Pretentii civile. Speta. Decizia 4025/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.2945/2009
SECȚIA A VII-A CIVIL ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
Decizia Civil Nr.4025/
Ședința Public din data de 02 iunie 2009
Curtea compus din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECTOR: - -
JUDECTOR: - -
GREFIER:
****************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței civile nr.912 din data de 07.02.2008, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VIII-a - Conflicte de Munc și Asigurri Sociale, în dosarul nr.22673/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații-reclamanți:, și și cu intimatul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice ( fost Ministerul Economiei și Finanțelor) - având ca obiect"drepturi bnești - spor 30-40%".
La apelul nominal fcut în ședința public, nu au rspuns: recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, intimații-reclamanți, și și intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura de citare legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, care învedereaz Curții faptul c la dosar s-a depus prin serviciul "Registratur" al secției, la data de 01.06.2009, de ctre recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, concluzii scrise într-un singur exemplar, pe aceast cale solicitându-se și judecarea pricinii în lips, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod proc. civ.
Curtea, constatând c în cauz recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat judecarea pricinii în lips, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod proc, civil, constat cauza în stare de judecat și o reține în vederea soluționrii.
CURTEA,
Deliberând, constat urmtoarele:
Prin cererea înregistrat la data de 18.06.2007 pe rolul Tribunalului Bucure ști - Secția a VIII-a - Conflicte de Munc și Asigurri Sociale, reclamanții:, și au chemat în judecat pe pârâții: Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor (devenit, ulterior, Ministerul Finanțelor Publice) solicitând obligarea acestora la plata sumelor constând în sporul de 30% din indemnizația de încadrare brut lunar pentru perioada mai 2000 - aprilie 2004 și de 40% din indemnizația de încadrare brut lunar pentru perioada mai 2004 - decembrie 2004, actualizate cu indicele de inflație, precum și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor s includ în buget fondurile necesare achitrii acestor sume.
Prin sentința civil nr.912/07.02.2008, Tribunalul Bucure știa respins acțiunea formulat împotriva Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind îndreptat împotriva unei persoane fr calitate procesual pasiv.
A respins pretențiile reclamanților, aferente perioadei mai 2000-martie 2002, ca prescrise.
A admis, în parte, acțiunea formulat de reclamanți împotriva pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și a obligat pârâtul, la plata ctre reclamanți, a sumelor constând în sporul de 30% din indemnizația de încadrare lunar brut - pentru perioada aprilie 2002 - aprilie 2004 și sporul de 40% din indemnizația de încadrare lunar brut - pentru perioada mai 2004 - decembrie 2004, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație calculat la data plții efective.
A admis cererea de chemare în garanție formulat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și a obligat chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice (fost Ministerul Economiei și Finanțelor) s aloce pârâtului fondurile necesare achitrii sumelor datorate reclamanților.
Pentru a pronunța aceast sentinț, tribunalul a unit cu fondul excepția lipsei calitții procesuale pasive invocat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, a respins excepția necompetenței materiale a tribunalului, invocat de pârâtul Ministerul Public și a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocat de același pârâtul.
Sub aspectul excepției lipsei calitții procesuale pasive invocat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, a reținut c aceast instituție nu este parte în raporturile de munc ale reclamanților, astfel încât nu de justific legitimitatea procesual pasiv în cauz, a acestui minister.
Pe fondul cauzei, prima instanț a reținut c reclamanții sunt descendenții defunctei, care a avut calitatea de procuror la Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, fapt necontestat de ctre pârât și c prin art.28 alin.4 din OUG nr.43/2002 s-a prevzut dreptul personalului din cadrul Parchetului Național Anticorupție și al judectorilor din compunerea specializate în infracțiunile de corupție de a primi un spor de 30% din indemnizația de încadrare brut lunar pentru aceast activitate.
Prin OUG nr.24/2004, s-a stabilit dreptul acestor categorii de magistrați de a beneficia de o majorare cu 40% a indemnizației de încadrare brut lunar.
Legea nr.508/2004 a extins beneficiul constând în sporul de 40% și pentru alte categorii de magistrați.
Instanța de fond a apreciat c aplicarea acestor acte normative a creat o inegalitate vdit și nejustificat între nivelul indemnizațiilor acordate magistraților, înclcând astfel principiul egalitții cetțenilor în fața legii consacrat de art.16 alin.1 din Constituția României, principiul egalitții de tratament salarial pentru munca egal și cel al interzicerii oricrei discriminri, drepturi recunoscute și de actele internaționale în materia drepturilor omului.
Acest tratament salarial discriminatoriu a fost înlturat, la recomandarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminrii prin OUG nr.27/2006, fiind reglementat unitar salarizarea și celelalte drepturi ale judectorilor, procurorilor, magistraților asistenți și ale personalului asimilat acestora.
Având în vedere c a fost admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocat de pârâtul Ministerul Public, pretențiile reclamanților pentru perioada mai 2000 - martie 2002, au fost respinse ca fiind prescrise.
Deși pârâtul s-a referit la perioada mai 2000 - iulie 2004 ca fiind prescris, tribunalul a apreciat c a operat întreruperea termenului de prescripție, prin adoptarea HG nr.232/30.03.2005, excepția aprând ca întemeiat numai pentru pretențiile corespunztoare perioadei mai 2000 - martie 2002.
Ca urmare, instanța de fond constatat c acțiunea reclamanților este întemeiat numai pentru pretențiile aferente perioadei aprilie 2002 - decembrie 2004.
Pentru a repara prejudiciul produs reclamanților prin neplata drepturilor bnești la timp, tribunalul a apreciat c este necesar actualizarea acestor sume cu indicele de inflație, calculat la data plții efective.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, Tribunalul a reținut c aceasta este întemeiat întrucât, conform dispozițiiloe art.19 din Legea nr.500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor are printre alte atribuții și pe aceea de a coordona acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugerar, și anume: pregtirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, ce a foat înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCURE ȘTI - Secția a VII-a - Civil și pentru cauze privind Conflicte de Munc și Asigurri Sociale, sub nr-(2951/2008).
Prin încheierea din 25 iunie 2008, Curtea de APEL BUCURE ȘTI - Secția a VII-a Civil și pentru cauze privind Conflicte de Munc și Asigurri Sociale, în considerarea art.I și II din OUG nr.75/2008, a înaintat cauza, de îndat, spre competent soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La data de 03.04.2009, instanța investit cu soluționarea cererii a sesizat Curtea Constituțional cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.I și II din OUG nr.75/2008, act normativ care stabilea competența de prim instanț a Curții de Apel în soluționarea litigiilor având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție, pentru neconformitate cu dispozițiile art.115 al.4, art.16 al.1 și 2 și art.124 al.2 din Constituție.
Prin Decizia nr.104 din 20 ianuarie 2009, faț de împrejurarea c prevederile amintite contravin dispozițiilor art.115 al.4 și 6, art.21 al.3, art.126 și art.1 al.5 din Constituție, Curtea Constituțional a respins, ca inadmisibil, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.I și II din OUG nr.75/2008 și a înaintat dosarul, spre competent soluționare, Curții de APEL BUCURE ȘTI - Secția a VII-a - Civil și pentru cauze privind Conflicte de Munc și Asigurri Sociale - instanț sesizat inițial cu soluționarea prezentului recurs, unde a fost înregistrat sub nr- (2945/2009).
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-pârât a criticat hotrârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie și a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulat de reclamanți, ca neîntemeiat.
Menționeaz c instanța de fond trebuia s constate c nu este competent material s judece cauza, ci s decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BUCURE ȘTI.
Mai arat c instanța de fond, în mod greșit a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada mai 2000 - iulie 2004, invocat de Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, prin întâmpinare și a reținut, în mod netemeinic și nelegal, c nu sunt aplicabile dispozițiile art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958, referitor la prescripția extinctiv.
Mai arat recurentul-pârât c, faț de practica neunitar a instanțelor judectorești în materia litigiilor având ca obiect plata sporurilor de 30%, respectiv 40% - sporuri acordate pentru judectorii ș procurorii care sunt implicați în soluționarea cauzelor privind infracțiuni de corupție, Procurorul General al Parchetului de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art.329 alin.1 din Codul d e procedur civil, a formulat recurs în interesul legii, pentru a se asigura interpretarea și aplicarea neunitar a legii asupra tuturor cauzelor având acest obiect.
De asemenea, arat c instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bnești solicitate, actualizate cu indicele de inflație, în situația în care Ministerul Public -Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare ca instituție bugetar, nu poate s înscrie în bugetul propriu nicio plat fr o baz legal, pentru respectiva cheltuial.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invoc dispozițiile art.304 pct. 9 Cod proc. civil.
Deși legal citați, intimații-pârâți nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat la judecata recursului.
Nu s-au administrat probe în prezentul recurs.
Analizând actele și lucrrile dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedur civil, Curtea constat c recursul este nefondat, astfel c, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedur civil, îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Criticile recurentului-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare privind soluția dat de prima instanț excepției prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada mai 2000 - iulie 2004 - excepție invocat de ministerul pârât prin întâmpinarea formulat la fond, ce a fost respins, ca neîntemeiat -, sunt nefondate, astfel c vor fi respinse ca atare.
Astfel, Curtea reține c la data de 18 mai 2000 - data intrrii în vigoare a Legii nr.78/2000, la data recunoașterii dreptului reclamanților la prin ordinul Procurorului General al României din 01.01.2005, precum și la data publicrii Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție - 15.01.2007, nu s-a împlinit termenul de prescripție extinctiv prevzut de dispozițiile art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958,cursul prescripției fiind întrerupt, motiv pentru care, în speț, dreptul material la acțiune al reclamanților nu este prescris.
Ca urmare, dac debitorul recunoaște creanța și chiar o și pltește din proprie inițiativ, așa cum este și situația în prezenta cauz, dreptul la acțiune al creditorului nu este prescris.
Pe fondul dreptului dedus judecții - sporul pentru combaterea corupției -, Curtea reține c prin dispozițiile art. 28 alin. 4 din OUG nr. 43 din 4 aprilie 2002 privind Parchetul Național Anticorupție s-a stabilit c personalul din cadrul acestui parchet, prevzut la alin. 1-3, precum și judectorii care compun completele specializate în judecarea infracțiunilor de corupție, primesc un spor de 30% din indemnizația de încadrare brut lunar, care, ulterior, s-a majorat la 40%, prin OUG nr. 24 din 21 aprilie 2004 privind creșterea transparenței în exercitarea demnitților publice și a funcțiilor publice, precum și intensificarea msurilor de prevenire și combatere a corupției, ordonanț aprobat și modificat prin Legea nr. 601/2004.
Legea nr. nr. 601/2004 lrgește sfera de aplicare a art. 28 alin. 4 devenit alin. 5, în sensul c sporul de 40% se acord tuturor procurorilor din cadrul Parchetului de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și tuturor judectorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, fr s se fac vreo distincție între cei care particip la soluționarea cauzelor de corupție și cei cu alte atribuții.
Criteriul pe baza cruia s- fcut aceast distincție este locul de munc și natura cauzelor pe care o parte din judectori și procurori erau desemnați s le soluționeze, aceast situație diferențiind clar și injust magistrații ce se ocup de instrumentarea faptelor de corupție de ceilalți magistrați.
Scopul urmrit de legiuitor la momentul adoptrii actelor normative anterior menționate, a fost necesitatea asigurrii incoruptibilitții unor categorii de magistrați, iar extinderea acordrii sporului și la judectorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost motivat de necesitatea intensificrii neîntârziate a luptei împotriva corupției. Din acest punct de vedere, apare de neconceput necesitatea asigurrii incoruptibilitții doar raportat la o anumit categorie de magistrați, la o anumit instanț sau parchet și nu la nivel general.
Într-adevr, scopul legiuitorului a fost unul legitim, îns metoda de atingere a acestuia a fost neadecvat și evident disproporționat, textele legale menționate introducând în mod clar o discriminare, fr a avea la baz un criteriu obiectiv și rațional, ceea ce înclc dispozițiile art. 16 din Constituția României, art. 23 alin. 2 din Declarația Universal a Drepturilor Omului și pe cele ale art. 14 din Convenția pentru aprarea drepturilor omului și a libertților fundamentale, referitoare la interzicerea oricrei discriminri.
În acest sens, prin Hotrârea nr.185/22.07.2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminrii, s-a constatat existența unei discriminri directe, potrivit art. 2 din OG nr. 137/2000 și s-a recomandat Ministrului Justiției inițierea unui proiect de act normativ în vederea modificrii prevederilor discriminatorii, în sensul eliminrii situațiilor de inegalitate evident între cele dou categorii de salariați, magistrați cu pregtire și responsabilitți identice.
De asemenea, prinDecizia nr.VI din 15.01.2007 pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii,s- stabilit aplicarea nediscriminatorie a dispozițiilor art. 11 alin. 1 din OUG nr. 177/2002 și art. 28 alin. 4 din OUG nr. 43/2002 modificat prin OUG nr. 24/2004 modificat și aprobat prin Legea nr. 601/2004, reținându-se c tratamentul discriminator a fost înlturat pentru viitor, o dat cu adoptarea OUG nr. 27/2006, îns pân la intrarea în vigoare a acestei ordonanțe, aplicarea textelor de lege constatate discriminatorii a creat o inegalitate vdit între nivelul indemnizațiilor acordate magistraților în contradicție cu principiul egalitții cetțenilor în fața legii.
Înalta Curtea mai reținut c îndeplinirea cerințelor de îmbuntțire substanțial a actului de înfptuire a justiției nu ar putea fi asigurat în condiții de inegalitate de tratament salarial, determinate de o apreciere diferit a implicrii magistraților și responsabilitții lor în înfptuirea justiției, de altfel neputându-se justifica folosirea unui criteriu arbitrar de diferențiere între magistrați, doar pe considerentul c compartimenelor în care activeaz reclam o specializare particularizat și un risc deosebit, atât timp cât varietatea infinit a situațiilor de coliziune cu legea ce se pot ivi și a timpului de reacție necesar pentru asigurarea ordinii de drept, presupune eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial prin dispozițiile la care s-a fcut referire.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea apreciaz c în mod justificat instanța de fond l-a obligat pe pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție la plata ctre intimații-reclamanți, și, a drepturilor bnești, constând în sporul de 30% din indemnizația de încadrare lunar brut - pentru perioada aprilie 2002 - aprilie 2004 și sporul de 40% din indemnizația de încadrare lunar brut - pentru perioada mai 2004 - decembrie 2004, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație calculat la data plții efective.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de actualizare, cu indicele de inflație, a drepturilor bnești pretinse, Curtea apreciaz c aceasta este întemeiat, faț de dispozițiilor art.269 raportat la dispozițiile art.295 alin.1 Codul muncii, fiind în mod corect încuviințat de ctre instanța de fond.
Astfel, Curtea reține c actualizarea sumelor solicitate cu indicele de inflație se cuvine persoanei prejudiciate pentru a se asigura repararea integral a prejudiciului cauzat prin neplata sumelor datorate, cu atât mai mult cu cât aceste sume sunt drepturi bnești cuvenite din raporturle de munc (de serviciu).
A nu ține seama de devalorizarea monedei naționale ar însemna crearea unui nou prejudiciu, fiind cunoscut c moneda național s-a depreciat în acest interval de timp.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea apreciaz c hotrârea fondului este legal și temeinic, astfel c o va menține ca atare.
În consecinț, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod proc. civil, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței civile nr.912 din data de 07.02.2008, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VIII-a - Conflicte de Munc și Asigurri Sociale, în dosarul nr.22673/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații-reclamanți:, și și cu intimatul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice ( fost Ministerul Economiei și Finanțelor).
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, astzi, 09.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
Red. / Tehnored.:
2 EX. / 31.07.2009
Jud. fond:;
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Petre Magdalena, Bodea
