Pretentii civile. Speta. Decizia 417/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 417
Ședința publică din data de 2 martie 2009
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță Afrodita Giurgiu
- -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta. SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector I, împotriva sentinței civile nr.2809 din 10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G și, ambii cu domiciliul ales la.Av. cu sediul în P,-,.8D,.4, județul
Dezbaterile și susținerile părților aua vut loc în ședința publică din data de 23 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când pentru a da posibilitate posibilitate părților să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea la data de 2 martie 2009 când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalul Prahova, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 20146 lei, reactualizată conform indicelui de inflație reprezentând drepturile salariale cu titlu de prime de Paște și C, cuvenite și neacordate pe perioada 2004-2007 potrivit tabelului anexat.
In motivarea acțiunii reclamanții au arătat că pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-menționată.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că începând cu anul 2002 suplimentările solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, situație care s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă, invocând și excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, excepție pusă în discuția părților și unită cu fondul.
In cauză au fost administrate probatorii cu acte și expertiză tehnică de specialitate.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.2809 din 10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, pentru perioada C 2004, s-a respins acțiunea pentru perioada C 2004 ca fiind prescrisă, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și, in contradictoriu cu pârâta SC SA, a fost obligată pârâta să plătească pentru fiecare reclamant drepturile salariale cuvenite și neacordate în sumă de 4277 lei reprezentând prima de Paște 2005-2007 și prima de C 2005, 2006 - conform raport expertiză, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data efectuării expertizei la data plății efective și totodată, a fost obligată pârâta să plătească pentru fiecare reclamant suma de 70 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit actelor existente la dosar, reclamanții au fost salariații pârâtei în cadrul Sucursalei, însă în perioada 2004-2007 nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentări pentru Paște și
A mai reținut instanța de fond că disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
De asemenea, instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că reclamanții au fost salariații pârâtei însă, în perioada 2004-2007 nu au încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamanților, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
In baza adreselor nr. 313/ 2005 si 713 /2006 tribunalul a reținut că salariul brut mediu la nivelul societății pârâte a fost de 1400 lei în anul 2005, de 1850 lei în anul 2006 și de 1850 lei în anul 2007.
Prin urmare instanta de fond, în baza Contractelor colective sus-menționate și a art.161 și urm. Codul muncii, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, pentru perioada C 2004 și a respins acțiunea pentru această perioadă ca fiind prescrisă si a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare pentru anul 2006, constatând că în speță sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii conform căruia prezenta acțiune este supusă termenului de 3 ani care a început să curgă de la data scadenței sumelor începând cu anul 2004, cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune vizează un conflict de muncă.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în
cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art.168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare.
Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art.168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art.283 alin.1 lit.e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit.c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
Față de aceste considerente, recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta. SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector I, împotriva sentinței civile nr.2809 din 10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu
intimații-reclamanți G și, ambii cu domiciliul ales la.Av. cu sediul în P,-,.8D,.4, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 2 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță Afrodita Giurgiu
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex./04.03.2009
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond -
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță Afrodita Giurgiu
