Pretentii civile. Speta. Decizia 408/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 408
Ședința publică din 9 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 2: Sas Laura
JUDECĂTOR 3: Biciușcă Ovidiu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta, cu domiciliul în comuna, sat, județul B, împotriva 1560 din 7 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic, pentru pârâta-intimată de Consum, lipsă fiind reclamanta-recurentă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, fiind întrebat, consilierul juridic, pentru pârâta-intimată, a arătat printr-o înțelegere între părți garanția materială nu a fost depusă la bancă conform Legii 22/1969, modificată prin Legea 54/1995.
Instanța constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic, pentru pârâta-intimată, a cerut respingerea recursului ca nefondat.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Botoșani, înregistrată sub nr- reclamanta în contradictoriu cu Societatea Cooperativă de Consum B prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 10490 lei reprezentând salariul minim brut garantat în plată pe țară pentru perioada 20.02.2005 - 20.02.2008 calculat pentru o normă întreagă, a sumei de 380 lei reprezentând indemnizația pentru concediul de odihnă pentru anii 2006 - 2008, la plata sporului de vechime aferent unei norme întregi pentru perioada 20.02.2005 - 20.02.2008, a sumei de 3090 lei reprezentând 1200 de ore suplimentare de muncă în aceeași perioadă, la restituirea sumei de 1.000 lei reprezentând garanție materială, toate aceste sume urmând a fi reactualizate în raport de indicii de inflație până la data plății efective.
Motivând acțiunea, reclamanta a arătat că a fost angajată ca gestionar la magazinul și bufetul comunei, contractul individual de muncă a fost semnat în alb și nu a fost comunicat, astfel încât nu a cunoscut că a fost angajată ci normă, desfășurând activitatea timp de 10 ore zilnic, nefiind plătită pentru aceste ore și nici nu a beneficiat de concediu de odihnă.
Întrucât în 1 februarie 2008 au fost vândute activele societății, a predat gestiunea solicitând restituirea garanției materiale, cerere nerezolvată de unitatea angajatoare.
Unitatea pârâtă, prin întâmpinarea formulată a arătat că reclamanta a fost angajată cu J de normă având un program zilnic de 4 ore, respectiv două dimineața și două ore după amiaza, sâmbăta, duminica și sărbătorile legale fiind zile libere. Programul de activitate a fost stabilit la 4 ore/zi deoarece magazinul sătesc din comuna era o subunitate cu desfacere redusă de mărfuri. S-a susținut că sumele reprezentând indemnizația pentru concediul de odihnă pe anul 2006-2008 au fost plătite pentru J de normă, iar sporul de vechime a fost prevăzut a fi obligatoriu în nici un act normativ sau decizia unității. A mai arătat că, garanția materială a fost restituită în parte, iar potrivit art. 101 alin. 1 din Codul muncii angajatorul poate încadra salariați cu program de lucru corespunzător unei fracțiuni de normă.
La data de 30.06.2008, reclamanta a învederat că sporul de vechime i-a fost acordat conform Deciziei 9 din 14.11.2005 depusă la dosar. Deși pârâta a susținut că i-a plătit o parte din garanția materială acest lucru nu s-a întâmplat în realitate, solicitând admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Tribunalul Botoșani prin sentința civilă nr. 1560 din 7 noiembrie 2008 a dispus următoarele:
- a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta de Consum; - a obligat pârâta să-i plătească reclamantei indemnizația de concediu de odihnă corespunzătoare unui program de normă pentru anii 2006, 2007 și 2008; sporul de vechime, calculat la un salar de normă pentru perioada 20.02.2005 - 20.02.2008;
- actualizarea în funcție de indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective a sumelor reprezentând indemnizația de concediu de odihnă și a sporului de vechime;
- a respins ca nefondate capetele de cerere având ca obiect:
- plata sumei de 10.490 lei reprezentând diferențe la salariul minim garantat în plata pe țară pentru perioada 20.02.2005 - 20.02.2008, calculate pentru 1/1 normă;
- plata diferențelor pentru sporul de vechime aferent normei întregi pentru anii 2006, 2007 și 2008;
- plata sumei de 3090 lei, reprezentând 1100 ore muncă efectuate în perioada 20.02.2005 - 20.02.2008;
- a respins, ca rămas fără obiect, capătul de cerere privind restituirea garanției materiale.
Prin considerentele acestei hotărâri, instanța de fond a reținut că potrivit contractului individual de muncă aflat în copie la fila 149 dosar, a avut reclamanta un program de activitate de 4 ore pe zi. Acest lucru a fost confirmat și de orarul depus de pârâtă la lele 18-21, orar ce a fost confirmat de ceilalți doi martori audiați în cauză. și au confirmat că nu au văzut sau nu rețin orașul afișat pe ușa magazinului, deși ambii au confirmat că exista un orar pe ușa magazinului. În condițiile în care cei doi au precizat că mergeau suficient de des la acest magazin pentru a face cumpărături, instanța a considerat că aceștia trebuiau și puteau să știe orarul magazinului pentru a nu merge acolo când unitatea era închisă. În plus, conform facturilor fiscale și avizelor de însoțire a mărfii de la filele 157-168 dosar, o parte din marfa din magazinul a fost preluată de, nume care se găsește consemnat pe avizele de însoțire a mărfii. Chiar dacă acest martor nu a recunoscut semnătura, consemnarea numelui acestuia pe avizul de însoțire a mărfii a reprezentat o mențiune suficientă pentru crea convingerea instanței că martorul audiat în cauză a preluat o parte din marfa necesară magazinului, în perioada de timp în care reclamanta nu se afla acolo. De altfel, chiar a recunoscut că de multe ori mergea la pentru a face aprovizionarea magazinului preluând marfa chiar în lipsa gestionarei ceea ce duce la concluzia că acesta în mod frecvent îndeplinea unele din atribuțiile gestionarei, lucru de altfel de notorietate, fiind puțin probabil ca cei ce expediau mărfurile să accepte să le încredințeze unor persoane necunoscute.
S-a mai reținut existența unei fișe a postului semnată de reclamantă la data de 31.01.2006 în care s-a învederat că activitatea va fi prestată cu normă, reclamanta fiind obligată să respecte acest program în această limită, la dosar fiind depus și actul adițional la contractul individual de muncă din 3.11.2004, prin care se stabilea un program de 4 ore zilnic.
Drept consecință, instanța de fond a stabilit că reclamanta trebuia retribuită pentru o activitate de 20 ore săptămânal corespunzător unei fracțiuni de normă, nefiind justificate pretențiile pentru cele 1200 ore suplimentare solicitate pentru perioada 20.02.2005 - 20.02.2008.
S-au considerat justificate pretențiile pentru sporul de vechime, conform deciziei nr. 9 din 14.01.2005, dar și a indemnizației de concediu de odihnă pentru perioada 2005 - 2008, corespunzătoare activității desfășurate, instanța reținând că unitatea pârâtă nu a făcut dovada acordării acestor drepturi.
Cât privește capătul de cerere pentru plata garanțiilor materiale instanța de fond a reținut că reclamantei i-au fost restituite sumele de 200 lei, respectiv 835 lei, conform chitanțelor de la filele 178, 179 dosar.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate, susținând că nu a existat un program de lucru sau act adițional contractului individual de muncă, acesta fiind semnat în alb. Nefiind prezentat nici originalul actului adițional, criticat declarațiile martorilor audiați în cauză, împotriva cărora a formulat plângere penală, arătând că decizia nr. 9 din 14.01.2005 nu prezintă relevanță în cauză.
Referitor la garanția materială, a arătat că deși a solicitat prezentarea extraselor de cont cu sumele ce au fost depuse la bancă și dobânda aferentă, acesta nu a fost înfățișat, astfel încât greșit nu a fost obligată unitatea angajatoare la restituirea dobânzii aferente dispozițiilor bancare.
Recursul, nemotivat în drept, dar care poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, este întemeiat pentru următoarele considerente:
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că în ce privește programul de lucru al reclamantei a fost stabilit conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr. - din 3.11.2004 la nivelul unei fracțiuni de normă, respectiv 20 ore săptămânal, această mențiune existând și în cuprinsul deciziei nr. 9 din 14.01.2005 privind stabilirea salariului lunar și acordarea sporului de vechime prin care se face referire și la durata timpului de muncă de normă. În completarea acestor documente existente la dosar trebuie avute în vedere și statele de plată lunare din care rezultă încasarea salariului la nivelul stabilit pentru acest program, în foile colective de prezenta fiind consemnate câte 4 ore zilnic.
Cât privește ordonanța din 23.02.2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dorohoi dată în dosarul nr. 1356/P/ 2008, aceasta nu prezintă relevanță în cauză, din moment ce organele de urmărire penală nu s-au pronunțat cu privire la programul de lucru al reclamantei.
Criticile reclamantei sunt însă întemeiate sub aspectul acordării la garanția materială constituită prin reținerea unor sume din salariul reclamantei și a dobândei aferente, întrucât potrivit Legii 22/1969, modificată și completată prin Legea nr. 54/1995, sumele reținute cu acest titlu de la gestionar, trebuiau depuse la o unitate bancară, sumele și dobânda revenind salariatului la încetarea raporturilor de muncă.
În consecință, recursul va fi admis, modificată parțial sentința, în sensul că se va admite în parte cererea privind obligarea pârâtei SC de Consum B la restituirea garanției și va fi obligată pârâta să plătească reclamantei dobânda legală aferentă garanției materiale constituite începând cu data de 20.10.2004 până la data de 27.10.2008 și va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta, împotriva 1560 din 7 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr. 1560 din 7.11.2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr- în sensul că:
Admite în parte cererea privind obligarea pârâtei de Consum B la restituirea garanției materiale.
Obligă pârâta de Consum B să plătească reclamantei dobânda legală aferentă garanției materiale constituie începând cu data de 20.10.2004 până la data de 27.10.2008.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
ptr. președintele completului
pensionat semnează președintele
instanței.
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2/07.05.2009
Președinte:Apetroaie EufrosinaJudecători:Apetroaie Eufrosina, Sas Laura, Biciușcă Ovidiu
