Pretentii civile. Speta. Decizia 4432/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi 2570/2009
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.4432/
Ședința Publică din data de 16 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
*****************************
Pe rol fiind, soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuenta, împotriva deciziei civile nr.1629/R din data de 16.03.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (format vechi nr.7677/2008), în contradictoriu cu intimatul SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns revizuenta, prin apărătorul său ales, d-nul avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 19 din dosarul de recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.- din data de 15.04.2009, lipsind intimatul Spitalul Județean de Urgență
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, în ședință publică, acordă cuvântul revizuentei, prin avocat, asupra admisibilității cererii de revizuire.
Revizuenta, prin avocat, având cuvântul asupra admisibilității cererii de revizuire, în baza art.322 pct.2 Cod proc. civilî, arată că, în opinia sa, cererea este perfect admisibilă, având în vedere faptul că, prin decizia atacată, instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra excepției de nulitate absolută a actului adițional încheiat la contractul individual de muncă, deși în mod constant s-a susținut că acel act este lovit de nulitate absolută.
Ca atare, arată revizuenta, prin avocat, în ciuda faptului că, în considerentele hotărârii atacate, instanța de recurs a recunoscut că revizuenta de astăzi s-a apărat prin invocarea nulității actului adițional, totuși, nu s-a pronunțat în nici un fel asupra nulității.
Așa fiind, revizuenta, prin avocat, consideră că invocarea nulității actului juridic, care stă la baza pretențiilor reclamantului, reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de apărare conferite pârâtului în cadrul procesului civil, iar, cât timp s-a invocat excepția nulității, instanța de recurs era obligată să se pronunțe în sensul de a stabili dacă această excepție era sau nu întemeiată.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea declară dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civilă și reține cauza în pronunțare asupra admisibilității cererii de revizuire.
CURTEA,
Cu privire la cererea de revizuire dedusă judecății, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei secții la data de 16.04.2009, sub nr-, formulată de revizuenta, în contradictoriu cu intimatul Spitalul Județean de Urgență A, s-a solicitat revizuirea deciziei civile nr.1629/R din data de 16.03.2009, pronunțată în dosarul nr- de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a - Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Astfel, revizuenta a solicitat ca, prin decizia ce se va pronunța în cauză, să se admită cererea sa de revizuire și, în consecință, să fie schimbată, în totalitate, decizia civila nr.1629/R din data de 16.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, în sensul respingerii, ca nefondat, a recursului declarat de recurentul-reclamant Spitalul Județean de Urgență A, împotriva sentinței civile nr.2239 din data de 11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal - Complet specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Totodată, a solicitat și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată
În motivarea, în fapt, a cererii de revizuire, revizuenta arată că prin decizia civila nr.1629/R din data de 16.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a - Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis recursul declarat de Spitalul Județean de Urgență A împotriva sentinței civile nr.2239 din data de 11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal - Complet specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și, în consecință, a modificat, în tot, sentința atacată, obligând-o la plata către spitalul intimat-recurent a sumei de 38.772 lei, reprezentând 36 de salarii medii pe economie, calculate la nivelul lunii februarie 2006.
Revizuenta învederează că, n motivarea deciziei civile susmenționate, instanța de recurs a reținut că actul adițional la contractul individual de munca nr.35 din data de 07.11.2003, încheiat între Spitalul Județean de Urgență A și revizuenta, este valabil, întrucât a fost încheiat în conformitate cu dispozițiile nr.OUG58/2001 privind organizarea și funcționarea rezidențiatului.
Mai arată că, prin aceeași decizie civilă, instanța de recurs a mai reținut că prejudiciul suferit de angajator a fost evaluat anticipat de către părți ca fiind echivalentul a 36 de salarii medii pe economie din perioada renunțării și că toate apărările salariatei privind nulitatea clauzei din actul adițional nu pot fi reținute, întrucât în sistemul de drept românesc nu există nulități virtuale, iar atâta timp cât un act juridic nu a fost declarat nul printr-o hotărâre judecătorească acesta este prezumat a fi valabil și își produce toate efectele.
Susține că prin decizia civilă atacată instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra excepției de nulitate absolută a actului adițional la contractul individual de muncă nr.35 din data de 07.11.2003, încheiat între între intimatul Spitalul Județean de Urgență A și revizuenta, sens în care invocă dispozițiile art.322 pct.2 din Codul d e procedură civilă.
Aceasta, în ciuda faptului că însăși instanța de recurs, în considerentele deciziei civile atacate, a recunoscut faptul că salariata s-a apărat în dosarul nr- prin invocarea nulității actului adițional la contractul său individual de muncă. Totuși, nu s-a pronunțat în niciun fel asupra acestei excepții de nulitate.
Revizuenta consideră că, practic, din modul în care instanța de recurs a înțeles să trateze problema excepției de nulitate, se poate ajunge la concluzia falsă că nulitatea unui act juridic nu poate fi invocată decât pe cale de acțiune, iar nu și pe cale de excepție.
Ori, arată revizuenta,m invocarea nulității actului juridic care stă la baza pretențiilor reclamantului reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de apărare conferite pârâtului în cadrul procesului civil.
În aceste condiții, apreciază că prin decizia civila nr.1629 / R din data de 16.03.2009, instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unui lucru care i-a fost cerut în mod explicit de ea, prin întâmpinarea depusă la instanța de fond, cu ocazia rejudecării cauzei, prin concluziile scrise depuse la instanța de fond după rejudecarea cauzei, precum și prin concluziile orale de la termenul de judecată din data de 16.03.2009 - cu prilejul dezbaterilor în recurs.
Revizuenta susține că, astfel, ea a arătat în mod foarte clar că cele convenite prin actul adițional la contractul său individual de muncă sunt clauze nule absolut, întrucat vin în contradicție flagrantă cu prevederile art.41 alin.1 din Constituția României, în conformitate cu care: "Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă", precum și cu dispozițiile art. 42 din Constituție, prin care este interzisă munca forțată.
Mai susține că acest act adițional este nul absolut și prin raportare la prevederile art.20 din Constituția României, care prevăd că:
"(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.".
Din aceasta perspectiva, revizuenta consideră că sunt incidente în cauză și prevederile art.4 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și că, din analiza acestor acte normative ar rezulta că normele Convenției Europene a Drepturilor Omului conțin, în cazul său, dispoziții mai favorabile, atâta timp cât ea nu se încadrează în nici una dintre situațiile de excepție prevăzute la alin.3 al art.4 din Convenție.
Mai mult, susține revizuenta, actul adițional la contractul individual de muncă este nul absolut, întrucât vine în contradicție și cu dispozițiile art.3 din Codul muncii.
Concluzionând, revizuenta arată că nicăieri în Constituție, în Codul muncii și nici în cuprinsul nr.OUG58/2001 nu există o normă în conformitate cu care ea să poată fi obligată sa plătească angajatorului un număr de 36 de salarii medii pe economia națională, că o asemenea dispoziție ar fi aberantă și neconstituțională, cu atât mai mult cu cât, în perioada în care ea a fost angajată cu contract de muncă la Spitalul Județean de Urgență A, nu a încasat suma de 38.772 lei stabilită prin hotărârea judecătoreasca atacată.
Ori, arată revizuenta, ceea ce nu a reținut niciuna dintre instanțele de judecată este faptul ca ea a încheiat contractul de muncă cu Spitalul Județean de Urgență A în condițiile în care postul ocupat anterior la Centrul Medical fusese desființat, riscând, practic, să rămână fără un loc de muncă.
Mai arată că, mai mult, alin.5 al art.3 din nr.OUG58/2001, neconstituțional la rândul său, a fost adoptat de legiuitor pentru a preveni plecarea din sistemul medical a medicilor formați cu bani din bugetul Statului, numai că ea nu a părăsit sistemul medical pentru a lucra în sistemul privat, ci a promovat examenul pentru postul de asistent universitar în cadrul Universității de Medicină și farmacie " " B, la Clinică de Obstetrică - Ginecologie a Spitalului Clinic de Urgență "S "
În motivarea, în drept, a cererii de revizuire, se invocă dispozițiile art.322 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată (filele 11 și 12 din dosarul de recurs), intimatul-recurent Spitalul Județean de Urgență Aas olicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, motivat de faptul că revizuenta, deși a invocat dispozițiile art.322 și următoarele din Codul d e procedură civilă, nu formulat și motivul de revizuire, deci nu a indicat pe care dintre punctele de la art.322 își întemeiază cererea.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva motivelor formulate în cuprinsul cererii de revizuire, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și potrivit dispozițiilor art.322 pct.1 - 9 din Codul d e procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin cererea dedusă judecății, revizuenta a solicitat revizuirea deciziei civile nr.1629/R din data de 16.03.2009, pronunțată în dosarul nr- de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a - Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și, în consecință, să fie schimbarea, în totalitate, a deciziei civile nr.1629/R din data de 16.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, în sensul respingerii, ca nefondat, a recursului declarat de recurentul-reclamant Spitalul Județean de Urgență A, împotriva sentinței civile nr.2239 din data de 11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal - Complet specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Totodată, a solicitat și obligarea intimatului Spitalul Județean de Urgență A la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt, s-au formulat doar susțineri pe fond, fără a se formula, în mod expres, vreun motiv de revizuire.
În motivarea, în drept, a cererii de revizuire, s-au indicat doar generic dispozițiile art.322 și următoarele din Codul d e procedură civilă, fără, însă, a se indica pe care dintre punctele art.322 se întemeiază prezenta cerere.
Potrivit dispozițiilor art.322 din Codul d e procedură civilă:
"Revizuireaunei hotarari ramase definitiva in instanta de apel sau prin neapelare, precum si aunei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul, se poate cere in urmatoarele cazuri: 1. - 9.".
Curtea constată că, în speță, este îndeplinită doar prima cerință a textului de lege suscitat, deoarece prin decizia civilă atacată cu revizuire s-a evocat, într-adevăr, fondul.
Aceasta întrucât instanța de recurs a admis recursul și, în consecință, a modificat, în tot, sentința atacată, obligând-o pe intimata-pârâtă la plata către recurentul-reclamant Spitalul Județean de Urgență Aas umei de 38.772 lei, reprezentând 36 de salarii medii pe economie, calculate la nivelul lunii februarie 2006.
Însă Curtea constată că nu sunt îndeplinite celelalte cerințe, câtă vreme revizuenta nu indică, în concret, cazul de revizuire și anume, pe care dintre cazurile reglementate la punctele 1 - 9 ale art.322 din Codul d e procedură civilă își întemeiază prezenta cerere. Ori, fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute în art.322 din Codul d e procedură civilă.
Pentru acest motiv, Curtea apreciază că cererea de revizuire nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, aspect ce conduce la respingerea acesteia.
Este adevărat că, la un moment dat, în cuprinsul cererii, revizuenta face trimitere la dispozițiile art.322 pct.2 din Codul d e procedură civilă, susținând că, prin decizia civilă atacată, instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat asupra excepției de nulitate absolută a actului adițional la contractul individual de muncă nr.35 din data de 07.11.2003, încheiat între părți, deși, ar fi recunoscut, în considerentele deciziei, faptul că salariata s-a apărat în dosarul nr- prin invocarea nulității actului adițional la contractul său individual de muncă.
Curtea constată că aceste afirmații ale revizuentei nu se susțin, deoarece, din actele și lucrările dosarului reiese că nici la fond și nici în faza de judecată a recursului ea nu a invocat nulitatea despre care face acum vorbire.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă, astfel că o va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta, împotriva deciziei civile nr.1629 / R din data de 16.03.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a - Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (format vechi nr.7677/2008), în contradictoriu cu intimatul SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
- -
GREFIER,
red. / dact.
2ex. / 14.08.2009
Jud. fond:;;
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Ilie Nadia Raluca
