Pretentii civile. Speta. Decizia 404/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.404/2009
Ședința publică din 13 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petrașcu Adriana Stoica Manuela președintele Curții de Apel
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Doriani Ana
- - -grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, împotriva sentinței civile nr.348/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că recurenții au solicitat judecarea în lipsă împrejurare față de care instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin acțiunea civilă înregistrată la ribunalul Sibiu la data de 25.02.2008, formulată și precizată, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și Ministerul Economiei și Finanțelor obligarea pârâților la plata sporului de stres și suprasolicitare în procent de 50% calculat la îndemnizația brută de încadrare începând cu 25 februarie 2005 până la 01 februarie 2006, actualizat cu indicele de inflație, iar pârâtul 2 să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă.
In motivarea acțiunii a arătat că acest spor a fost reglementat de art. 47 din nr.50/1996, iar dispozițiile ulterioare de abrogare cuprinse în nr.OUG177/2002 au fost înlăturate prin art. 41 din nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor și procurorilor și alte categorii de personal din sistemul justiției. Prin urmare dreptul este în vigoare încă de la data apariției legii și în consecință trebuia acordat.
A mai susținut că condițiile de risc și suprasolicitare avute în vedere la stabilirea acestui spor nu s-au schimbat ci s-au acutizat odată cu intrarea în Uniunea Europeană, condițiile de muncă sunt inadecvate etapei actuale, justițiabilii abuzează de dreptul lor la petiționare chiar dacă sesizările, reclamațiile și plângerile penale se dovedesc nejustificate, volumul de activitate a crescut, iar sistemul legislativ stufos și câmpul infracțional tot mai complex presupune implicit suprasolicitare neuropsihiatrică și un risc sporit. Consideră că nu există nici un argument legal pentru sistarea plății acestui spor.
In drept a invocat dispozițiile art. 67, 68 din nr.168/ 1999 ca drept comun în materia soluționării conflictelor de muncă.
Prin întâmpinare Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Sibiu și excepția prescripției pentru perioada iunie 2004-22 februarie 2005 iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Totodată a formulat o cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice solicitând ca în cazul în care se va admite cererea reclamantei, acesta să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantei.
A susținut că în conformitate cu art.131 (1) din nr.304/2004 republicată, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțară de la bugetul de stat, iar în calitatea sa de ordonator principal de credite poate efectua operațiuni de plăți în limita creditelor bugetare și destinațiilor aprobate potrivit legii.
In drept a invocat disp.art.60-63 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 348 din 1 aprilie 2008 pronunțată în cauză, Tribunalul Sibiua respins excepția de necompetență materială a Tribunalului Sibiu și prescripția dreptului material la acțiune invocate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
A admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta împotriva pârâților MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ALBA IULIA și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SIBIU și în consecință:
A obligat pârâții să plătească reclamantei sporului de stres și suprasolicitare în procent de 50% calculat la îndemnizația brută de încadrare pentru perioada 25 februarie 2005 - 01 februarie 2006, actualizat cu indicele de inflație.
A respins acțiunea formulată și precizată față de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
A respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că dispozițiile art. 36 al.2 din nr.OUG27/2006 la care se face referire în motivarea excepției de necompetență materială invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privesc alt gen de cauze, respectiv plângerile formulate împotriva hotărârilor organelor de conducere din cadrul instituțiilor menționate la al.1, date în procedura de soluționare pe cale administrativă contestațiilor formulate de cei nemulțumiți de modul de stabilire a salariilor.
Ori, nu numai că procedura administrativă este facultativă conf. art. 21 din Constituție, dar acțiunea de față este o veritabilă cerere în vederea soluționării unui conflict de muncă constând în plata unor drepturi salariale neacordate, așa cum se prevede la art. 283/(1)lit. din Codul muncii și nicidecum natura cauzei nu este de contencios administrativ.
Prin urmare sunt pe deplin aplicabile dispozi8țiile art. 284 (2) din Codul muncii coroborat cu art. 2(1) lit. c Cod procedură civilă, potrivit cărora competența materială și teritorială de soluționare aparține tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliu reclamantul, în speță Tribunalul Sibiu.
Având în vedere că reclamanta și-a precizat pretențiile în sensul că solicită sporul de stres și suprasolicitare începând cu 25.02.2005 până la 01.02.2006, fapt consemnat în încheierea de ședință din 18.03.2008 (22) a reținut că rămas fără obiect excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de același pârât pentru perioada anterioară menționată inițial în acțiune.
Pe fondul cauzei, a reținut că reclamanta a exercitat în perioada menționată funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din cadrul autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar". Prin art.1, pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 prevederile art.47 din Legea nr.50/1996 au fost abrogate expres, dar procedându-se în această modalitate au fost încălcate normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii nr.125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe. Astfel, potrivit art.108, alin.3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de acesta. Ori, prin art.1, pct.1 din Legea nr.125/2000, guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată. Cu toate acestea, prin nr.OG83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art.56-62 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie operațiuni legislative distincte. Ori de câte ori legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare. De altfel, abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 nu poate produce efecte juridice atâta vreme cât nr.OG83/2000 este un act normativ inferior Legii nr.50/1996, fiind evidentă contradicția sa cu dispozițiile Constituției și Legii nr.24/2000.
Actul normativ ulterior, respectiv nr.OUG177/2002 prin care s-a abrogat integral 50/1996 a fost abrogat la rândul lui prin nr.OUG 27/2006, așa încât dreptul prevăzut de art. 47 din 50/1996 a rămas și este în vigoare.
A considerat că în cauză sunt incidente și dispozițiile art.1 din protocolul adițional nr.1 la convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale care prevede că "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional", or, drepturile salariale sunt drepturi de creanță și reprezintă bunuri în sensul reglementărilor acestui Protocol. Prin abrogarea prevederilor art.47 din Legea nr.50/1996, reclamanta a fost lipsită de proprietatea acestui bun care nu s-a afectat pentru utilitate publică.
De asemenea, a constatat că este neconcordanță între Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice care la art.19, pct.3 stabilește că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice. Acesta implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi prin legea internă, dar nu se poate aprecia că înlăturarea acestor sporuri a fost justificată de apărarea securității naționale și ordinii publice.
De altfel, că prin decizia nr. 21/10.03.2008 pronunțată de J, - Secțiile Unite - în recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la aplicarea și interpretarea unitară a disp.art.47 din nr.50/1996 s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații -asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate din cadrul organelor judecătorești au dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihiatrică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin nr.334/2001.
Față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a reținut că cererea este nefondată pe considerentul că între reclamantă și acest pârât nu există nici un raport de muncă care să atragă obligația de plată a dreptului pretins
Motivat pe faptul că rectificarea bugetului la care se referă și alocarea fondurilor necesare plății pretențiilor admise au la bază cu totul alte raporturi juridice de natură financiară, ce nu pot fi soluționate în cadrul litigiului de dreptul muncii de față, a conchis că este inadmisibilă cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă B și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În expunerea de motive, criticând hotărârea ca nelegală pârâții au susținut că a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, respectiv a Curții de Apel București, prevăzută de dispozițiile art. 36 alin.2 din OUG nr. 27/2006.
Au mai susținut că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, întrucât în mod greșit s-a reținut că nr.OG83/2000 nu are forța juridică a actului abrogat, câtă vreme această ordonanță a fost aprobată prin Legea nr.334/2001, iar legea nr.24/2000 nu prevede o condiție cu privire la care abrogarea unei norme superioare nu s-ar putea face printr-o normă inferioară, la fel cum nu prevede nici Constituția.
De asemenea, că instanța a adăugat la lege prin acordarea acestui spor și pentru acest motiv acțiunea reclamanților este inadmisibilă.
Pe fondul cauzei au arătat că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În acest sens au arătat că textul art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat expres prin art.1 pct.42 din nr.OG83/2000 și nu prin art.50 alin.2 din nr.OUG177/2002, așa cum susțin intimații, articol care face referire doar la abrogarea art.1/1 din Legea nr.50/1996. Astfel, nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial.
Au criticat și dispoziția instanței referitoare la plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, susținând că fondurile Ministerului Public pe anul 2007 nu cuprind un capitol distinct pentru plata acestor sume.
Au invocat în același sens dispozițiile art.14 (2) și art.29 (3) din Legea nr.500/2002, arătând că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Ca atare, întrucât fondurile salariale sunt stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat au susținut că se află în situația executării unei obligații imposibile.
Au mai arătat că în mod nelegal a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de recurent.
În drept, recurenții au invocat art.299, art. 304 pct. 3, 4 și 9 Cod procedură civilă cu aplicarea art. 304/1.
Prin întâmpinare Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat respingerea recursului declarat de recurenți ca nelegal și menținerea sentinței atacate în ce privește respingerea acțiunii în contencios administrativ și a cererii de chemare în garanție.
Prin întâmpinare reclamanta a solicitat de asemenea respingerea recursurilor ca neîntemeiate întrucât soluția instanței de fon d este temeinică și legală.
În baza dispozițiilor art. II din nr.OUG75/2008, cauza a fost scoasă de pe rol prin încheierea din 30.06.2008 și trimisă
Această din urmă instanță, având în vedere deciziei nr.104/2009, prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și II din nr.OUG75/2008 a trimis dosarul Curții de APEL ALBA IULIA spre competentă soluționare.
Investită cu judecarea recursurilor Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și al și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 137(1) Cod procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Din această perspectivă, constată că excepția necompetenței materiale a instanței de fond a fost corect soluționată de instanța de fond prin respingerea ei întrucât dispozițiile art. 36 alin. 2 din OUG NR. 27/2006 privesc plângerile formulate împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin 1, iar în cazul de față nu a fost emisă nici o hotărâre.
Prin urmare sunt aplicabile dispozițiile art. 284 alin. 2 din Codul muncii, cum în mod corect a reținut instanța de fond..
Pe fondul cauzei, Curtea reține că soluția instanție de fond este legală și temeinică, la adăpost de criticile formulate, urmând a răspunde printr-un considerent comun celor două recursuri declarate în cauză.
Reclamanta a exercitat în perioada 25 februarie 2005 - 01 februarie 2006 calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria
Susținerea recurenților soluția instanței de fond este greșită întrucât are la bază un text de lege abrogat expres și total este neîntemeiată.
Acest aspect a fost clarificat de - Secțiile Unite prin Decizia nr.21/2008 publicată în Oficial nr.444/13.06.2008 prin care a statuat că: "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001."
Potrivit art.329 alin.3 Cod procedură civilă, această decizie este obligatorie, motiv pentru care criticile aduse hotărârii cu privire la forța juridică a actelor juridice incidente speței, chestiunile legate de adăugarea la legea de salarizare sau problemele vizând interpretarea sau aplicarea greșită a legii, nu mai pot fi luate în considerare.
Actualizarea sumelor acordate prin hotărârea atacată este justificată de prejudiciul suferit de reclamanți prin neexecutarea unei obligații pecuniare ce privește drepturile salariale de care au fost lipsiți o anumită perioadă de timp, perioadă în care a intervenit, cum corect a reținut și instanța de fond, o devalorizare monetară. Drept urmare, dispozițiile art.1082-1086 cod civil și cele ale art.161 alin.4 din Codul muncii sunt perfect aplicabile speței.
Faptul că fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2007 nu cuprind un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor salariale nu este culpa reclamanților și deci nu ar putea fi "sancționați" din acest punct de vedere.
Critica vizând respingerea cererii de chemare în garanție este de asemenea nefondată, deoarece între reclamantă și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există un raport de muncă pentru a putea fi calificat ca atare și soluționat în cadrul acestui litigiu de muncă.
În consecință, reținând ca neîntemeiate criticile formulate, Curtea în baza art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursurile ca nefondate și va menține ca temeinică și legală sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge,ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, împotriva sentinței civile nr.348/1.04.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.04. 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.AP.
Tehnored.TM/ 2 ex
Jud.
Președinte:Petrașcu Adriana Stoica ManuelaJudecători:Petrașcu Adriana Stoica Manuela, Doriani Ana
