Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 4376/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4376
Ședința publică de la 26 Iunie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Sorina Lucia
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile 34/13.01.2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, precum și cu intimatul-pârât Tribunalul Mehedinți, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal, iar recurentul solicită și judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Constată că la data de 22 septembrie 2008, reclamantul s-a adresat instanței, formulând cerere de chemare în judecată împotriva pârâților Ministerul Justiției și Tribunalul Mehedinți, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata drepturilor salariale constând în sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică din indemnizația de încadrare brută lunară stabilit prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare, actualizate cu indicele de inflație începând cu luna ianuarie 2006 la zi și pe viitor, până la încetarea raporturilor de muncă, precum și obligarea pârâților de a efectua mențiunile corespunzătoare în carnetul său de muncă
Motivându-și în fapt acțiunea, reclamantul a arătat că este angajat în calitate de conducător auto la Tribunalul Mehedinți și potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 are dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în condițiile în care actul normativ respectiv a prevăzut că sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, funcțiile de agent procedural, aprod și șofer.
S-a mai arătat că prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul general și a constatat că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar și după abrogarea dispozițiilor Legii nr. 50/1996.
La data de 24 noiembrie 2008, pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
solicitând respingerea cererii formulate de reclamant ca neîntemeiată.
Curtea de APEL CRAIOVA, prin sentința nr. 34 din 13 ianuarie 2009, admis în parte acțiunea formulată de reclamantul și a obligat pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Mehedinți să plătească sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% începând cu data de 01.01.2007, sumă ce va fi reactualizată la data plății.
Au fost obligați pârâții să facă mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut următoarele::
Reclamantul deține funcția de conducător auto în cadrul Tribunalului Mehedinți, având calitatea de personal conex personalului auxiliar de specialitate și prin acțiunea formulată acesta solicită obligarea pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
In raport de înscrisurile depuse la dosar și de dispozițiile legale aplicabile, cererea formulată de acesta este întemeiată și se va admite avându-se în vedere următoarele considerente:
Sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul brut de încadrare a fost prevăzut de dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, potrivit căruia, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut de încadrare.
Prin Decizia nr. 21 din 10 martie 2008, pronunțată de ICCJ B în dosarul nr. 5/2008, s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General de la Parchetul de pe lângă ÎCCJ, stabilindu-se că - în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a OUG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
S-a reținut din considerentele deciziei respective că prin art. I pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 au fost abrogate dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, însă abrogarea respectivă a fost neconstituțională, fiind realizată cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă, prevederile art. 107 alin. 3 din Constituția României stipulând faptul că ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta, în baza acestei dispoziții constituționale Guvernul fiind abilitat să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea Legi nr.50/1996, nu și cu privire la abrogarea unor dispoziții din acest act normativ, fiind încălcate prevederile art. 56-62 din legea nr.24/2000, modificată și completată prin Legea nr. 189/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
S-a concluzionat că în absența unei abilitări privind emiterea unei ordonanțe cu privire la abrogarea vreunei dispoziții din legea nr. 50/1996, Guvernul nu putea să procedeze la abrogarea vreunei prevederi legale din acest act normativ, iar neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe poate fi invocată numai pe calea excepției de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești, Curtea Constituțională având competența să se pronunțe asupra controlului de constituționalitate al dispozițiilor din legile și ordonanțele în vigoare, iar verificarea constituționalității și soluționarea excepției de neconstituționalitate având ca obiect norme abrogate revine, instanțelor judecătorești.
S-a considerat astfel de către ÎCCJ că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, normele de reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică,astfel încât acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
In condițiile în care prin decizia respectivă instanța supremă a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, se impune a fi clarificat dacă și reclamantul, în calitatea sa de conducător auto în cadrul Tribunalului Mehedinți beneficiază de acest spor, avându-se în vedere faptul că prin dispozițiile OUG nr. 8/2007 s-au modificat dispozițiile art. 1 pct. 3 alin. 3 din Legea nr. 17/2006, stabilindu-se că "sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, funcțiile de agent procedura, aprod și șofer".
De interpretarea acestor dispoziții legale ca reglementează salarizare personalului auxiliar de specialitate și al personalului conex al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, rezultă fără echivoc faptul, că voința legiuitorului a fost aceea de a crea personalului conex același statut juridic ca și personalului auxiliar de specialitate, funcțiile de agent procedura, aprod și șofer fiind asimilate personalului auxiliar de specialitate.
Sub acest aspect s-a reținut faptul că prin dispozițiile art. 3 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu modificările și completările ulterioare, s-au prevăzut expres funcțiile care se încadrează în sintagma "personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea", că ulterior aceste dispoziții au fost completate prin legea nr. 17/2006 care prevedea că sunt conexe personalului auxiliar de specialitate funcțiile de agent procedura și aprod și prin OG nr. 8/2007 care a lărgit sfera personalului conex, fiind adăugate la funcțiile de agent procedura și aprod și pe aceea de șofer, anterior șoferii având calitatea de personal contractual și salarizați conform OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire al salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar.
In condițiile în care prin dispozițiile art.60 alin. 1 din Legea nr.567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, s-a stabilit că pentru activitatea desfășurată, acest personal auxiliar de specialitate beneficiază de o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și în specialitate, precum și cu alte criterii prevăzute de lege; că agenții procedurali, aprozii și șoferii reprezintă categorii sociale conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor și al parchetelor, rezultă cu claritate faptul că și personalul conex beneficiază de aceleași drepturi ca și personalul auxiliar de specialitate.
OG nr. 8/2007 a intrat în vigoare la data d 01 februarie 2007, astfel că, începând cu data respectivă, reclamantul în calitatea sa de personal conex, fiind conducător auto în cadrul Tribunalului Mehedinți este îndreptățit să primească sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de dispozițiile art. 47 din Legea nr.50/1996, în aceleași condiții ca și personalul auxiliar de specialitate.
Împotriva sentinței declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticând-.o ca netemeinică și nelegală.
Primul motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art.304pct.4 Cod procedură civilă și se referă la faptul că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești deoarece, instanța constatând că personalul conex este îndreptățit la spor de 50 %,a legiferat un drept salarial pe care legiuitorul a înțeles să-l abroge.
Al doilea motiv de recurs este cel prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă și se referă la faptul că sentința primei instanțe nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Al treilea motiv este cel prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și se referă la faptul că instanța în mod greșit a reținut că reclamantul-conducător auto,face parte din categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești.
În drept a invocat dispozițiile art.299,304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă și art.312 din Codul d e procedură civilă.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs,a actelor și lucrărilor dosarului,precum și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză,Curtea constată că recursul este fondat dar numai în parte, în ceea ce privește data de la care trebuie acordat acest spor pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 21/2008 pronunțată în recursul în interesul legii, ICCJ a constatat urmatoarele aspecte.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, republicata, magistratii si personalul auxiliar despecialitate beneficiaza de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar, pentru risc si suprasolicitare-neuropsihica.
Sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 si prin art. 231din Legea nr. 56/1996, modificata si completata, a fost efectiv platit magistratilor si personalului auxiliar de specialitate, fiind evidentiat ca atare in carnetele de munca.
Prin art. I pct. 42 din Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organelle autoritatii judecatoresti, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, s-a dispus ca art. 47 se abroga.
Aceasta ordonanta a Guvernului a fost aprobata prin Legea nr. 334/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 370 din 9 iulie 2001.
Cum este firesc, activitatea de legiferare intra in atributiile exclusive ale Parlamentului Romaniei, care, potrivit art. 73 alin. (1) din Constitutie, adopta legi constitutionale, legi organice si legi ordinare.
Este adevarat ca, in temeiul unei legi speciale de abilitare, Parlamentul poate delega atributia adoptarii de acte normative Guvernului Romaniei, care emite ordonante, in temeiul acelei legi speciale, insa numai in limitele si in conditiile prevazute in acea lege [art. 108 alin. (3) din Constitutie]. Dar asemenea ordonante nu pot fi emise decat pentru domeniul de reglementare al legilor ordinare, iar nu si al legilor organice.
Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 a fost emisa, asa cum rezulta din preambul, in baza art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat sa modifice si sa completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, republicata.
La randul ei, Legea nr. 24/2000, in vigoare la data emiterii Ordonantei Guvernului nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 si 62, precizeaza ca modificarea unui astfel de act consta in schimbarea expresa a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia si redarea lor intr-o noua formulare, iar completarea actului normativ consta in introducerea unor dispozitii noi, cuprinzand solutii legislative si ipoteze suplimentare, exprimate in texte care se adauga elementelor structurale existente, si, in fine, ca abrogarea se refera la prevederile cuprinse intr-un act normativ, contrare unei noi reglementari de acelasi nivel sau de nivel superior, care trebuie sa isi inceteze aplicabilitatea.
Reiese deci ca modificarea, completarea sau abrogarea totala sau partiala a unui act normativ reprezinta institutii juridice diferite, cu efecte distincte.
Or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat sa modifice si sa completeze, iar nu sa si abroge Legea nr. 50/1996, nici total si nici partial.
Mai este de retinut ca la momentul emiterii Ordonantei Guvernului nr. 83/2000 era in vigoare si Legea nr. 56/1996 care reglementa salarizarea si alte drepturi ale judecatorilor Curtii Supreme de Justitie, ale magistratilor-asistenti si ale celorlalte categorii de personal.
In acest sens, in Legea nr. 56/1996, modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 55/1997, aprobata la randul ei prin Legea nr. 126/2000, se prevedea la art. 231ca pentru risc si suprasolicitare neuropsihica judecatorii si magistratii-asistenti beneficiaza de un spor de 50% din salariul de baza lunar.
Cu toate ca Guvernul Romaniei nu a fost abilitat prin Legea nr. 125/2000 sa modifice sau sa completeze Legea nr. 56/1996, modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 55/1997, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 126/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 333 din 18 iulie 2000, totusi, prin art. IX alin. (2) paragraful 1 din Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 s-au abrogat dispozitiile art. 231din Legea nr. 56/1996.
In acest fel, prin emiterea Ordonantei Guvernului nr. 83/2000 au fost depasite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul Romaniei, incalcandu-se astfel dispozitiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constitutia Romaniei.
Prin urmare, judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizatia bruta lunara, respectiv salariul de baza brut lunar, conform acestei decizii a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr 444 din 13 iunie 2008.
Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie, conform dispozițiilor art. 329, alin. 3 din Codul d e procedură civilă, pentru instanță,
În ceea ce privește personalul auxiliar conex, deși decizia nu menționează și personalul conex în mod expres, se au în vedere următoarele considerente prin care apreciază că dispozițiile deciziei pronunțate în recursul în interesul legii sunt aplicabile și personalului conex:
Prin dispozițiile legii nr. 17/2006pentru modificarea și completarea Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, la art. 3 alin.1 se prevede că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și grefieri informaticieni.
(3) Sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea funcțiile de agent procedural, aprod și șofer.
OG nr. 8/2007, în vigoare de la data de 3 feb.2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției - act normativ pe care, de altfel, își întemeiază acțiunea reclamantul - îi este aplicabilă reclamantului de la data la care dispozițiile acestei ordonanțe -8/2007 se aplică și personalului conex, respectiv, data intrării în vigoare a OUG100/ din 4 octombrie 2007privind modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției.
Prin art. III al OUG100 /4 oct. 2007privind modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justițieis-a introdus în Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, după art. 90, articolul 901potrivit cărora prevederile prezentei legi se aplică în mod corespunzător și personalului conex al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea- astfel definit, adică personalul conex incluzând și funcția de șofer -, cu excepția dispozițiilor referitoare la pensionare.
Prin urmare, dispozițiile recursului în interesul legii se vor aplica și personalului conex, însă, de la data la care s-a făcut precizarea "asimilării" dispozițiilor legale aplicabile acestei categorii profesionale - respectiv prin OUG100/2007- adică de la data intrării în vigoare a acestui act normativ -din 8 octombrie 2007.
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege, inclusiv personalului conex, după cum s-a arătat.
Ulterior pronunțării deciziei nr. 21/2008 a Plenului Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu a fost edictată nicio normă juridică de abrogare a dispozițiilor legale în discuție, astfel încât pârâților le incumbă obligația corelativă acordării acestui spor până la intervenirea unei cauze de modificare sau stingere a dreptului reclamantului astfel constatat.
Referitor la subzistența dispozițiilor art.47 din 50/1996 - în lumina dezlegărilor de drept ale deciziei pronunțate în recursul în interesul legii, nr. 21/2008 a se rețin următoarele considerente:
- dezlegarea de drept conținută de recursul în interesul legii nu cuprinde un termen limită, de stingere a dreptului la sporul de risc și suprasolicitare;
- referitor la actele normative emise ulterior lui OG83/2000 privind salarizarea personalului instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, acte normative emise la un interval mare de timp de aproximativ 5 ani, urmează a fi făcute următoarele precizări:
a) prin G 177/2002 intrată în vigoare la 1 ian. 2003, prin art. 50 sunt abrogate dispozițiile privind salarizarea și alte drepturi ale personalului instanțelor judecătorești din Legea 50/1996, conținute de în capitolul I secțiunea Ial egii.
b) prin OG8/2007 intrată în vigoare la 3 feb. 2007 prin art. 30 lit. a) este abrogată legea 50/1996 cu modificările și completările ulterioare în forma existentă la acea dată.
Decizia 21/2008 a este pronunțată ulterior emiterii celor două acte normative G 177/2002 și OG8/2007, împrejurare din care rezultă că acestea au fost avute în vedere la pronunțarea deciziei.
Din prezentarea modului cum s-au succedat în timp actele normative în discuție, rezultă indubitabil că, acestcaracter inoperant al abrogării dispozițiilor art. 47 din legea 50/1996 referitoare la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%,prin OG83/2000, statuat de decizia - obligatorie conform art. 329 alin. 3.civ. -se menține și ulterior actelor normative de abrogare legii 50/1996, deci și ulterior datei de 3 feb. 2007.
Raționamentul se impune pornind de la ipoteza juridică potrivit căreia cele două acte normative nu puteau abroga dispoziții considerate, la data emiterii lor - 1 ian. 2003, respectiv 3 feb.2007 - ca fiind deja abrogate prin OG83/2000.
Cu alte cuvinte, dacă prin recursul în interesul legii s-a considerat a fi inoperantă abrogarea explicită a art. 47 din legea 50/1996, cu atât mai mult nu poate fi primită susținerea potrivit căreia la 3 feb. 2007 dispozițiile art. 47 din legea 50/1996 privind sporul de 50% au fost abrogate prin dispozițiile OG8/2007, dispoziții care fac trimitere la dispozițiile acestei legi dar care nu pot fi aceleași, privind sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, întrucât, practic, acest spor nu exista la 3 feb. 2007.
Deși obligația de plată a acestui spor îi revine prin efectul Legii nr. 50/1996- după cum s-a reținut în decizia pronunțată în recursul în interesul legii, Ministrul Justiției și Libertăților, în calitatea sa de ordonator principal de credite, a emis adresa nr. 40623/2009 prin care a dispus ca "începând cu data de 1 martie 2009, personalului din cadrul instanțelor judecătorești care dețin hotărâri judecătorești executorii prin care li se recunoaște plata "pentru viitor" sau "în continuare" a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, li se va acorda acest spor, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, prevăzut de lege"
Aceasta exprimă poziția procesuală evidentă a ordonatorului principal de credite de a nu achita dreptul cuvenit personalului instanțelor în temeiul dispozițiilor legale în vigoare, respectiv art. 47 din Legea nr. 50/1996. Ca atare, se constată că pârâtul și-a exprimat în mod clar punctul de vedere privitor la executarea pe viitor a obligației legale ce îi revine.
Nu se pune in discute exigibilitatea sau lichiditatea sumelor solicitate, ci existenta dreptului legal și devalorizarea continua a leului tocmai avându-se în vedere atitudinea procesuală constantă de refuz al aplicării dispozițiilor legale atât anterior promovării prezentei cereri formulate după pronunțarea Deciziei nr. 21/2008 a Plenului Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și ulterior si de luare in considerare ca datorate doar a sumelor pentru care salariații au obținut hotărâri judecătorești "pentru viitor".
Pentru considerentele arătate, recursul va fi admis în temeiul art. 312 alin.1 teza I rap. la art.304 punctul 9 și 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, modificată în parte sentința în sensul obligării pârâților să achite sporul de stres și suprasolicitare neuropsihică de 50% începând cu luna noiembrie 2007.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile 34/13.01.2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, precum și cu intimatul-pârât Tribunalul Mehedinți, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică în parte sentința, în sensul că obligă pârâții să plătească reclamantului sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 01.11.2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex/14 07 2009
fond:
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Mihaela Mitrancă, Sorina Lucia
