Pretentii civile. Speta. Decizia 389/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 389
Ședința publică din data de 5 martie 2008
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Ioan
GREFIER:
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâta C "" SA, împotriva sentinței civile nr. 1531/18.12.2007 a Tribunalului Arad, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea pârâtei-recurente, lipsă fiind reclamantul-intimat.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtei-recurente depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială, notă de probe cu înscrisuri: punct de vedere întocmit de expertul contabil, adresa nr. 831/05.02.2008 emisă de Departamentul resurse umane al SA, copia sentințelor civile nr. 549/24.01.2008, nr. 550/24.01.2008, nr. 546/24.01.2008, nr. 551/24.01.2008, nr. 548/24.01.2008 al Tribunalului București și copia sentinței civile nr. 1671/09.11.2007 al Tribunalului Galați ca practică judiciară.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentanta pârâtei-recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 24 ianuarie 2008 reclamantul a chemat în judecată pârâta SC SA B solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 11.480 lei, drepturi salariale constând în primă de sărbători, C și Paști prevăzute de art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și suma de 983,36 lei daune pentru neacordarea la termen a acestor obligații salariale.
Prin sentința civilă nr. 1531 din 18 decembrie 2007 Tribunalul Arada respins excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și a prematurității introducerii acțiunii invocate de pârâta; a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtei și în consecință:
A obligat pârâta la plata la plata sumei de 11.480 lei cu titlu de drepturi salariale restante conform Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate precum și suma de 983,36 lei reprezentând daune pentru neachitarea la termen a obligațiilor susmenționate
A obligat pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecata în sumă de 100 lei reprezentând onorariu de avocat.
Cu privire la excepțiile invocate de pârâtă, tribunalul a reținut:
Excepția prescrierii dreptului la acțiune este netemeinică și a fost respinsă, pe considerentul că salariatul pretinde acordarea unor drepturi menționate în contractul colectiv de muncă, fiind încălcate dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. Codul muncii, instanța apreciind că sub aspectul drepturilor salariale de orice natură (rezultate din contractele individuale sau din contractele colective de muncă) sunt incidente prevederile art. 283 alin. 1 lit. Codul muncii, acțiunea fiind supusă prescripției extinctive de 3 ani.
Cu privire la excepția prematurității formulării acțiunii, s-a reținut că angajatorul nu poate aprecia că acest drept nu s-a născut în absența negocierilor dintre patronat și sindicat. Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor si modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări; pe cale de consecință această apărare a fost respinsă ca nefondată.
În ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut:
Reclamantul este salariatul societății pârâte funcționând în cadrul de petrol Aop erioadă de peste 3 ani.
Art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul SA pe anul 2004 stabilește că " cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SNP SA, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Prin alin. 2 s-a menționat că "pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază a fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu".
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168, aducând modificare de conținut alin. 2 în sensul consemnării că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Urmare acestor modificări ale aliniatului 2 al art. 168 din contractul colectiv de muncă societatea pârâtă nu a mai acordat reclamantului în cursul anilor 2004, 2005 și 2006 suplimentările salariale prevăzute de alin. 1 al art. 168 din contractul colectiv de muncă.
Coroborând dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă pentru anii 2005 și 2006, instanța a apreciat că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SNP SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin. 1 art. 168 din Contractul colectiv de muncă și în cursul anilor 2004, 2005 și 2006 respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
În cazul reclamantului, societatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit dispozițiilor art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă și nu i-a plătit acesteia suplimentările salariale de C și de Paști pentru anii 2004, 2005 și 2006.
Pentru aceste considerente, instanța în temeiul art.283 alin.1 lit.c Codul munciia respins excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și a prematurității introducerii acțiunii invocate de pârâtă și văzând dispozițiile art. 161 alin.4 din Codul munciia admis acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtei și a obligat pârâta la plata sumei de 11.480 lei cu titlu de drepturi salariale restante conform Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate precum și suma de 983,36 lei reprezentând daune pentru neachitarea la termen a obligațiilor susmenționate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta C SA solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
Recursul a fost motivat în drept pe dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă.
Sentința a fost criticată ca nelegală pentru greșita respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune susținându-se că drepturile pretinse nu sunt drepturi salariale neavând caracter permanent și nefiind incluse în contractul colectiv de muncă la capitolul "salarizare", ci la capitolul "Protecția socială a salariaților", astfel că aceste drepturi se fundamentează pe prevederile contractului colectiv de muncă și nu ale contractului individual de muncă și sunt incidente dispozițiile art. 283 lit. e Codul muncii și nu cele ale art. 283 lit. c Codul muncii, cum s-a reținut.
S-a invocat că nici în raport de dispozițiile art. 128 alin. 2 al Cap. V din contractul colectiv de muncă care definesc noțiunea de salariu, aceste drepturi nu sunt de natură salarială, astfel că dreptul la acțiune se prescrie în termen de 6 luni, excepția fiind greșit respinsă.
Motivul de mai sus se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recurenta a susținut prin al doilea motiv de recurs că sentința nu este motivată, neexistând niciun argument din care să rezulte de ce s-a reținut incidența dispozițiilor art. 168 din contractul colectiv de muncă și de ce au fost încălcate.
S-a susținut că prin întâmpinare, pârâta a invocat în apărarea sa decizia nr. 3793/18.06.2007 a Comisiei Paritare care a stabilit modul de interpretare a dispozițiilor art. 168 din contractul colectiv de muncă și care este voința comună a părților, în sensul de a se include în salariu lunar și primele de C și de Paști.
S-a criticat sentința pentru că în raport de această apărare s-a respins în mod greșit cererea în probațiune privind efectuarea unei expertize reținându-se în mod netemeinic că plata primelor puteau fi dovedite cu statele de plată, state care nu putea să prevadă distinct sporul de vechime din moment ce se invocă includerea în salariu.
S-a mai susținut că s-a invocat prin concluziile în fond că prin înscrierile din cartea de muncă s-a dovedit majorarea salariului pe anul 2003 tocmai prin includerea în acesta și a primelor pretinse și din moment ce în anii următori salariul nu a scăzut, este evident că s-a menținut includerea acestor prime în salariu.
Tribunalul, susține recurenta nu s-a pronunțat cu privire la această apărare în sensul de aoî nlătura motivat și aceasta contravine dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Acest motiv se încadrează în prevederile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, motiv de modificare a sentinței conform dispozițiilor art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, dar în același timp se invocă și aspecte de temeinicie, respectiv aprecierea greșită a probelor.
S-a invocat în recurs și practica Tribunalului București și Tribunalului Galați, care în cauze similare au pronunțat soluții contrare celei recurate și s-a depus și un punct de vedere al unui expert contrabil exprimat într-o raport de expertiză extrajudiciar.
Examinând recursul în raport de motivele de recurs invocate, de probele administrate și totodată sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Art. 155 Codul muncii prevede că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri.
Art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate prevede: "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu"
În raport de dispozițiile art. 155 Codul muncii "această suplimentare prevăzută de contractul colectiv de muncă" reprezintă un premiu, un bonus sau gratificație și se încadrează în noțiunea de "adaos" la salariul de bază și este evident un drept salarial.
Chiar dacă se acordă de sărbători și nu au un caracter permanent în sensul că nu se acordă lunar, au un caracter constant și obligatoriu din moment ce este prevăzut în contractul colectiv de muncă nu pot fi calificate aceste premii decât ca drepturi salariale.
Această calificare nu depinde de capitolul din contractul colectiv de muncă în care a fost prevăzut dreptul și nici necuprinderea acestor prime în drepturile salariale prevăzute de art. 128 din contractul colectiv nu are vreo relevanță cu privire la aceasta, calificarea fiind făcută de lege prin art. 155 Codul muncii.
Aceste suplimentări a drepturilor salariale fiind încadrate în categoria drepturilor salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă este atrasă incidența dispozițiilor art. 166 Codul muncii și a dispozițiilor art. 283 lit. c Codul muncii și în mod corect s-a respins excepția prescripției.
Pârâta a susținut în apărarea sa că drepturile salariale pretinse s-au acordat fiind incluse în salariul de bază nu numai în anul 2003 ci și în anii următori.
Această susținere nu a fost dovedită de către pârâtă care avea sarcina probei conform dispozițiilor art. 287 Codul muncii, iar tribunalul a reținut în mod corect că pârâta nu a plătit drepturile salariale, astfel că nu se poate reține nemotivarea sentinței.
Pârâta nu a depus la dosar niciun fel de probe din care să rezulte evoluția salariului reclamantului sau o eventuală creștere a acestuia ca urmare a includerii și acestor drepturi și în raport de apărarea făcută, efectuarea unei expertize contabile este lipsită de relevanță și în mod justificat a fost respinsă proba chiar dacă motivarea acestei respingeri este necompletă.
Pârâta-recurentă nu se poate apăra invocând decizia Comisiei Paritare care fiind emisă la 18 iunie 2007, nu poate produce efecte pentru perioada anterioară după ce contractul colectiv de muncă s-a executat.
În motivele de recurs se invocă că din cartea de muncă a reclamantului rezultă că în anul 2003 salariul acestuia a crescut și prin faptul că s-a menținut această creștere și în anii următori, concluzia care se impune este aceea că s-au inclus aceste drepturi și în continuare.
La dosar nu s-a depus cartea de muncă și nici alte probe care să dovedească această susținere.
Chiar mai mult, din înscrisurile emanate de la angajator și depuse la instanța de fond rezultă că au avut loc majorări de salarii dar nu ca urmare a includerii acestor prime. Astfel, prin adresa 1482/17.05.2005 se comunică Sucursalei că salariile de bază se vor majora cu 13% începând cu 01.01.2005, din adresa 420/8.03.2006 rezultă că au avut loc ca urmare a negocierii cu sindicatele creșteri cu 10% de la 1.01.2006 precum și alte creșteri suplimentare de încă 10% în funcție de performanțele individuale, iar din adresa 174/2007 rezultă alte asemenea creșteri pentru anul 2007, dar în niciunul din aceste înscrisuri nu se menționează că aceste creșteri s-ar datora includerii primelor pretinse.
Prin urmare, pârâta nefăcând dovada susținerilor sale în mod corect a fost admisă acțiunea, iar susținerile cu privire la interpretarea dată de Comisia Paritară în raport de cele reținute sunt irelevante.
Înscrisurile noi depuse la dosar în recurs sunt lipsite de relevanță, instanța nefiind ținută de concluziile exprimate extrajudiciar de un expert contabil și nici de hotărârile pronunțate de alte instanțe în cauze asemănătoare.
Pentru aceste considerente în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C "" SA, împotriva sentinței civile nr. 1531/18.12.2007 a Tribunalului Arad, în contradictoriu cu reclamantul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
Red. /26.03. 2008
Tehnored.: M/ 2 ex./27,03. 2008
Prim inst.: și
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Maria Ana Biberea, Ioan
