Pretentii civile. Speta. Decizia 3793/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3793
Ședința publică de la 10 Iunie 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G și Direcția Generală a Finanțelor Publice G, împotriva sentinței civile nr. 2865/20.03.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimații pârâți Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Gorj și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, că în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 pr.civ, s-a solicitat și judecata cauzei în lipsă, după care, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 2865/20.03.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de intimatul Ministerul Justiției.
S-a admis în parte acțiunea formulată de petenții, în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice G, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Gorj.
S-a dispus obligarea intimaților Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Gorj, Direcția Generală a Finanțelor Publice G și Ministerul Finanțelor Publice la plata către petenți a drepturilor bănești reprezentând sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară pe perioada 01.04.2002-10.12.2002, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
S-a respins cererea petenților pentru perioada 10.12.2002-01.12.2003 pentru autoritate de lucru judecat.
S-a dispune efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale petenților.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Analizând excepția invocată în strânsă legătură cu fondul cauzei, instanța constat că excepția se constituie într-un mijloc de apărare de care, procesual, uzează debitorul obligației.
A invoca prescripția dreptului pe cale de excepție înseamnă însă recunoașterea dreptului substanțial, real, dă posibilitatea creditorului din raportul de obligație să solicite sprijinul autorităților abilitate (instanțelor judecătorești) obligarea debitorului la efectuarea prestației printr-o acțiune civilă.
Această recunoaștere tacită nu se confundă cu instituția de drept civil ce duce la întreruperea prescripției, astfel că instanța constată că invocarea excepției prescripției dreptului la acțiune vine în contradicție cu ideea de inexistență a dreptului subiectiv pe care intimatul o promovează atunci când solicită respingerea acțiunii pe fond.
Prescripția dreptului la acțiune este un mijloc de stingere a dreptului în sens material prin neexercitarea acestui drept în intervalul stabilit de lege și face ca titularul unui drept subiectiv sau creditorul care a rămas inactiv un anumit răstimp să-și piardă ocrotirea dreptului respectiv pe calea acțiunii în justiție și, odată cu aceasta, posibilitatea de a obține executarea silită a obligației corespunzătoare.
Prescripția extinctivă se constituie așadar într-o sancțiune specifică prin care legea sancționează starea de pasivitate a titularului dreptului.
Instanța este în măsură să constate însă, că starea de pasivitate a reclamanților nu s-a datorat unei atitudini personale, pur subiective, ci a fost generată de fapte și împrejurări mai presus de voința acestora, respectiv, de apariția unor acte normative care le punea în discuție (și intimata chiar pune în discuție) existența dreptului lor subiectiv.
În consecință, instanța de fond a constat că starea de pasivitate nu este imputabilă petenților și, implicit, în cauză nu a operat prescripția dreptului la acțiune, excepția invocată urmând a fi respinsă.
Cu privire la acțiunea formulată de petenți, instanța a reținut că aceasta este întemeiată în parte, pentru următoarele considerente:
Prin Hotărârea nr. 185/22.06.2005, Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a constatat existența unei discriminări directe potrivit art. 2 alin.1 și 2 din nr.OG137/2000, recomandându-se Ministerului Justiției, inițierea unui act normative în vederea eliminării de tratament salarial, care a creat o inegalitate evidentă între cele două categorii de magistrați cu pregătire și responsabilități identice.
Ca urmare a demersului legislativ inițiat pe baza constatării acestei discriminări a fost adoptată nr.OUG 27/29.03.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de magistrați și de personal din sistemul de justiție, pentru eliminarea inegalității ce s-a creat, fiind reglementată unitar salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor, procurorilor, magistraților, asistenților și ale personalului asimilat acestora.
Prin decizia nr. VI din 15.01.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a constatat că până la adoptarea și intrarea în vigoare a nr.OG 27/2006 aplicarea textelor de lege constatate discriminatorii prin hotărârea mai sus menționată a creat o inegalitate vădită între nivelul indemnizațiilor acordate magistraților, în contradicție cu principiul egalității cetățenilor în fața legilor, consacrată în art. 16 alin.1 din Constituția României, republicată, cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală, instituit prin art. 23 alin.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și cu cel al interzicerii oricărei discriminări prevăzută la art. 2 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice și în art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
În consecință, prin decizia mai sus menționată, obligatorie pentru instanțe, potrivit dispozițiilor art. 329.pr.civ. s-a hotărât ca, pentru eliminarea oricărei discriminări, drepturile salariale prevăzute în dispozițiile art. 11 alin.1 din nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, precum și a dispozițiilor art. 28 alin.4 din nr.OUG 24/2004, modificată prin Legea nr. 601/2004, se cuvin tuturor magistraților.
În raport de aceste considerente, instanța a apreciat că cererea formulată de petenți este întemeiată în parte, urmând a fi obligați intimații la plata drepturilor bănești, reprezentând sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară pe perioada 01.04.2002-10.12.2002, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
S-a respins cererea petenților pentru aceleași drepturi pentru perioada 10.12.2002-01.12.2003, pentru autoritate de lucru judecat.
Cu privire la această perioadă, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 2107/11.07.2006 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr. 2049/CM/2005, a fost admisă acțiunea petenților în contradictoriu cu intimații pentru aceleași drepturi, respectiv sporul de 30% din indemnizația brută lunară pe perioada 10.12.2002-25.04.2004.
S-a reținut în acest sens că pentru această perioadă este autoritate de lucru judecat, sens în care autoritatea de lucru judecat are la bază regula potrivit căreia o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.
Principiul lucrului judecat împiedică, deci, nu numai o judecare a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți sau constatările făcute printr-o hotărâre judecătorească definitivă să nu fie contrazise pentru o altă hotărâre judecătorească dată într-un alt proces.
Raportat la considerentele mai sus expuse, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de intimatul Ministerul Justiției și a fost admisă în parte acțiunea formulată de petenți, în contradictoriu cu intimații.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice în nume propriu și în numele Ministerului Economiei și Finanțelor precum și Ministerul Justiției.
1. În motivarea primului recurs, s-a invocat, în esență, lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a Direcția Generală a Finanțelor Publice
2. În motivarea celui de-al doilea recurs formulat de Ministerul Justiției, s-a arătat că acțiunea reclamanților este prescrisă, astfel încât, hotărârea tribunalului este dată cu aplicarea greșită a legii, fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 cod. pr. civ.
S-a menționat că, față de data introducerii acțiunii - 19 noiembrie 2007, dreptul la acțiunea este prescris, subliniindu-se că, Decizia nr. VI/15 ian. 2007 pronunțată de ICCJ nu a stabilit în cuprinsul său data de la care a început să curgă prescripția, așa cum face, de exemplu, Decizia nr. XXIII/ 12 dec. 2005 publicată în Monitorul Oficial nr. 233/ 15 martie 2006 și, prin urmare, începutul cursului prescripției trebuie să se determine potrivit Decretului nr. 167/1958 și art. 283 Codul Muncii.
Verificând hotărârea recurată prin prisma crticilor formulate de recurenți, Curtea constată fondate ambele recursuri, urmând a le admite, pentru următoarele considerente:
1. Privitor la primul recurs, formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice în nume propriu și în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea reține următoarele:
Rolul Ministerului Economiei si Finantelor este acela de a raspunde de elaborarea proiectului de buget de stat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor pricipali de credite ai acestui buget, precum si a proiectelor bugetelor locale, respectand procedura reglementata de Legea finantelor publice.
Mai mult, Ministerul Economiei si Finantelor este ordonator principal de credite pentru subunitatile aflate in subordine, dar nu si pentru instantele de judecată.
Prin urmare, se constată fondate criticile formulate de această recurentă referitoare la lipsa calității procesuale pasive.
2. Privitor la cel de-al doilea recurs formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice în nume propriu și în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, se rețin următoarele:
Critica privind greșita soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune este fondată pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 83 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii, cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate. Potrivit art. 295 alin. (1) din Codul Muncii, dispozitiile acestuia se intregesc cu celelalte dispozitii cuprinse in legislatie muncii si in masura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de munca cu dispozitiile legislatiei civile. Cum Codul mucii nu contine prevederi privind prescriptia dreptului material la actiune se aplica dispozitiile Decretului nr. 167/1958 privind prescriptia exctinctiva.
De asemenea, conform dispozițiilor art. 27 din OG nr. 137/2007 modificată, (1) Persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și nu este condiționată de sesizarea Consiliului.
(2) Termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
Din coroborarea acestor dispoziții rezultă că data de la care incepe sa curga prescriptia extinctiva este aceea aaa pariției actului normativ invocat ca și temei juridic al acțiunii, respectiv. OUG nr. 177/2002 și nu data de 22 iunie 2005, dată la care CNCD și-a exprimat punctul de vedere prin Hotărârea nr. 185, care, de altfel, este neobligatorie pentru instanțe.
De menționat, în sprijinul acestei susțineri, și împrejurarea că, aceeași reclamanți, au mai formulat și anterior, în anul 2005, cerere de chemare în judecată prin care au solicitat aceleași spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada10 dec. 2002 / 25 aprilie 2004, invocând, de asemenea, principiul discriminării (a se vedea în acest sens sentința civilă nr. 2261/26 sept. 2006 pronunțată de Tribunalul Gorj depusă la filele nr. 54 - 56 din dosarul de fond).
În acest context, rezultă, în mod evident, că reclamanții au avut cunoștință despre existența discriminării anterior pronunțării hotărârii CNCD, astfel că, în mod greșit, prima instanță a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
Față de cele arătate anterior, date fiind dispozițiile art. 312 rap. la art. 304 pct. 9 cod. pr. civ. Curtea urmează a admite ambele recursuri și a modifica sentința, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G și Direcția Generală a Finanțelor Publice G, împotriva sentinței civile nr.2865/20.03.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimații pârâți Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Gorj și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect, drepturi bănești.
Modifică sentința, în sensul că respinge în tot acțiunea formulată de reclamanții, împotriva pârâților Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Gorj, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 10 Iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud./ 2 ex./9 iulie 2009
Tehn./Ex.3
/ și
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Mariana Pascu, Ligia Epure
