Obligație de a face. Decizia 371/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.371/CM
Ședința publică de la 18 iunie 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în C,-, -.107,.B,.28, județul C, împotriva sentinței civile nr.1592 din 12 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți SC SRL NORD, cu sediul în,-,.A,.6, județul C, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,- C, județul C și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ, cu sediul în C,- C, județul C, având ca obiectobligația de a face.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 16.06.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18 iunie 2009, când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la 23.07.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții C, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ C, solicitând ca prin hotărârea pe care o va pronunța instanța să se dispună obligarea societății pârâte să depună la bugetele statului contribuțiile la salariul lunar achitat, de 1450 lei, pentru întreaga perioadă cât a fost salariatul unității, precum și rectificarea mențiunilor din carnetul de muncă în referire la valoarea de 1200 lei lunar încasați cu titlu de drepturi bănești; cu obligarea societății și la cheltuieli de judecată.
În considerente s-a arătat că la data de 13.08.2007 reclamantul a încheiat cu reprezentantul un contract individual de muncă, lucrând în cadrul acestei societăți până la 02.02.2008.
Reclamantul a arătat că nu i-a fost comunicată o copie a contractului încheiat, însă angajarea la această societate a fost determinată de promisiunile administratorului, privind plata unei sume mai mari decât cele primite la angajatorul precedent ( Port Operator ) unde avea 710 lei.
S-a menționat că de la angajare la societatea pârâtă a primit, de altfel, un salariu mai mare, însă în carnetul de muncă a fost menționat un salariu mai mic, de 600 lei net ( deci, inferior celui primit la fostul angajator ), lucru care i-a adus atingere punctajului obținut în vederea calculării drepturilor de pensie.
Reclamantul a susținut că reprezentantul societății i-a ascuns faptul că a menționat în carnetul de muncă un salariu mai mic și, totodată, un post inferior celui ocupat, de macaragiu în loc de mecanic.
Despre această situație, salariatul a luat cunoștință la 04.03.2008, când la solicitarea sa ITM C i-a comunicat fotocopia carnetului de muncă.
S-a mai susținut că reclamantul a fost în imposibilitate de a pretinde comunicarea de către angajator a copiei contractului de muncă, întrucât în perioada 20 - 25.10.2007 și până la 20.12.2007 a fost detașat în interesul serviciului la G, iar din 29.01.2008 s-a aflat în concediu medical.
Reclamantul a susținut că dacă ar fi cunoscut suma cu care urma să fie încadrat nu ar fi încheiat contractul de muncă la această societate, întrucât se află în pragul pensionării și drepturile salariale contează la calculul celor de pensie.
Prin întâmpinare, Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă Cai nvocat inexistența oricăror raporturi juridice între angajat și instituție, menționând că angajatorul, a depus spre înregistrare contractul individual de muncă nr. -/17.09.2007, pe perioadă nedeterminată, care atestă începerea activității reclamantului de la 01.09.2007 pe postul de macaragiu, precum și încetarea acestora în conformitate cu art. 55 lit. b Codul muncii, la data de 01.02.2008. Instituția a mai menționat că la 4.03.2008, titularul carnetului de muncă s-a prezentat și a ridicat documentul, sub semnătură și pe baza actelor de identitate prezentate, fiind respectate în acest sens dispozițiile art. 4 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976.
La rândul său prin întâmpinare, Casa Județeană de Pensii Cai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive, apreciind că nu îi incumbă nici o obligație legală în raport de petitul acțiunii și de considerentele acesteia.
Pârâta CJP a arătat că reclamantul nu arată motivele pentru care este chemată în judecată și că modificările în datele de evidență proprii se realizează în funcție de declarațiile rectificative ale angajatorului.
La termenul din 19.09.2008, reclamantul, prin apărător, a menționat că a înțeles să-și îndrepte acțiunea și față de cele două instituții, pe considerente de opozabilitate.
În aceste împrejurări, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a CASEI JUDEȚENE DE PENSII C și a INSPECTORATULUI TERITORIAL D E MUNCĂ
Cele două instituții publice nu le revine nici o obligație legală în legătură cu raporturile de muncă derulate între salariat și angajator rezultă din însuși petitul acțiunii, pretențiile formulate vizând exclusiv corecta determinare a elementelor contractului de muncă. Ori, în acest caz, nu și nici le revin obligații procesuale, acestea neavând legătură cu raporturile de muncă invocate.
La același termen ( 19.09.2008 ), reclamantul a precizat că înțelege să solicite, prin prezenta acțiune, obligarea societății pârâte la plata diferențelor de contribuții la buget care rezultă din salariul primit în urma convenției părților și cel pentru care angajatorul a făcut plățile către buget, pe baza celui consemnat în carnetul de muncă. S-a solicitat, totodată, să se constate că acordul părților s-a raportat la ocuparea postului de mecanic, iar nu de macaragiu.
S-a mai solicitat rectificarea mențiunilor din carnetul de muncă referitoare la salariul primit lunar, anume, a sumei de 1450 lei.
Prin precizările scrise depuse la termenul din 17.10.2008, reclamantul a arătat că solicită și daune materiale și morale în valoare de 15.000 lei ( fila 48 ).
Prin sentința civilă nr. 1592/12.12.2008 Tribunalul Constanțaa admis în parte acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta, cu sediul în loc. Nord,-, jud.
A constatat că pe perioada derulării raporturilor de muncă la această societate, reclamantul a primit drepturi salariale în cuantum de 1450 lei lunar.
A fost obligată societatea să achite la buget impozitele și taxele corespunzătoare acestui cuantum al drepturilor, pentru perioada derulării raporturilor de muncă.
Au fost respinse celelalte pretenții ale reclamantului.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ C, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
La data de 17.09.2007 s-a înregistrat la ITM C, sub nr. -, un contract individual de muncă între angajatorul și
, pentru perioadă nedeterminată începând cu 01.09.2007, pentru meseria de macaragiu, cu un salariu de bază de 528 lei pentru un program normal de muncă.
Pentru a pronunța această soluție instanța a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamantul a infirmat faptul că a semnat acest contract de muncă, motiv pentru care s-a solicitat angajatorului prezentarea originalului înscrisului, pentru a se analiza dacă este necesară inițierea procedurii de verificare de scripte.
Cu toate că a fost emisă o adresă în acest sens, pârâta nu s-a conformat dispozițiilor instanței și normelor prevăzute de art. 287 Codul muncii și art. 175 cod proc. civilă, motiv pentru care refuzul angajatorului a fost apreciat ca o recunoaștere a faptului că actul scris nu a fost semnat de către salariat și că, în consecință, nu reflectă acordul de voință al părților în stabilirea clauzelor esențiale ale contractului.
Întrucât în speță nu s-a probat existența unui contract individual de muncă în formă scrisă, valabil din punctul de vedere al acordului ambelor părți asupra clauzelor sale, a fost reținută incidența art. 16 alin. 2 Codul muncii, anume, posibilitatea părții interesate de a face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor prin orice mijloc de probă.
În acest sens au fost audiați martorii și, care au arătat că după încetarea raporturilor de muncă la fostul angajator ( Port Operator ), reclamantul a declarat că a găsit un loc de muncă mai bine plătit.
Martorul a arătat că motivul pentru care reclamantul a ales să se angajeze la societatea pârâtă l-a constituit și faptul că îl cunoștea pe administratorul, care fusese el însuși inginer la Port Operator. Martorul a susținut că din discuțiile purtate cu reclamantul a rezultat că la noul loc de muncă beneficiază de un salariu dublu, iar că la plecările în interes de serviciu primea și 20 milioane lei rol.
Martorul nu a putut preciza funcția exercitată de reclamant în cadrul societății, arătând că la data încetării raporturilor de muncă la, acesta era maistru.
În raport de aceste probe și în absența oricăror apărări ale societății pârâte
( state de plată, acte adiționale la contractul de muncă etc. ) se vor reține, pe temeiul arătat, ca întemeiate susținerile reclamantului referitoare la suma reală acordată cu titlu de drepturi salariale, prin raportare la cea consemnată în carnetul de muncă și în baza căreia societatea a achitat contribuțiile la buget.
Pe cale de consecință, constatând că reclamantul a ridicat lunar de la societate suma de 1450 lei lunar, în raport de disp. art. 40 alin. 2 lit. f Codul muncii pârâta va fi obligată la achitarea diferențelor de contribuții și impozite rezultate din aceste drepturi salariale ( față de cele efectiv achitate, la salariul declarat de 528 lei lunar.
Această obligație conduce implicit la întocmirea unor declarații rectificative ale angajatorului, privitoare la cuantumul real al contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Cât privește celelalte pretenții ale reclamantului, instanța a reține că acestea sunt nefondate.
Reclamantul nu a putut să probeze faptul că atribuțiile sale erau altele decât cele consemnate funcției din evidențele ITM C, neadministrând așadar probe care să confirme că a îndeplinit această calitate - mecanic în cadrul societății.
Nu se poate, pretinde, totodată, rectificarea carnetului de muncă în raport de noua salarizare față de încetarea raporturilor de muncă și de împrejurarea că documentul a fost restituit reclamantului.
Textul art. 4 alin. 1 teza a II-a din Decretul nr. 92/1976 consemnează că acest carnet se păstrează de către angajator atâta timp cât operează raporturile de muncă; desigur că după rămânerea irevocabilă a hotărârii, reclamantul se va putea adresa instituției abilitate să completeze carnetul, în sensul dispus de instanță.
În fine, nu va fi apreciată ca fondată cererea de acordare a daunelor materiale și morale, în speță nefiind administrată nici o probă, în condițiile art. 269 Codul muncii, referitoare la suportarea unui prejudiciu material direct ca urmare a conduitei angajatorului și nici un prejudiciu personal nepatrimonial, fondat pe același aspect.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
S-a reținut în mod nefondat faptul că aceste raporturi contractuale de muncă au încetat la data de 01.02.2008, deși nu exista temei în acest sens. Trebuie menționat faptul că între părți nu au fost niciodată definitivate până la data prezentei această chestiune a încetării raporturilor contractuale, atât timp cât decizia emisă de către angajator la data de 01.02.2008 nu a fost niciodată comunicată recurentului reclamant iar situația juridică a contractului individual de muncă nu a fost niciodată clarificată.
Precizează reclamantul că nici până la data prezentei nu s-au achitat drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2008 la care avea dreptul, deși contractul său individual de muncă era încă în ființă iar el se afla în concediu medical.
În acest context, drepturile reclamantului la plata asigurărilor sociale la bugetele centrale ale fondurilor de șomaj și asigurări sociale trebuiau stabilite de către instanța de fond pentru o perioadă determinată, raportat la valoarea încasărilor reale și să dispună în acest sens, pentru o perioadă determinată cert, finalitatea juridică a soluției, fiind cu totul alta decât cea scontată prin promovarea acțiunii.
Reclamantul solicită modificarea în tot a hotărârii recurate referitoare la daunele materiale și daunele morale pe care le-a solicitat și nu i-au fost acordate în mod injust de către instanța de fond.
Reclamantul a arătat că a depus la dosarul cauzei acte medicale din care rezultă că datorită condițiilor de muncă și a faptului că i-a fost desfăcut contractul de muncă ca urmare a bolii survenite în condițiile grele de muncă pe care le-a avut la societatea angajatoare. A depus în acest sens scrisori medicale, fișe de medicație și de examinare clinică și bonuri de achitare a medicamentelor pentru toată perioada în care a avut raporturi de muncă cu angajatoarea, precum și ulterior.
Astfel, deși instanța de fond reține că încetarea raporturilor de muncă s-a efectuat ca urmare a neprezentării reclamantului la locul de muncă întrucât era în concediu medical, și ulterior, starea de sănătate nu i-a mai permis să se prezinte, întrucât suferă de o paralizie parțială, fapt dovedit cu acte medicale, respinge atât daunele materiale reprezentând c/val medicamentelor și daunele morale.
Reclamantul a arătat că daunele morale le solicită pe deoparte ca urmare a faptului că datorită relei credințe a angajatorului a fost în imposibilitatea de a beneficia de asigurări sociale aferente veniturilor pe care le încasa, și pe de altă parte, ca urmare a faptului că a suferit pe planul sănătății, deoarece a devenit inapt de a mai presta vreo muncă și de a obține venit ca urmare a paraliziei de care suferă în urma muncii prestate la societatea angajatoare.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la data încetării raporturilor contractuale de muncă;
Din decizia nr.13/15.02.2008 emisă de SRL rezultă că începând cu data de 1.02.2008 contractul individual de muncă al reclamantului a încetat în temeiul art. 55 lit.b) din Codul muncii, avându-se în vedere cererea acestuia prin care solicită încetarea contractului individual de muncă.
De altfel, chiar prin acțiunea formulată la fond, reclamantul a arătat că a lucrat la societatea SRL până la data de 2.02.2008.
Cu privire la drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2008;
Prin cererea formulată la instanța de fond, astfel cum a fost modificată la data de 19.09.2008, reclamantul a solicitat obligarea societății pârâte la plata diferențelor de contribuții la buget, care rezultă din salariul primit în urma convenției părților și cel pentru care angajatorul a făcut plățile către buget, să se constate că acordul părților s-a raportat la ocuparea postului de mecanic iar nu de macaragiu, rectificarea mențiunilor din carnetul de muncă referitoare la salariul primit lunar de 1450 lei și daune materiale și morale în valoare de 15.000 lei.
Reclamantul nu a solicitat prin acțiunea astfel cum a fost precizată obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente lunii ianuarie 2008, astfel că prima instanță, cu respectarea principiului disponibilității s-a pronunțat în limitele investirii, iar în recurs reclamantul nu poate formula cereri noi, potrivit art. 316 coroborat cu art. 294 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește despăgubirile materiale și morale reclamantul nu a administrat nici un probatoriu din care să rezulte că a suferit vreun prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului.
Simpla depunere la dosar a unor acte medicale, nu face dovada că stare de boală a survenit din culpa angajatorului și a condițiilor de muncă existentă la acesta.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în C,-, -.107,.B,.28, județul C, împotriva sentinței civile nr.1592 din 12 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți SC SRL NORD, cu sediul în,-,.A,.6, județul C, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,- C, județul C și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ, cu sediul în C,- C, județul C, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.06.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;;
Red.dec.-jud.-/08.07.2009
- gref. -
2 ex./10.07.2009
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Răzvan Anghel, Mariana Bădulescu
