Pretentii civile. Speta. Decizia 4021/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.1814/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4021/
Ședința publică din data de 02 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 344/F din data de 11.03.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, barză, HG, a, - și, cu intimații-pârâți Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Finanțelor Publice și Tribunalul Ialomița și cu Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, în calitate de expert - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, intimații-reclamanți, barză, HG, a, - și, intimații-pârâți Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Finanțelor Publice și Tribunalul Ialomița și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, în calitate de expert.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții faptul că prin motivele de recurs recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat judecarea pricinii în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod proc. civ.
Curtea constatând că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsa părților, declară cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13.02.2008 pe rolul Tribunalului Ialomița - Secția Civilă sub nr- reclamanții, HG, a, -, au chemat în judecată pârâții Tribunalul Ialomița, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Ministerul Justiției, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând creșterile salariale prevăzute de OG nr.10/2007 de 5% începând cu data de 01.01.2007 față de nivelul din decembrie 2006, de 2 % începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din martie 2007 și de 11% față de nivelul din septembrie 2007, începând cu data de 01.10.2007, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data când trebuiau acordate și până la plata lor efectivă, efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Prin sentința civilă nr.344/F/11.03.2008 Tribunalul Ialomițaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a respins cererea formulată în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a dmis cererea formulată de reclamanți și a obligat în solidar pârâții Tribunalul Ialomița, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Ministerul Justiției la plata către fiecare reclamant a drepturilor bănești reprezentând creșterile salariale de 5% începând cu 01.01.2007, față de nivelul din decembrie 2006, de 2% începând 01.04.2007 față de nivelul din martie 2007 și de 11% față de nivelul din septembrie 2007, drepturi ce vor fi acordate începând cu 01.10.2007, și ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii lor și până la data plății efective și integrale.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate la Judecătoria Slobozia și că în cursul anului 2007 nu au beneficiat de creșteri salariale.
Prin OG nr.8/24.01.2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, Guvernul a reglementat salarizarea și alte drepturi ale personalului care ocupă funcții auxiliare de specialitate, prin inițierea unei modalități de salarizare aprobată ulterior prin lege, fapt ce a făcut să abroge în totalitate Legea nr.50/1996, cu modificările ulterioare, lege ce reglementa salarizarea personalului sus amintit.
În același mod, prin OG nr.6/24.01.2007 s-au stabilit măsuri care reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Astfel, atât OG nr.8/2007, cât și OG nr.6/2007, au stabilit salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cât și drepturile salariale ale funcționarilor publici, pe baza valorilor de referință sectorială, nemodificate până în prezent.
Potrivit art.27 din OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea " Drepturile de salarizare prevăzute de prezenta ordonanță sunt brute și impozabile. Acestea vor fi actualizate prin aplicarea majorărilor acordate în conformitate cu prevederile legale."
Prin art.1 - 4 din OG nr.10/2007 au fost majorate salariile demnitarilor, funcționarilor publici, personalului contractual din sectorul bugetar, judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecătorilor Curții Constituționale, Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu 5% începând cu data de 01.01.2007 față de nivelul din decembrie 2006, de 2 % începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din martie 2007 și de 11%, începând cu data de 01.10.2007, față de nivelul din septembrie 2007.
Tribunalul a avut în vedere că indexarea salariilor s-a aplicat și pentru personalul, prin OG nr.16/2007, precum și pentru personalul Curții de Conturi, prin OG nr.27/2007.
Raportându-se la toate aceste acte normative invocate, tribunalul a constatat că reclamanții au fost discriminați în raport cu categoriile de personal vizate și cărora le-au fost indexate salariile, discriminarea constând în excluderea lor din sfera salariaților îndreptățiți la indexări salariale, în condițiile în care art.27 din OG nr.8/2007 protejează acest drept, prevăzându-se în mod explicit aplicarea majorărilor salariale.
Conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare (aquis-ul comunitar în domeniul prevenirii și combaterii discriminării, publicat în Oficial al Comunităților Europene nr.L 303/2.12.2000), în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații chiar similare.
Principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă și existența unei justificări obiective și rezonabile pentru excluderea unora de la acordarea drepturilor.
Astfel, în raport de aceste aspecte, este evident că motivele care au determinat creșterile salariale ale categoriilor socio-profesionale indicate în acțiunea reclamanților, categorii pentru care salarizarea se stabilește tot prin legi speciale, respectiv menținerea nivelului unei retribuții corespunzătoare muncii prestate ca urmare a inflației pe anul 2007 sunt considerente care justifică acordarea acelorași creșteri salariale și reclamanților, discriminarea acestora fiind nejustificată în raport de aceste obiective ce au fost considerate temeinice pentru celelalte categorii de salariați bugetari.
Conform prevederilor OG nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Prin art.2 alin.1 al OG nr.137/2000 se arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. ce are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
La alin.3 din art.2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Ori, criteriul după care s-a făcut distincția pentru creșterile salariale în 2007 în sectorul bugetar, este categoria socio-profesională, criteriu de diferențiere injust, fiind absurd și de neconceput a se accepta că inflația și creșterea nivelului prețurilor de consum afectează numai anumite categorii socio-profesionale, iar altele nu.
In raport de toate aceste considerente, instanța a constatat că, în cadrul categoriilor de salariați din sectorul bugetar, personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești i s-a aplicat un tratament diferit în ceea ce privește creșterile salariale în anul 2007, în mod arbitrar și discriminatoriu, tratament bazat numai pe locul de muncă al acestora, respectiv categoria socio-profesională din care fac parte.
Reclamanții au mai solicitat actualizarea prejudiciului suferit, conform indicelui de inflație, cerere pe care instanța a găsit-o admisibilă față de dispozițiile art.1082 cod civil și art.161 alin.4 din Codul muncii și față de împrejurarea că pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Ialomița sunt în culpă pentru neinițierea unor măsuri care să aibă ca finalitate eliminarea acestei discriminări și implicit acordarea creșterilor salariale și personalului auxiliar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 21.04.2008 Ministerul Justiției și Libertăților, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 13.05.2008 sub nr-.
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe art.304 pct.4 și 9 Cod pr.civilă, se susține nelegalitatea sentinței pronunțate și se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii și respingerea cererii formulate.
Într-o primă critică, se arată că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, deoarece a acordat reclamanților creșteri salariale prevăzute doar pentru alte categorii de salariați, ceea ce nu reprezintă altceva decât o legiferare a unui drept pe care legiuitorul a înțeles să nu-l mai acorde pentru anul 2007.
Într-o a doua critică se arată că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece situația invocată de reclamanți nu se regăsește printre cele enumerate în definiția discriminării enumerate de OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Reglementarea prin lege sau alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane ori nereglementarea acestor drepturi excede cadrului legal stabilit de OG nr.137/2000, astfel încât este nelegală obligarea la plata drepturilor cu titlu de creșteri salariale prevăzută de OG nr.10/2007 și la actualizarea cu indicele de inflație.
Prin încheierea din camera de Consiliu de la 26.06.2008, cauza a fost trimisă Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea recursului conform art.II al.3 din OUG nr.75/2008. Urmare a declarării neconstituționalității acestei ordonanțe de urgență, cauza a fost retrimisă spre soluționarea recursul instanței inițial investite, prin decizia nr.2078/24.02.2009.
La Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale cauza a fost reînregistrată la data de 16.03.2009 sub nr-.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată recursul fondat pentru următoarele considerente:
În limitele considerațiilor Ministerului Justiției instanța de recurs va analiza în ce măsură instanța care a soluționat fondul cauzei a interpretat corect dispozițiile OG nr.137/2000, temeiul juridic al acțiunii, și a făcut aplicarea acestora raportat la dispozițiile OG nr.10/2007 în privința situației reclamanților care au calitatea de personal auxiliar de specialitate din cadrul Judecătoriei Slobozia, respectiv personal conex.
Trebuie precizat că OG nr. 10 din 31 ianuarie 2007 (publicată în Monitorul Oficial nr. 80 din 1 februarie 2007) privește creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Curtea consideră că n cauză nu subzistă în privința intimaților-reclamanți vreo stare de discriminare.
Conform art.2 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, etc. precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. Potrivit alin. 3 al aceluiași articol, sunt discriminatoriiprevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de drept comun o cerere, în condițiile art.27 din OG nr.137/2000, pentru acordarea de despăgubiri, fiind ținută să dovedească faptele care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte.
Ori, faptul discriminatoriu invocat de reclamanți este prevederea legală numai în favoarea personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr.24/2000 și personalului salarizat în baza Legii nr.154/1998, precum și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică numite sau alese a unor majorări salariale în trei tranșe, în cursul anului 2007.
Concret, reclamanții au solicitat să se constate că dispozițiile OG nr.10/2007 li se aplică și lor pe motiv că s-a creat o nejustificată discriminare și o disproporție între categorii profesionale aflate în situații identice.
Argumentația propusă de reclamanți nu poate fi primită de C câtă vreme fiecare dintre categoriile profesionale menționate sunt salarizate în baza unei legi speciale, în baza unui statut propriu.
Așadar, deși toți se includ categoriei de salariați bugetari în sens larg, adică persoane salarizate din fonduri alocate din bugetul de stat iar nu din fonduri private, nu se poate susține că între aceste persoane există identitate sub aspectul salarizării pentru că nu se găsesc în aceeași situație. Personalul auxiliar de specialitate din instanțe, categorie profesională salarizată din bugetul de stat, beneficiază de drepturi bănești stabilite prin lege specială, OG nr.8/2007, la fel cum și personalul contractual bugetar, precum și persoanele care sunt alese sau sunt numite în funcții de demnitate publică beneficiază de salarizare în baza OUG nr.24/2000, respectiv a Legii nr.154/1998. Prin urmare, fiecare din această categorie este salarizată din aceeași sursă, dar diferit, pornindu-se de la importanța muncii prestate, de la răspunderea și complexitatea activității, de la interdicțiile stabilite prin lege.
Ori, legiuitorul are atributul de a majora salariul fiecărei categorii, de a acorda sporuri sau indexări, pe rațiuni justificate, de moment, între care poate fi și aceea a unui salariu inferior față de puterea de cumpărare a monedei naționale, care nu le mai asigură acelora un trai decent. În atare situație, indexările acordate la nivelul anului 2007 diferitelor categorii de bugetari, mai puțin personalului din justiție sunt justificate în fiecare caz în parte și nu pot fi extinse prin analogie situației acestora. Aceștia din urmă nu pot pretinde existența unei discriminări în privința lor pe motiv că nu au fost beneficiarii vreunui act normativ care să acopere creșterea prețurilor, tarifelor și inflația prin intermediul indexării, pentru că nu se găsesc în situație comparabilă cu ceilalți bugetari. A accepta teza contrară ar însemna a accepta raționamentul potrivit căruia toate celelalte categorii de bugetari ar putea invoca discriminarea lor față de categoria personalului din justiție sau oricărei alte categorii de bugetari, ceea ce nu poate fi primit.
În plus, simpla apartenență a personalului auxiliar de specialitate din instanțe la categoria socială a salariaților bugetari nu constituie o situație premisă pentru a se constata că se găsesc în situație comparabilă cu cei care au recunoscute prin legile de salarizare speciale drepturi bănești suplimentare, iar nu fundamentale, constând în indexări ale salariului de bază în funcție de indicele de inflație. Așadar, nu este îndeplinită în cauză condiția încălcării vreunui drept al omului sau a vreunei libertăți fundamentale ori a vreunui drept recunoscut de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alt domeniu al vieții publice. Trebuie menționat aici că reclamanții nu au indicat în cererea de chemare în judecată care drept fundamental sau care drept recunoscut de lege în domeniul economic le-a fost încălcat de Guvern prin ordonarea unor creșteri salariale unor alte categorii de bugetari prevăzute expres în textul OG nr.10/2007.
Numai dreptul la plata salariului pentru munca prestată în înțelesul prevăzut de art.41 din Constituție și art.39 alin.1 lit. a din Codul muncii este un drept de natură economică care nu poate fi restrâns salariatului, iar nu și indexarea acestuia în conformitate cu devalorizarea monetară.
În practica Curții Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit că statul, în cadrul unor politici cu caracter general și social, poate crea "inegalități de drept", destinate a înlătura sau a atenua consecințele unor "inegalități de fapt".
Aceasta este și practica Curții Constituționale care a reținut că beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este cel pretins în cauză, nu constituie un drept constituțional fundamental și, în consecință, legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum și să stabilească perioada în care le acordă.
Nu în ultimul rând, trebuie amintit că de la data înregistrării cererii și până la data soluționării recursului, dispozițiile OG nr.137/2000 au fost supuse completării prin OUG nr.75/2008, dar și analizei constituționalității de către instanța de contencios constituțional.
Curtea notează că dispozițiile art.1, art.2 alin.3 și art.27 din OG nr.137/2000, invocate de reclamanți pentru acordarea majorărilor salariale pretinse ca urmare a unei discriminări, au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr.818/03.07.2008 a Curții Constituționale (similar și în deciziile nr.819, nr.820 și nr.821/03.07.2008). A stabilit instanța de contencios constituțional că textele indicate anterior contravin principiilor Constituției, în măsura în care din aceste texte de lege se desprinde înțelesul că instanța de judecată are competența de a anula ori de a refuza aplicarea prevederilor unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și de a le înlocui cu norme create pe cale judiciară, sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Așa fiind, instanța nu are în nici un fel competența de a anula dispoziții legale vizând salarizarea reclamanților personal auxiliar de specialitate din instanțe și de a aplica dispoziții prevăzute în actele normative indicate de acestea, aplicabile însă altor subiecte de drept, față de care reclamanții s-au considerat discriminați, pentru a restabili un eventual echilibru între subiectele de drept. A proceda în sens contrar, adică aplicarea unor dispoziții reglementate strict de lege unor situații premisă, situației reclamanților care nu se încadrează în ipoteza textelor de lege ar însemna ca instanța să încalce principiul constituțional al separației puterilor în stat și să își aroge putere legislativă, ceea ce, evident, nu este posibil.
Față de cele arătate, Curtea constată că nu există o situație comparabilă, ca premisă a constatării unei discriminări, între situația personalului auxiliar de specialitate din instanțe și situația personalului contractual din sistemul bugetar sau situația persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite care beneficiază prin lege de majorare salarială în cursul anului 2007. Neexistând situație comparabilă, este justificat tratamentul diferit aplicat acestor persoane, cu atât mai mult cu cât nu există nici un text de lege care să consacre în favoarea reclamanților dreptul pretins.
Pe cale de consecință, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată și va respinge acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții ordonatori de credite ca fiind nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 344/F din data de 11.03.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, barză, HG, a, - și, cu intimații-pârâți Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Ialomița și Ministerul Finanțelor Publice și cu Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, în calitate de expert.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că:
Respinge acțiunea ca nefondată.
Menține dispoziția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./16.07.2009
Jud.fond:;
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Petre Magdalena, Bodea
