Pretentii civile. Speta. Decizia 423/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.423/
Ședința publică din 17 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI,cu sediul în B,str.-,nr.17,sector 5 și CURTEA DE APEL GALAȚI,cu sediul în-,jud.G împotriva sentinței civile nr.120/28.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți, ). -, și intimații-pârâți TRIBUNALUL G, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI și CURTEA DE APEL GALAȚI, intimații-reclamanți, ). - moștenitoare a defunctei, și intimații-pârâți TRIBUNALUL GALAȚI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenții-pârâți au solicitat judecarea recursurilor în lipsă;în cauză s-a formulat cerere de abținere de către d-na judecător,cerere soluționată prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 16.04.2009;după care:
S-a dat citire în ședință publică modului de soluționare cererii de abținere formulată de d-na judecător, cauza urmând să fie soluționată de completul constituit conform planificării de permanență.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, iar recurenții-pârâți au solicitat judecarea recursurilor în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului privind litigiul de muncă de față:
Prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați, reclamantele, și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Galați și Ministerul Finanțelor Publice plata drepturilor salariale reprezentând indemnizație lunară de 10% din salariul brut începând cu data de 31.10.2004 până la încetarea discriminării, actualizate cu indicele de inflație, obligarea pârâților să înscrie aceste drepturi în carnetele de muncă și includerea sumelor datorate în bugetul de stat la prima rectificare bugetară.
De asemenea, reclamantele în temeiul disp. art.21 pct. 3 din OG.137/2000 au solicitat citarea pentru opozabilitate, a Consiliului Național al Discriminării.
Motivându-și în fapt acțiunea, au arătat că îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Tg..
Au mai susținut că art. 6 alin.2 din Codul muncii, consacră principiul pentru muncă și pregătire profesională egală, drepturi egale, principiu ce se regăsește și în disp. art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
De asemenea, au precizat că OG nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, statuează principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, asigurând egalitatea între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, asigurând egalitate în garantarea și exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru munca egală.
Contrar acestor principii consacrate legislativ, prin art. 19 pct.3 din Legea nr. 50/1996 republicată, cu modificările ulterioare, respectiv OG nr. 83/2000 "grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară".
Astfel, au considerat reclamantele că față de grefierii menționați mai sus, sunt tratate inegal din punct de vedere al salarizării, discriminate fără un criteriu obiectiv și rațional, motiv pentru care au promovat prezenta acțiune.
În susținerea acțiunii s-au folosit de proba cu înscrisuri.
Pârâtul Ministerul Justiției și Curtea de APEL GALAȚI au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Au invocat disp. Legii nr. 50/1996 potrivit căreia, de aceste drepturi beneficiază numai o anumită parte din personalul auxiliar, expres prevăzut de lege și numai pentru perioada efectiv lucrată.
A mai precizat pârâtul că restul personalului auxiliar nu este discriminat prin această prevedere legală, întrucât principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite.
De asemenea, au susținut că nici dispozițiile Codului muncii, invocate de către reclamante, nu contravin prevederilor Legii nr. 50/1996, dat fiind faptul că nu tot personalul auxiliar desfășoară a activitate egală, sarcinile fiecăruia fiind stabilite prin fișa postului.
În combaterea susținerilor reclamantelor, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Prin Sentința Civilă nr. 120/28.01.2008 Tribunalul Galația admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a respins acțiunea față de acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.
A admis acțiunea formulată, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Galați.
Le-a obligat pe pârâte să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând îndemnizația lunară de 10% din salariul brut de la data de 31.10.2004 și până la data încetării discriminării, actualizate cu rata inflației la data plății și să înscrie mențiunile cuvenite în carnetele de muncă ale reclamantelor.
În motivare instanța reține următoarele:
Potrivit disp. art. 6 alin.2 din Codul muncii, tuturor salariaților care prestează o muncă, le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală, principiu instituit și de art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
G nr. 137/2000, prevede la art. 1 alin.2, principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, fiind garantată exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
De asemenea, conform art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor, trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate, la care România este parte.
Art. 19 pct.3 din Legea nr. 50/1996, prevede că, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat.
În prezenta cauză, deși reclamantele îndeplinesc funcția de grefier în cadrul Judecătoriei Tg. B, nu primesc sporul de 10% arătat mai sus, fiind astfel discriminate și prejudiciate în sensul dispozițiilor invocate.
Instituirea unor astfel de sporuri în favoarea numai a unor categorii de grefieri, conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă într-o inegalitate și a unui tratament diferit în ceea ce privește drepturile salariale, creându-se o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Împrejurarea că nu toți reclamanții au desfășurat activități din cele prevăzute în art. 19 pct.3 din Legea nr. 50/1996 și nu sunt astfel îndreptățiți la plata drepturilor prevăzute de acest text de lege, nu poate conduce la respingerea pretențiilor reclamanților, întrucât modalitatea de acordare a indemnizației de 10%, reprezintă prin ea însăși o practică discriminatorie, aparent neutră, pârâtul Ministerul Justiției neputând invoca propria sa culpă discriminatorie.
Față de aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea și i-a obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Galați să plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut pe perioada 31.10.2004 până la data încetării discriminării, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, urmând a se face și mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Față de Ministerul Finanțelor Publice acțiunea a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive, întrucât nu are nici o calitate în stabilirea și achitarea drepturilor către reclamanți, între reclamanți și această instituție neexistând raporturi juridice de muncă.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Curtea de APEL GALAȚI și Ministerul Justiției, solicitând modificarea ei și respingerea acțiunii.
În motivarea recursului său Curtea de APEL GALAȚIa arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr civilă. Astfel, potrivit art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 de aceste drepturi beneficiază numai o anumită parte din personalul auxiliar, expres prevăzut de lege și numai pentru perioada efectiv lucrată.
Or, nu tot personalul auxiliar de specialitate al unei instanțe participă la realizarea acelor activități ci doar cel desemnat în acel scop, iar indemnizația nu are caracter permanent, instanța acordând chiar mai mult decât a prevăzut legiuitorul pentru personalul care lucrează în acele condiții.
Recurentul Ministerul Justiției susține că instanța de fond a depășit limitele puterii judecătorești, acordând niște drepturi care nu sunt prevăzute de OG8/2007, privind salarizarea personalului auxiliar.
De asemenea este inadmisibilă acordarea acestor drepturi pentru viitor, întrucât dreptul nu s-a născut încă.
A mai precizat că restul personalului auxiliar, care nu îndeplinește astfel de atribuții, nu este discriminat prin această prevedere legală, întrucât principiul egalității, nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite.
Intimatele au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât este vorba de o discriminare indirectă, pentru care angajatorul trebuie să răspundă patrimonial, aceasta fiind și practica Curții de APEL GALAȚI.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL GALAȚI, apoi a fost înaintată la Inalta C de Casație și Justiție în baza OG 75/2008, prin Încheierea din 01.07.2008.
Prin Decizia Civilă nr. 776/29.01.2009 Inalta C de Casație și Justiție și-a declinat competența în favoarea Curții de APEL GALAȚI, cauza fiind reînregistrată la această instanță cu nr-.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurenți cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 24/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că dispozițiile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, și ale art. 3 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției se interpretează în sensul că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate.
Decizia este obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 alin. 3.pr. civilă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 decembrie 2007 în Cauza Beian împotriva contra României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr. 24/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pe fondul cauzei, instanța reține că unul dintre principiile sistemului de salarizare este acela al egalității de tratament în stabilirea salariului, consacrat de art. 41 alin. (4) din Constituția României și de art. 6 alin. (3) din Codul muncii, cel de-al doilea text fiind introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2006 pentru
modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, în concordanță cu normele Uniunii Europene.
Acest principiu de ordine publică: "la muncă egală sau de valoare egală, salariu egal" exclude orice discriminare în materia stabilirii sau modificării salariilor. Dacă felul muncii este același, dacă cerințele și condițiile de muncă sunt aceleași, dacă munca este egală sau de valoare egală, diferențierile de salarizare nu se justifică.
Sunt admisibile diferențieri de salarii pentru funcții/posturi similare dacă sunt dimensionate în funcție de nivelul studiilor, în raport cu importanța și complexitatea muncii, cu funcția/postul/meseria îndeplinit(ă) după cantitatea, calitatea și valoarea muncii, în raport cu condițiile de muncă și în funcție de vechimea în muncă, îndeosebi în specialitate, diferită.
Și în sistemul public (bugetar) principiul este aplicabil în interiorul aceleiași ramuri, al aceluiași domeniu sau la același nivel, fiind posibile însă diferențieri întemeiate obiectiv și rezonabil între domenii sau niveluri, fără a fi vorba de existența unor discriminări.
Potrivit art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 și ale art. 3 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007, în prezent abrogate, au putut beneficia de indemnizația lunară de 10% din salariul de bază doar grefierii care participau la efectuarea actelor procedurale menționate de prevederile legale respective, fără ca salariile acestor grefieri să fie discriminatorii față de salariile celorlalți grefieri.
Aceste dispoziții legale nu au adus atingere principiului egalității de tratament în stabilirea salariilor, întrucât legiuitorul a instituit criterii obiective și rezonabile pentru determinarea beneficiarilor acestui drept salarial suplimentar, constând în natura activității prestate și în timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Potrivit art. 60 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, pentru activitatea desfășurată personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea are dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și în specialitate, precum și cu alte criterii prevăzute de lege.
Totodată, conform art. 38 alin. 2, art. 42 alin. 2 și art. 48 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005, repartizarea personalului auxiliar de specialitate pe secții și compartimente se stabilește prin ordin de serviciu al președintelui instanței, în raport cu pregătirea profesională și cu experiența fiecăruia.
Stabilirea prin legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea a unor sporuri și indemnizații salariale, avându-se în vedere specificul activităților prestate, sub aspectul complexității și responsabilității atribuțiilor ce sunt aferente funcțiilor deținute, a fost permisă de legea care reglementează statutul acestei categorii de personal, fără ca din această împrejurare să se poată deduce existența unei discriminări.
Principiul egalității de tratament în stabilirea salariilor nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite, pentru situații diferite, justificate pe baza unor criterii raționale și obiective.
Numai legiuitorul poate stabili dacă și în ce măsură anumite categorii de salariați beneficiază de sporuri și alte indemnizații salariale, singura condiție fiind aceea ca de aceste majorări de salarii să beneficieze toți salariații care se află în situații identice.
Diferența de tratament juridic este discriminatorie, doar dacă nu se bazează pe o justificare rezonabilă și obiectivă, adică nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil, de proporționalitate, între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 și art. 3 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 a fost legitim și a constat în retribuirea corespunzătoare a personalului auxiliar de specialitate care desfășura anumite activități în cadrul instanțelor de judecată, activități ce presupun o complexitate și responsabilități deosebite.
Totodată, mijloacele folosite, constând în acordarea unor indemnizații la salariul de bază, s-au bazat pe criterii obiective și rezonabile și au fost proporționale cu acest scop.
Nu se poate vorbi de un tratament preferențial ori de o discriminare în cadrul aceleiași categorii profesionale, întrucât situațiile nu sunt analoage sau comparabile.
În materie de salarizare, existența unor situații analoage sau comparabile trebuie analizată nu numai prin prisma calității de personal auxiliar de specialitate, întrucât criteriul este prea general, ci în raport de atribuțiile de serviciu ale diferitelor categorii de grefieri, care sunt diferențiate atât din punctul de vedere al funcției, cât și din punctul de vedere al reglementărilor privind organizarea judiciară, cu incidență în ceea ce privește condițiile necesare pentru ocuparea unei anumite funcții, conținutul concret al atribuțiilor de serviciu și complexitatea acestora.
Instituirea unor reguli speciale, în considerarea unor situații deosebite, nu contravine principiului constituțional pentru muncă egală sau de valoare egală, plată egală, deoarece art. 41 alin. (4) din Constituția României vizează doar excluderea oricărei discriminări în materia stabilirii sau modificării salariilor categoriilor de personal care au același fel al muncii, aceleași cerințe și condiții de muncă și aceleași atribuții de serviciu, nu și identitatea de tratament juridic.
Ca atare, se justifică nu numai existența unui regim juridic diferit față de anumite categorii de personal, dar și necesitatea lui, deoarece respectarea principiului constituțional amintit nu presupune o uniformitate, respectiv o egalitate de tratament juridic aplicat unei categorii de personal, în comparație cu alta.
În consecință, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanța va admite ambele recursuri, va modifica în parte sentința recurată, iar în rejudecare va respinge acțiunea formulată de reclamante în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Galați ca nefondată.
Va menține dispozițiile sentinței recurate referitoare la soluția pronunțată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI,cu sediul în B,str.-,nr.17,sector 5 și CURTEA DE APEL GALAȚI,cu sediul în-,jud.G împotriva sentinței civile nr.120/28.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.120/2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Respinge acțiunea ca nefondată în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL GALAȚI și TRIBUNALUL
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/18.05.2009
Tehnored. /2 ex./25 Mai 2009
Fond:-
Asistenți jud.-C-tin
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Marioara Coinacel, Benone Fuică
