Pretentii civile. Speta. Decizia 4482/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI
SECȚIA A VII-A CIVIL ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNC SI ASIGURRI SOCIALE
Dosar nr-(2861/2009)
DECIZIA CIVIL NR. 4482/
Ședința public de la 17.06.2009
Curtea constituit din:
PREȘEDINTE: Amelia Farmathy
JUDECTOR - -
JUDECTOR - -
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTȚILOR împotriva sentinței civile nr.3648/25.04.2008 pronunțate de Tribunalul Bucure ști -Secția a VIII-a Conflicte de Munc și Asigurri Sociale în dosarul nr.24804/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimații-pârâți, ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal fcut în ședința public nu au rspuns prțile.
Procedura legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere c s-a solicitat ca judecata s se desfșoare și în lips, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de faț constat urmtoarele:
Prin sentința civil nr.3648/25.04.2008 pronunțat în dosarul nr-, Tribunalul Bucure ști Secția a VIII a Civil și pentru Cauze privind Conflicte de Munc și Asigurri Sociale a admis în parte cererea formulat de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B; a admis excepția lipsei calitții procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
A respins cererea formulat împotriva acestui pârât pentru lips calitate procesual pasiv; a admis in parte cererea faț de ceilalți pârâți.
A obligat pârâții Înalta Curte de Casație și Justiție si Ministerul Justiției la plata ctre reclamant a sumei de 78248,70 RON reprezentând despgubiri-spor anticorupție pentru perioada 30.03.2002-01.05.2005, sum ce include actualizarea cu rata inflației și dobânda legal, calculate de la data introducerii acțiunii și pân la data expertizei-17.04.2008, și la plata dobânzii legale pân la plata efectiv.
A obligat pârâții s înscrie în carnetul de munc al reclamantului drepturile susmenționate acordate.
A obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecat de 400 RON.
Pentru a hotrî astfel, prima instanț a reținut c, potrivit dispozițiilor OUG nr. 177/2002 magistrații sunt salarizați ținând seama de rolul, rspunderea, complexitatea, caracterul justiției de putere în stat, de pregtirea și competența profesional, precum și de incompatibilitțile și interdicțiile prevzute prin Legea 92/1992.
Așadar indemnizația judectorilor a fost stabilit în funcție de specificul și complexitatea muncii lor, dar având în vedere și statutul magistratului.
Prin actele normative invocate, respectiv OUG nr. 24/2004 privind creșterea transparenței în exercitarea demnitților publice și a funcțiilor publice, precum și intensificarea msurilor de prevenire și combatere a corupției (art.28) s-a instituit o majorare a venitului salarial prin sporul de 30% - prevzut de OUG 43/2002, care a devenit de 40% din indemnizația de încadrare lunar, pentru alte categorii de salariați și pentru judectorii care compun complete specializate în soluționarea infracțiunilor de corupție.
Legiuitorul a justificat acordarea sporului de mai sus de "necesitatea intensificrii neîntârziate a luptei împotriva fenomenului de corupție" și a instituirii unor msuri imediate pentru întrirea instrucțiilor specializate în combaterea infracțiunilor de corupție.
Ca urmare a acestor norme legale, salariul unui judector care compune un complet specializat în soluționarea infracțiunilor de corupție este net superior oricrui salariu al altui judector din instanț care face parte dintr-un astfel de complet, cu toate c nici atribuțiile de serviciu și nici natura cauzei nu sunt diferite și implicit nu îndreptțesc o astfel de diferențiere.
Situația creat face incidente dispozițiile OG nr. 137/31.08.2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Conform art. 1 din OG nr. 137/2000, în România principiul egalitții între cetțeni, al excluderii privilegiilor și discriminrii trebuie s fie garantat în special în exercitarea anumitor drepturi, printre care și cel de a primi un salariu egal pentru munc egal.
OG nr. 137/2000 definește în art. 2 discriminarea ca fiind orice deosebire, excludere, restricție sau performanț, pe baz de ras, naționalitate, etnie, limb, religie, categorie social etc. care au ca scop sau ca efect restrângerea ori înlturarea recunoașterii, folosinței sau exercitrii, în condițiile de egalitate a drepturilor și libertților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în orice domeniu al vieții publice.
În speț, prin sporurile de 30% și apoi de 40% nu s-a fcut decât s se creeze o discriminare între judectori dup criteriul categoriei sociale în sensul enunțat mai sus.
În acest sens s-a pronunțat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminrii prin Hotrârea nr. 185 din 22 iulie 2005, constatând existența unei discriminri directe potrivit art. 2 alin. 1 și 2 din OG nr. 137/2000 și recomandând Ministerului Justiției inițierea unui proiect de act normativ în vederea eliminrii situației de inegalitate evident dintre cele dou categorii de salariați.
Pe baza celor analizate mai sus, Tribunalul a constatat c acțiunea reclamantului este fondat în sensul c, în cauz s-a fcut dovada discriminrii directe.
Potrivit art. 21 din legea privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare "persoanele discriminate au dreptul s pretind despgubiri proporțional cu prejudiciul suferit și restabilirea situației anterioare discriminrii sau anularea situației create prin discriminare".
Potrivit art. 2 alin. 2 din OG nr. 137/2000 sunt discriminatorii potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajeaz anumite persoane, pe baza criteriilor prevzute de la alin. 1 faț de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Prin dispozițiile art. 28 din OUG nr. 43/2002, deși s-a urmrit un scop legitim (lupta anticorupție și rezistența la corupție a judectorului) metoda nu a fost adecvat, așa cum s-a reținut mai sus.
Instanța ține cont și de faptul c, prin adoptarea OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judectorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, Guvernul României a recunoscut discriminarea creat prin salarizarea inegal a judectorilor. Astfel, în preambulul acestui act normativ se rețin urmtoarele: "având în vedere c asigurarea salarizrii adecvate și nediscriminatorii a judectorilor și procurorilor este prevzut la cap. VI pct. 3.3 din Planul de acțiune pentru implementarea Strategiei de reform a sistemului judiciar pe perioada 2005 - 2007, msur care avea ca termen de finalizare luna decembrie 2005 și ținând seama de Hotrârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminrii nr. 185 din 22 iulie 2005, prin care s-a constatat existența unei discriminri directe între judectorii și procurorii care beneficiaz de sporul de 40% și cei care nu beneficiaz de acest spor, recomandând Ministerului Justiției inițierea unor modificri în sensul eliminrii acestei inegalitți".
Ca urmare a acestui demers legislativ a fost înlturat tratamentul salarial discriminatoriu pentru viitor, prin acest act normativ nemaifiind reglementate sporuri și diferențieri la indemnizațiile magistraților în raport cu natura cauzelor pe care le instrumenteaz, ci numai pentru delimitarea fireasc a gradului profesional și a funcției îndeplinite.
Totodat, instanța a avut în vedere și caracterul obligatoriu al deciziei nr. VI pronunțat la data de 15.01.2007 în dosar nr. 26/2006 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit, în aplicarea nediscriminatorie a dispozițiile art. 11 al. 1 din OUG nr. 177/2002, precum și a dispozițiile art. 28 al. 4 din OUG nr. 43/2002 - faptul c drepturile salariate prevzute de aceste texte de lege se cuvin tuturor magistraților.
În considerentele acestei decizii, ÎCCJ reține urmtoarele: folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul c domeniile în care ar activa ar reclama o specializare particularizat și un risc deosebit, nu se poate justifica atât timp cât varietatea infinit a situațiilor de coliziune cu legea ce se pot ivi și a tipului de reacție necesar pentru asigurarea ordinii de drept, presupun eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial prin dispozițiile la care s-a fcut referire.
Rezult, deci, c distincția ce se face, ținându-se seama de apartenența magistraților la categoria celor implicați în soluționarea cazurilor privind faptele de corupție sau criminalitate organizat și de terorism, ori doar includerea lor în anumite structuri pe scar ierarhic, este lipsit de justificare obiectiv și rezonabil, fiind astfel discriminator în sensul art. 2 din Pactul Internațional pentru aprarea drepturilor omului și a libertților fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existența unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu toate particularitțile lui specifice.
Soluția privind plata actualizrii sumelor se justifica faț de dispozițiile art. 1082 si 1084 civ. si OG 9/2000, pârâții fiind in culpa pentru neacordarea sumelor cuvenite reclamantului, precum si pentru neinițierea unor masuri care sa aib ca finalitate eliminarea acestor discriminri, in speț neexistând o cauza strin exoneratoare de rspundere. Astfel reclamantul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului suferit ce include si beneficiul de care au fost lipsit. de inflație reprezint un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen economic, specific perioadei de trecere la economia de piaț și prin intermediul cruia se msoar gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, coeficientul de scdere a puterii de cumprare. Prin aplicarea în practic a acestui calcul banii sunt aduși la actuala lor putere de cumprare. Cât privește dobânda, acesta reprezint câștigul, folosul ori profitul pe care l-ar fi obținut reclamanții din investirea banilor dac pârâții ar fi pltit debitul datorat la termen.
Cu privire la efectuarea mențiunilor în carnetul de munc al reclamantului, se rețin urmtoarele: potrivit art. 1 din Decretul nr. 92 din 16 aprilie 1976 privind carnetul de munca, acest document este un act oficial prin care se dovedește, printre altele, și retribuția tarifar de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta.
Faț de faptul c drepturile de natur salarial ce se vor acorda prin prezenta acțiune conduc la modificarea retribuției tarifare a reclamantului, și prin urmare, la modificarea unui element al raportului de munc, respectiv salariul, instanța a obligat pârâtul s efectueze mențiunile corespunztoare acestui drept în carnetul de munc ale acestuia, în temeiul art. 6 din acest act normative, potrivit cruia, modificrile intervenite în executarea contractului de munca, dup întocmirea carnetului de munca, se înscriu în acesta în termen de 15 zile de la data producerii lor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termen legal, pârâtul Ministerul Justiției, criticând soluția pentru motivele prevzute de art. 304 pct. 9 pr. civ.
În susținerea recursului a artat c în cauz nu a operat întreruperea cursului prescripției, evenimentele invocate de prima instanța în hotrârea pronunțat neputând constitui cauze de întrerupere a cursului prescripției extinctive în sensul art.16 din Decretul nr. 167/1958, și, faț de data introducerii acțiunii, dreptul material la acțiune este prescris pâr la data de 30.06.2004.
Astfel, prin HG nr.232/2005 privind aprobarea Strategiei de reform a sistemului judiciar pe perioada 2005 - 2007 și a Planului de acțiune pentru implementarea Strategiei de reform a sistemului judiciar pe perioada 2005 - 2007, nu a fost fcut o recunoaștere pentru trecut a drepturilor reclamantului solicitate prin cauza dedus judecții, ci numai un plan de msuri necesare de a fi luate pe viitor pentru eliminarea sporurilor de 30% și 40% și uniformizarea salarizrii magistraților.
Potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctiv "termenul prescripției este de 3 ani" dac nu exist alte prevederi legale derogatorii, iar conform art. 283 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 53/2003 cererile formulate în materia conflictelor de munc pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munc const în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despgubiri ctre salariat.
În aceste condiții, recurentul solicit instanței s constate c, în raport de data introducerii acțiunii precum și în considerarea prevederilor art. 12 din Decretul menționat mai sus potrivit crora în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebit, dreptul material la acțiune al reclamantului, privind pretențiile solicitate pentru perioada 01.01.2002-30.06.2004 este prescris.
Analizând actele dosarului din perspectiva criticilor formulate dar și a dispozițiilor art. 304 pr. civ. Curtea gsește recursul formulat ca nefiind fondat, considerentele avute în vedere fiind urmtoarele:
Criticile din recurs vizeaz numai soluția dat excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2002-30.06.2004.
Curtea gsește aceast critic neîntemeiat deoarece termenele de prescripție de 3 ani aflate în curs la data de 30.03.2005 s-au întrerupt prin mai multe acte de recunoaștere fcute de cei în favoarea crora curgea prescripția în sensul art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958, având ca efect ștergerea prescripției scurse și începutul unor noi termene prescripție de 3 ani, care curge de la data recunoașterii.
Astfel, prin strategia de reform a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007, s-a propus înlturarea discriminrii, capitolul VI, punctul 3 referindu-se la asigurarea salarizrii adecvate și nediscriminatorii a magistraților și personalului asimilat și 3.3 la eliminarea discriminrii cauzate de acordarea sporului la salariu de 40% pentru anumite categorii de magistrați, ceea ce reprezint o recunoaștere explicit a discriminrii existente la momentul adoptrii strategiei 30.03.2005 prin HG nr. 232/2005.
Aceeași concluzie se desprinde și din inițierea în luna februarie 2005 a unei proiect legislativ menit s înlture situația discriminatorie creat prin introducerea sporului de 40% pentru anumite categorii de magistrați.
Pentru considerentele artate, recursul va fi respins ca nefondat, conform art. 312 alin. 1 pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTȚILOR împotriva sentinței civile nr.3648/25.04.2008 pronunțate de Tribunalul Bucure ști -Secția a VIII-a Conflicte de Munc și Asigurri Sociale în dosarul nr.24804/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimații-pârâți, ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
IREVOCABIL.
Pronunțat în ședinț public, azi 17.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECTOR JUDECTOR
GREFIER
Red.LH/th.red.
2ex-13.07. 2009
Jud. fond:
Președinte:Amelia FarmathyJudecători:Amelia Farmathy, Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu
