Pretentii civile. Speta. Decizia 4366/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4366
Ședința publică de la 26 Iunie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Sorina Lucia
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile 194/16.02.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Oltenia, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că deși declarat în termen legal, recursul este nemotivat.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 306 Cod proc. civ. invocă excepția nulității recursului și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Constată că prin acțiune, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Oltenia, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâta la acordarea sporului de fidelitate de 15% din salariul de bază începând cu data de 01.01.2006, conform art. 45 lit. f) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - cultură.
Reclamanta a susținut că pârâta avea obligația de a-i acorda acest spor, fapt ce nu s-a petrecut, sens în care a depus la dosar copie carnet muncă, copie acte identitate, contract de muncă, contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură - cultură pe anii 2006-2008.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată,motivat de faptul că în art. 45 din CCM la nivel de ramura cultură se indică că acest spor se poate acorda în condițiile legii, însa nu există o lege specială în acest sens.
Se mai arată că s-au făcut adrese la Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei, iar în urma răspunsului primit s-a considerat că acest spor nu se poate acorda până în prezent.
Pârâta a mai depus la dosar adresa nr. 11541/29.12.2006, nota 10.109/2006 a Direcției politici salariale a.
La termenul din data de 03.12.2008, reclamanta a învederat instanței faptul că are domiciliul în județul O, astfel încât Tribunalul Dolja invocat din oficiu excepția de necompetență teritorială a instanței în soluționarea cauzei, iar în urma admiterii a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului O l
Dosarul a fost înregistrat ulterior pe rolul Tribunalului Olt sub nr-.
Tribunalul O l t, prin sentința nr. 194 din 16 februarie 2009 respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Oltenia.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanta este angajată la pârâtă din data de 01.07.1995 și până în prezent, calitate în care a solicitat sporul de fidelitate de 15% din salariul de bază începând cu 01.01.2006, conform art. 45 lit. f) menționat în CM unic la nivel de ramura cultură nr. 197/2006. Acest articol prevede că ″personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani în oricare dintre instituțiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15% din salariul de bază care face parte din acesta, conform prevederilor legale″. Însă acest spor, așa cum este menționat, se poate acorda numai în condițiile prevăzute de lege, iar pentru anul 2006 personalului contractual din unitățile de cultură din sectorul bugetar i s-a stabilit un salariu de bază între limitele minime și maxime aferente fiecărei funcții potrivit OG nr. 3/2006, beneficiind de sporurile la salariul de bază care se acordă personalului contractual, prevăzute în HG nr. 281/1993 cu completările și modificările ulterioare.
Sporul de fidelitate solicitat de petentă excede drepturilor acordate prin aceste acte în vigoare pentru personalul contractual din unitățile bugetare.
Mai mult salariile de bază și celelalte drepturi și sporuri ale personalului contractual din sectorul bugetar, nu pot face obiectul negocierilor, ele fiind stabilite în mod unitar prin acte normative cu aplicabilitate și obligativitate la nivel de lege sau hotărâre a Guvernului. Singura situație în care se pot negocia salarii, sporuri și alte drepturi pentru aceste categorii de salariați este în situația organizării și finanțării unității în regim extrabugetar, nefiind cazul în speță. Aceste aspecte reies și din prevederile art. 12 din Legea 130/1996 - ″Contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții speciale″. De asemenea prin CCM Unic la nivel național, art. 3 alin 2 se stabilește: ″Contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor publice. Prin aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și al căror cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale″. Art. 9 din CCM unic la nivel național stabilește la rândul sau modalitatea de includere a acestor sporuri în actele normative în vederea acordării lor.
Față de cele de mai sus instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată deoarece CCM invocat de reclamantă prevede o posibilitate, și nu o obligație de a încheia un astfel de contract la nivelul instituției respective.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, nemotivându-l în termenul prevăzut de lege.
Recursul este nul.
Potrivit prevederilor art. 80 din Legea 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate la instanța de fond.
Recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, conform art.303 cod procedură civilă.
Nedepunerea motivelor de recurs în termenul legal (10 zile de la comunicarea hotărârii), se soluționează cu nulitatea recursului, în temeiul art.306 cod procedură civilă.
Din dovada de primire și procesul verbal de predare, rezultă că recurentei i-a fost comunicată hotărârea instanței de fond la data de 28 februarie 2008, iar prin cererea de recurs formulată la 17 februarue 2008, recurenta nu a indicat și motivele de casare sau modificare și nici ulterior nu a formulat motivele de recurs.
În conformitate cu dispozițiile art.306 alin. l Cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul prevăzut de lege, excepție făcând cazurile prevăzute de alin.2 al aceluiași articol.
Examinându-se recursul se constată că nu există motive de ordine publică, în sensul dispozițiilor art.306 alin.2 cod procedură civilă pentru a fi invocate din oficiu de către instanță, situație în care în temeiul art.306 alin.1 cod procedură civilă se va constata nul recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile 194/16.02.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Oltenia, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/IE/03.07.2009
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Mihaela Mitrancă, Sorina Lucia
