Pretentii civile. Speta. Decizia 420/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția litigii de muncă și asigurări sociale
Decizia civilă Nr. 420/ Dosar Nr-
Ședința publică de la 17 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
- - președinte secție
- - JUDECĂTOR 3: Rodica Popa
- - grefier
****************
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Brașov, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor prin împotriva sentinței civile nr.340/8.02.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurenților pârâți Tribunalul Brașov, curtea de Apel Brașov, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin B, precum și a intimaților reclamanți, -, G, și și intimatul pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura îndeplinită.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 340/2008, Tribunalul Brașova respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Curtea de Apel Brașov.
A respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a Tribunalului Brașov;
A admis acțiunea formulată de reclamanții, G, și cu domiciliul ales la Curtea de Apel Brașov,-, jud. B, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Brașov, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință a obligat pârâții Curtea de Apel Brașov și Ministerul Justiției să plătească în solidar reclamanților, G, și suma de 1.700 RON, actualizată cu indicele de inflație, precum și prin aplicarea dobânzii legale, începând cu data de 01 ianuarie 2005 și până la achitarea sumei; a obligat pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Brașov și Ministerul Justiției să plătească în solidar reclamantei suma de 1.700 RON, actualizată cu indicele de inflație, precum și prin aplicarea dobânzii legale, începând cu data de 01 ianuarie 2005 și până la achitarea sumei.
A obligat pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale menționate anterior.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Curtea de Apel Brașov va fi respinsă deoarece, pe de o parte, pârâții au în prezent calitatea de judecători la această instanță iar pe de altă parte pârâta este ordonator secundar de credite.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Tribunalul Brașov, instanța apreciază că nu este întemeiată, dat fiind că o parte dintre reclamanți au desfășurat activitatea de magistrați și la Tribunalul Brașov, în anul 2005, astfel că o va respinge.
Excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor va fi respinsă deoarece pârâtul răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, conform Legii nr.5oo/2002 și HG nr.208/2005.De asemenea, calitatea procesuală a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice se justifică și prin dispozițiile art.1 din OUG nr.22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002, potrivit cărora, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executării, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora, cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Pe fondul cauzei, instanța constată că reclamanții au calitatea de judecători Curtea de Apel Brașov, așa cum rezultă din carnetele de muncă ale acestora.
Prin Hotărârea nr.15/23.01.2006 a Consiliului pentru Combaterea Discriminării, filele 2-9 dosar, s-a reținut că "Acordarea stimulentelor salariale pentru judecători potrivit criteriului de vechime (0-3 ani) reprezintă o discriminare indirectă, potrivit art.2, alin.2 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare. Criteriul vechimii de 0-3 ani reprezintă un criteriu aparent neutru ce dezavantajează judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani ce îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de acordarea de stimulente salariale".În același sens, Colegiul Director a reținut că" acordarea de stimulente salariale magistraților reprezintă un scop legitim, dar impunerea criteriului de vechime de 0-3 ani nu reprezintă o metodă adecvată și necesară pentru atingerea acestui scop", iar "acest tratament a fost de natură a aduce atingere drepturilor economice ale judecătorilor cu vechime în muncă mai mare de 3 ani, recunoscute prin art.6, lit. c (din nr.OG137/2000)acordarea altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul".
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța nu poate primi apărările pârâților în conformitate cu care prin aceste stimulente acordate magistraților cu o vechime de 0-3 ani nu au fost aduse prejudicii reclamanților, la rândul lor toți judecători la Tribunalul Brașov sau la Curtea de Apel Brașov care au soluționat cel puțin tot atâtea cauze dificile cât cei "stimulați" financiar prin Ordinul nr.1921/C/2005 al Ministrului Justiției. În plus, pârâții nu au făcut dovada că reclamanții nu au avut calificativele anuale de "foarte bine" și "bine" iar în ceea ce privește "complexitatea sarcinilor de serviciu" ale reclamanților, este cunoscut că este cel puțin egală cu cea a judecătorilor cu o vechime de 0-3 ani.
În ceea ce privește actualizarea sumei cuvenite fiecărui reclamant cu indicele de inflație și cu dobânda legală, instanța constată că și acest petit este întemeiat, avându-se în vedere rata inflației. În ceea ce privește dobânda legală, instanța va face aplicația dispozițiilor art.1088 din Codul civil, în conformitate cu care la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală.
Împotriva sentinței au formulat recurs pârâții:
Curtea de Apel Brașov critică sentința pentru netemeinicie și nelegalitate considerând că nu există discriminare în cauză, iar hotărârea CNCD invocată ca temei al acțiunii nu are decât caracter de recomandare și nu este obligatorie pentru instanță. Solicită ca instanța să precizeze natura sumei la plata căreia va fi obligată dacă se apreciază că acțiunea este întemeiată, în sensul precizării sumei brute având în vedere că la data când s-a plătit această primă s-a încasat de către judecători suma netă.
Tribunalul Brașov solicită respingerea acțiunii susținând excepția lipsei calității procesuale pasive și faptul că nu există discriminare.
Un alt motiv de recurs vizează nelegala obligare a pârâtului la plata sumelor reactualizate cu indicele inflației, dispozițiile art.1088 cod civil prevăzând doar dobânda legală, care poate fi acordată doar d ela data cererii de chemare în judecată.
Ministerul Justiției, prin recursul formulat critică sentința prin prisma art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Se susține că în mod greșit s-a apreciat existența unei fapte discriminatorii ca temei de drept al acțiunii această sumă de bani fiind acordată doar ca stimulent financiar după norme de caracter de recomandare.
Obligarea la plata dobânzii legale este greșită. De altfel, această dobândă se4 acordă doar de la data cererii de chemare în judecată.
În mod greșit instanța de fond a acordat dobânzi legale începând cu 1.01.2005, deși Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C, a fost emis în data de 15.12.2005.
Ministerul Justiției critică și acordarea cumulată a dobânzii legale și a reactualizării cu indicele de inflație pentru debitul principal, considerând că astfel se realizează o dublă reparație a prejudiciului.
Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat recurs arătând că soluția instanței de fond în ceea ce privește calitatea sa procesuală nu este corectă. Critică sentința și sub aspectul acordării simultane a dobânzii legale și a actualizărilor pentru aceeași creanță.
Analizând recursurile formulate instanța constată următoarele:
Considerentele pentru care recursul Tribunalului Brașov apreciază că nu are calitate procesuală pasivă sunt neîntemeiate.
Dat fiind raportul juridic dedus judecății, Tribunalul Brașov are calitate de ordonator terțiar de credite, ceea ce justifică calitatea sa procesuală și față de ceilalți pârâți.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, referitor la critica privind excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, trebuie menționat faptul că din dispozitivul sentinței de fond, rezultă că acest recurent a fost obligat numai să vireze fondurile necesare efectuării plăților, astfel încât este lipsită de relevanță apărarea potrivit căreia între reclamanți și prezenta recurentă nu sunt raporturi de muncă, iar conform atribuțiilor stabilite prin lege, acesta are numai abilitatea de a face propuneri pentru formarea bugetului de stat. Tocmai în temeiul acestei atribuții, instanța de fond a procedat la obligarea de a vira fondurile necesare efectuării plăților, fonduri pe care urmează să le aibă în vedere cu ocazia elaborării proiectelor de buget sau în cadrul rectificării bugetare.
Pentru aceste considerente instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins.
Criticile din cadrul celorlalte trei recursuri privitoare la fondul cauzei nu sunt întemeiate.
Într-adevăr, hotărârea CNCD nu are efectul unei decizii de recurs în interesul legii, ea nu dezleagă o chestiune de drept, însă stabilește că starea de fapt expusă prin Ordinul 1921/2005 al ministrului justiției este discriminatorie, reprezintă acte de discriminare conform art.2 alin.1 și 2 și art.6 lit.e, art.8 alin.3 și art.19 alin.4 din OG 137/2000.
Efectele acestei hotărâri nu pot fi schimbate decât dacă se promovează o contestație împotriva ei și este admisă, sau dacă însuși CNCD își revocă hotărârea prin care a constatat discriminarea.
Instanța de judecată nu mai este învestită cu constatarea existenței unei fapte discriminatorii ci cu o acțiune în despăgubiri pentru o faptă discriminatorie deja constatată.
Așadar nu se poate reține apărarea unitară a pârâților prin care se arată că s-au interpretat greșit dispozițiile OG 137/2000 în sensul reținerii existenței faptei discriminatorii.
În ceea ce privește critica privitoare la acordarea dobânzii legale se constată că este neîntemeiată.
Reactualizările cu indicele de inflație pentru suma de 1700 Ron sunt acordate legal deoarece tind la acoperirea întregului prejudiciu constând în devalorizarea monedei naționale de la data nașterii dreptului de creanță și până la plata efectivă a creanței. În ceea ce privește cumulul dobânzii legale cu reactualizările și acesta este permis.
Practica și doctrina au permis cumulul de dobânzi legale cu despăgubirile.
Se susține că în această situație există două daune distincte, având cauze diferite: una are ca temei juridic art.1088 alin.1 Cod civil, cealaltă art.998 Cod civil.
Astfel, pe lângă dobânda legală ca daună moratorie, creditorul poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatorii și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanțeidatorată inflației, după ce a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu ar consta în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentată pe natura și scopurile diferite ale celor două instituții; dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
În ceea ce privește critica referitoare la data de la care curge dobânda, instanța constată că în materia obligațiilor extracontractuale cum este cazul în speță părțile neavând un contract de muncă încheiat, punerea în întârziere realizată prin cererea de chemare în judecată nu este imperativă astfel că această dobândă curge de drept nefiind vorba de o dobândă convențională( și - Teoria generală a obligațiilor).
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție într-o decizie de speță (dec. Nr. 668/20.02.2008, dată în Dosarul nr-, reținând că dobânda este datorată cu titlu de daune interese, fără ca creditorul să fie ținut a justifica vreo pagubă, putând fi acordată în paralel cu reactualizarea creanței cu rata inflației de la aceeași dată.
Este însă întemeiat motivul de recurs invocat de recurentul, prin care se arată că în mod greșit s-au acordat aceste daune (reactualizare și dobânzi legale) din 1.01.2005 deși Ordinul cu caracter discriminator este din 15.01.22005.
Într-adevăr discriminarea constatată izvorăște din edictarea Ordinului 1921/15.12.2005 și raportat la această dată, instanța de fond trebuia să acorde reactualizările și dobânzile legale, pentru o perioadă anterioară datei de 15.12.2005 aceste daune nu se justifică.
Acest motiv de recurs nu a fost invocat și de ceilalți pârâți, însă având în vedere solidaritatea obligației de plată cât și efectele dispozițiilor art.47, 48 Cod procedură civilă, coparticiparea procesuală, invocarea acestui motiv de recurs de către unul din pârâți extinde efectele favorabile ale hotărârii și asupra celorlalți codebitori solidari care nu au această critică în recurs.
Cu privire la motivul de recurs invocat de Curtea de Apel Brașov prin care se solicită a se preciza că suma la care este obligată la plata către reclamanți este sumă brută, instanța de control constată că, deși formulată pentru prima dată în recurs, aceasta este un mijloc de apărare și în conformitate cu art 3041Cod procedură civilă raportat la art. 294 alin 1 teza a II-a și 316 Cod procedură civilă este admisibilă în recurs.
Este evident că în aplicarea art. 55 Cod fiscal și următoarele, la executare, orice sumă ce reprezintă venituri salariale urmează a fi impozitată, legea prevăzând expres veniturile exceptate de la impunere, sumele în cauză nefăcând parte din acea categorie.
Prin urmare, instanța reține că sumele la plata cărora este obligată pârâta sunt sume brute.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.47, 48 Cod procedură civilă va admite în parte toate recursurile și va modifica în parte sentința conform celor din dispozitivul prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursurile formulate de recurenții pârâți: Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor prin B, împotriva sentinței civile nr. 340/2008 a Tribunalul Brașov, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă pârâții Curtea de Apel Brașov, Ministerul Justiției să plătească în solidar reclamanților, G, câte 1700 mei brut, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală, începând cu 15.12.2005 și până la plata efectivă, în loc de 1.01.2005 cum s-a dispus prin sentință.
Obligă pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Brașov Ministerul Justiției să plătească în solidar reclamantei - suma de 1700 lei brut la care se va aplica indicele de inflație și dobânda lunară începând din 15.12.2005 și până la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 17 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - -
Grefier,
- -
Cu opinie separată,
În sensul acordării dobânzii legale de la data introducerii acțiunii în justiție, respectiv 25 octombrie 2007.
JUDECĂTOR,
- -
OPINIE SEPARATĂ
În dezacord cu opinia majoritară consider că în cauză se impunea a fi respins motivul de recurs invocat de recurenta reclamantă prin care se solicită acordarea dobânzii legale pe perioada anterioară introducerii acțiunii ce are ca obiect pretențiile bănești principale.
În acest sens trebuie avut in vedere că obligațiile care au ca obiect o sumă de bani se pot executa întotdeauna în natură, de aceea neexecutarea unei astfel de obligații nu poate avea drept consecință la plata de despăgubiri compensatorii care ar trebui să constea tot într-o sumă de bani, ci numai la plata de despăgubiri moratorii (pentru întârziere). Potrivit art. 1088. Civil "la obligațiile care au drept obiect o sumă oarecare daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală" și "sunt debite din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept." Prin urmare legiuitorul condiționează acordarea dobânzii la obligațiile bănești de dovada punerii în întârziere a debitorului, ori, în speță reclamanta nu a făcut dovada punerii în întârziere a vreunuia dintre debitori înainte de introducerea acțiunii și nici nu sunt incidente prevederile legale care reglementează cazurile în care debitorul se consideră de drept pus în întârziere. Față de aceste motive acordarea dobânzii legale pentru perioada anterioară introducerii acțiunii dedusă judecății contravine dispozițiilor legale arătate mai sus. Este de menționat că legiuitorul nu a condiționat în nici un fel aplicarea acestor dispoziții de alte aspecte ce țin de izvorul sau natura obligației bănești.
Pe de altă parte, în literatura juridică și practica judiciară s-a subliniat că Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor la fel ca și reglementarea anterioară (Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească) au omis să precizeze natura juridică a raporturilor de muncă al acestora. De asemenea, nici documentele cadru adoptate de Consiliul European prin organele sale ca și cele adoptate de nu au abordat explicit sau implicit natura juridică a profesiei de magistrat.
Cu toate acestea, cu privire la aceste raporturi s-a pronunțat și Curtea Constituțională ( decizia 275/2002 MO 135/2003 ) și literatura de specialitate, în sensul că magistrații constituie o categorie profesională cu un specific aparte care exercită putere juridică și își desfășoară activitatea în temeiul unui raport de muncă sui - generis. De fapt raportul de serviciu al magistraților nu constituie altceva decât o formă specifică, atipică și unică a unui raport juridic de muncă.
Pornind de la aceste premise de necontestat se impune concluzia potrivit căreia raportul juridic de muncă este de natură contractuală.
Această natură contractuală mai sus evocată susține dispozițiile art. 1088 Cod civil având în vedere că celălalt izvor juridic posibil al obligațiilor ( în afară de acte juridice ) respectiv faptele juridice (delicte și cvasidelicte) nu pot constitui izvor al obligației de plată în prezenta cauză. Altfel spus raporturile juridice de față sunt de natură contractuală-atipică, și nicidecum delictuală.
În acest sens trebuie amintit că toate izvoarele posibile de obligații (conform Codului civil și literaturii de specialitate) se reduc la două categorii principale: a) actele juridice (contractele și cvasicontractele) și b) faptele juridice (delicte, cvasidelicte) ori este evident că raporturile juridice de muncă ale magistraților nu se pot încadra în cea de-a doua categorie.
De asemenea faptul că natura raportului de muncă al magistraților este una contractuală (atipică) rezultă și din definiția contractului ca fiind " acordul dintre două sau mai multe persoane pentru a constitui sau a stinge între dânșii raporturi juridice". Iată deci că un magistrat care deși nu a semnat un contract individual de muncă este totuși parte în cadrul unui raport juridic de dreptul muncii de natură contractuală în cadrul căruia drepturile și obligațiile părților sunt cele prestabilite prin legile speciale ce reglementează această profesie.
O concluzie contrară ar plasa acest raport juridic în sfera faptelor juridice ceea ce este inadmisibil.
Prin urmare, dispozițiile art. 1088 Cod civil sunt aplicabile și în ceea ce privește drepturile bănești rezultate din raporturi juridice de muncă.
JUDECĂTOR,
- -
Red. - 17.04.08
Dact. - 9.05.08
2 ex.
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Nicoleta Grigorescu, Rodica Popa
