Pretentii civile. Speta. Decizia 455/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 455
Ședința publică din data de 6 martie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în municipiul B, Bulevardul, nr. 14, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 766 din 4 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamantul, cu domiciliul în municipiul P,-, jud. P, intimații pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în municipiul P,-, jud. P, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în municipiul P,-, jud. P și intimatul chemat în garanție Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în municipiul B,-, sector 5.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova consilier juridic în baza delegației nr. 123/2.03.2009, lipsind celelalte părți.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Se învederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus cerere din intimatului partea pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI prin care se solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a se acoperi perioada de 45 zile după publicarea deciziei nr. 104/2009 în Monitorul Oficial, astfel încât instanța să fie pe deplin competentă în soluționarea cauzei.
Consilier juridic, având cuvântul solicită acordarea unui nou termen de judecată având în vedere că decizia nr. 104 a Curții Constituționale a fost publicată la 9.02.2009 și raportat la disp.art. 31, al.3 din Legea nr. 47 /1992, decizia intră în vigoare după 45 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial.
Curtea, față de disp.art.147 alin. 1 din Constituție și art. 25 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 cu modificările ulterioare privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu consideră necesar acordarea unui nou termen de judecată.
Consilier juridic, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic, având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată cu nr.8301/17.12.2007, reclamantul a chemat în judecata pe pârâții STATUL R - prin MINISTERUL ECONOMIEI și FINANTELOR, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă ÎNALTA CURTE de CASATIE și JUSTITIE, PARCHETUL de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA, PARCHETUL de pe lângă CURTEA DE APEL P, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa se constate discriminarea la care a fost supus in ceea ce privește sporul de risc si suprasolicitare de 50%, obligarea pârâților să înlăture aceasta discriminare, să-i achite sumele corespunzătoare sporului de risc și suprasolicitare de 50% calculat la salariul de baza începând cu 01.01.2003 și până la data pensionarii, plata actualizată a acestor sume prin aplicarea ratei inflației de la 01.01.2003 și la plata efectivă, la plata dobânzilor legale pentru sumele restante începând cu 01.01.2003 și pana la plata efectiva si obligarea pârâților sa efectueze mențiunile corespunzătoare în cartea sa de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 01.01.2003- 28.10.2004 - data pensionarii în calitate de magistrat a fost discriminat în raport de alte categorii de salariați din sistemul bugetar, respectiv polițiști, funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, personal contractual din cadrul Ministerului Agricol, Pădurilor și Dezvoltare Rurală, in ceea ce privește acordarea sporului de risc și suprasolicitare de 50% în condițiile în care aceste din urma categorii de salariați încasează asemenea sporuri, spre deosebire de magistrați care, inițial, au beneficiat de aceste drepturi înlăturate in mod abuziv printr-o ordonanță care nu poate avea aceleași efecte juridice ca și legea și care, la rândul lor, prestează o activitate in aceleași condiții de risc și suprasolicitare ca și celelalte categorii de salariați sus-menționați.
La termenul din 05.02.2008, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, a formulat o întâmpinare prin care a invocat excepțiile necompetentei materiale a instanței și a prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01.2003 - 31.11.2004, solicitând si respingerea acțiunii, în condițiile în care prezenta cauza se soluționează potrivit dreptului comun și nu ca litigiu de muncă, iar dreptul la acțiune pentru perioada sus-menționată s-a prescris, astfel încât drepturile solicitate de către reclamant au fost abrogate prin OG 83/2000.
Totodată la data de 05.02.2008, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ a formulat o cerere de chemare in garanție, solicitând obligarea pârâtului MEF - în calitate de chemat in garanție, să includă în urma rectificării bugetului Ministerului Public pe anul 2008 și să aloce sumele necesare pentru plata drepturilor salariale solicitate de reclamant, in favoarea Ministerului Public, prin adoptarea unui proiect in acest sens.
La data de 16.01.2008, paratul MEF - prin DGFP P, a formulat o întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în condițiile in care nu are niciun raport juridic de muncă cu reclamantul și nici calitatea de ordonator principal de credite, solicitând respingerea acțiunii atât timp cat reclamantul nu are dreptul la pretențiile solicitate.
Prin încheierea din 05.02.2008, instanța având în vedere cererea de chemare în garanție, a dispus introducerea in calitate de pârât chemat în garanție a statului - MEF.
În ședința publică din 04.03.2008, instanța a respins excepția necompetentei materiale și a unit excepțiile prescripției dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale pasive a paratului chemat în garanție, cu fondul.
Prin sentința civilă nr. 766 din 4 martie 2008 Tribunalul Prahovaa respins excepțiile necompetenței materiale instanței și dreptului la acțiune, invocate de către pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă ÎNALTA CURTE de CASAȚIE și JUSTIȚIE, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul R - prin Ministerul Economiei și Finanțelor invocată de către acesta din urma și respins acțiunea formulată împotriva acestui pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul și a obligat pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, să achite reclamantului drepturile salariale reprezentând spor pentru risc și suprasolicitare de 50% calculat lunar la salariul de bază pentru perioada 01.01.2003-28.10.2004 (data pensionarii) actualizate în raport de coeficientul de inflație de la 01.01.2003 și la data plății efective și să efectueze cuvenitele mențiuni în cartea de muncă a reclamantului.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Conform actelor existente la dosar, reclamantul a fost salariat la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, îndeplinind funcția de procuror, funcție în baza căreia a încasat la 01.01.2003 sporurile de risc și suprasolicitare de 50%.
Potrivit art.47 din 50/1996, magistrații beneficiază de un spor pentru risc si suprasolicitare neuropsihică calculat la salariul de bază, insă, în baza art.50 din OUG 177/2002 aceste dispoziții au devenit neaplicabile față de magistrați și persoanele de specialitate juridică asimilate.
Disp.art.56 al.2 din 24/2000 republicată, stipulează că nu este posibilă modificarea unei dispoziții dintr-o lege, printr-un act normativ de valoare inferioară.
De asemenea, disp.art.5 al.1din 53/2000, disp.art.5 Codul muncii, art.38,41 din Constituție, prevăd principiul egalității de tratament față de toți salariații si angajatorii, caz in care orice salariat trebuie să aibă dreptul la o plată egala pentru munca egală.
Din analiza probelor administrate în cauză, tribunalul reținut că reclamantul a îndeplinit funcția de procuror, având calitatea de magistrat, calitate în baza căreia începând cu 01.01.2003 și până la data pensionarii, respectiv 28.10.2004, nu a încasat cu titlu de drepturi salariale, sporurile de risc si suprasolicitare de 50% calculate la salariul de bază.
Ca atare, atât timp cât magistrații au beneficiat de asemenea sporuri anterior intrării in vigoare a OUG 177/2002, respectiv in baza art.47 din 50/1996 care reprezintă prin însăși natura sa o lege, iar această din urma dispoziție a fost abrogată printr-o ordonanță de urgență emisa de Guvernul României, înseamnă că reclamantul, în calitate de magistrat, are dreptul la încasarea acestor sporuri începând cu 01.01.2003 si la data pensionarii, deoarece, un asemenea drept instituit printr-o lege, respectiv 50/1996, nu poate fi înlăturat decât printr-un act normativ de aceeași valoare și eficienta juridica și anume, printr-o lege și nicidecum printr-o ordonanță care constituie un act normativ cu eficiența juridică inferioară, caz în care pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, au obligația sa achite aceste sporuri reclamantului până la data pensionarii.
Mai mult chiar, în condițiile în care reclamantul a desfășurat o anumită activitate specifică care implică un volum mare de muncă, un grad ridicat de efort intelectual, de suprasolicitare neuropsihică, intrând in contact permanent cu diferite persoane ca și alte categorii de salariați, având calitatea de funcționari publici, demnitari (polițiști, personal contractual din diferite domenii, funcționari publici din cadrul Administrației Penitenciarelor, etc.), înseamnă că în raport de aceste categorii de salariați din sistemul bugetar, reclamantului i s-a aplicat un tratament discriminatoriu, diferențiat deoarece, prin neacordarea sporurilor in discuție, pe de o parte, i s-a creat acestuia o situație nefavorabilă, inferioară, iar pe de alta parte, i s-a încălcat dreptul la o remunerație egala constând în sporurile de risc și suprasolicitare pentru muncă egală depusă ca și celelalte categorii de personal bugetar, constând în desfășurarea unei activități ce necesită un grad ridicat de muncă și un efort intelectual sporit, cu un grad ridicat de suprasolicitare neuropsihică.
De altfel, tratamentul aplicat reclamantului in calitate de magistrat, nu a fost justificat obiectiv de către un scop legitim întrucât activitatea prestată de reclamant a fost asemănătoare cu activitatea prestata de alte categorii de salariați din sistemul bugetar, respectiv polițiști, funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, în condițiile în care și reclamantul ca și celelalte categorii de personal bugetar sus-menționați, a desfășurat o muncă ce a vizat respectarea si aplicarea legilor, necesitând un volum mare de munca cu un risc profesional si o suprasolicitare neuropsihica ridicate.
Apărările pârâților conform cărora disp.art.47 din 50/1996 au fost abrogate și că reclamantul nu se afla într-o situație discriminatorie, s-a apreciat de tribunal a fi neîntemeiate deoarece, pe de o parte, în condițiile în care disp.art.47 din 50/1996 nu au fost abrogate printr-o lege, ci numai printr-o ordonanță, aceasta din urma nu are ca efect înlăturarea drepturilor conferite de disp.art.47 din 50/1996, iar pe de altă parte, instituirea în favoarea anumitor categorii de salariați din sectorul bugetar care desfășoară o muncă ce necesită un grad ridicat de risc profesional și suprasolicitare neuropsihică ca și magistrații, a sporurilor de risc si suprasolicitare creează o situație discriminatorie în defavoarea reclamantului care nu se justifica având ca efect restrângerea exercitării dreptului la plata egala, pentru munca egală.
Instanța de fond, având in vedere aceste considerente și ținând seama de disp.art.47 din 50/1996, art.56 al.2 din 24/2000, disp.art.5 al.1din 53/2000, disp.art.5 Codul muncii, art.38,41 din Constituție, a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, să achite reclamantului drepturile salariale reprezentând spor pentru risc si suprasolicitare de 50% calculat lunar la salariul de baza pentru perioada 01.01.2003-28.10.2004 (data pensionarii) actualizate in raport de coeficientul de inflație de la 01.01.2003 și la data plății efective, întrucât prin neachitarea acestor drepturi la termenele scadente, reclamantului i s-a creat un prejudiciu constând in imposibilitatea de a beneficia de sumele de bani sus-menționate, la termenele scadente.
De asemenea, tribunalul a respins pe de o parte, ca inadmisibile capetele acțiunii privind constatarea discriminării și obligarea pârâților la înlăturarea discriminării privind aplicarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare, apreciind că în condițiile în care aceste capete de cerere vizează stări de fapt și nicidecum de drept, iar pe de altă parte, ca neîntemeiat, capătul acțiunii privind obligarea pârâților la plata dobânzilor legale aferente drepturilor salariale solicitate, începând cu 01.01.2003 și la plata efectivă, atât timp cât pârâții sus-menționați au fost obligați la plata reactualizată a drepturilor salariale cu titlu de daune interese, caz în care nu se mai justifică plata dobânzilor cu același titlu.
Totodată, instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție ca inadmisibilă, în condițiile în care nu există niciun raport de muncă între părți, iar chematul in garanție nu poate fi obligat la alocarea fondurilor necesare, atât timp cât reprezintă o structura de sine stătătoare fără atribuții in acest sens.
A respins excepțiile necompetentei materiale a instanței, a prescripției dreptului la acțiune, apreciind, pe de o parte, că acțiunea vizează plata unor drepturi salariale izvorâte din raporturi de munca, caz in care competenta, aparține tribunalului, iar pe de alta parte, dreptul la acțiune s-a născut la data constatării existentei discriminării și a nerespectării disp.art.47 din 50/1996, respectiv 18.09.2007, prin emiterea de către Statul R, a unor acte normative in baza cărora s-au acordat altor categorii de salariați, sporurile solicitate, situație confirmată și de către ICCJ in urma unui recurs in interesul legii privind aplicarea sporului solicitat de către reclamant.
Împotriva acestei sentințe formulat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, apreciind-o ca netemeinică și nelegală și solicitând admiterea recursului, admiterea excepției de necompetență materială a Tribunalului Prahova și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Ploiești, arătând totodată că pentru drepturile pretinse dreptul la acțiune s-a prescris.
În motivarea cererii de recurs, recurentul a arătat că, în condițiile în care intimatul-reclamant și-a întemeiat cererea pe disp. art. 27 alin.1 din OG nr. 137/2000,competența materială în soluționarea acesteia revine judecătorie.
Totodată, în mod eronat a fost apreciată ca neîntemeiată de către instanța de fond excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2000-31.10.2004,de vreme ce potrivit art. 1.alin.1 și art.3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă,dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție în termen de 3 ani de la nașterea acestuia.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului,de criticile formulate, dar și sub toate aspectele conform art. 3041proc.civ. constată că recursul e fondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la necompetența materială a tribunalului d e soluționare în fond a prezentei cauze,Curtea urmează a constata că, în condițiile în care obiectul acesteia îl constituie plata unor drepturi salariale, în mod just s-a apreciat că aceasta are natura unui litigiu de muncă, în competența materială de primă instanță a tribunalului după declararea ca fiind neconstituționale a disp.art.II din OUG nr. 75/2008 prin Decizia Curții Constituționale nr. 104/20.01.2009.În consecință soluția primei instanțe de respingere a acestei excepții e legală.
Văzând disp.art.137 proc.civ. raportat la art. 298 art.318 proc.civ.,examinând cu prioritate legalitatea soluționării excepției prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile intimatului-reclamant aferente perioadei 01.01.2000-31.10.2004, Curtea urmează a constata că în mod eronat prima instanță a respins această excepție ca neîntemeiată.
Astfel, de vreme ce potrivit art. 1.alin.1 și art.3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție în termen de 3 ani de la nașterea acestuia, respectiv de la data sistării plății sporului de suprasolicitare neuropsihică, e evident că la data introducerii acțiunii-17.12.2007 - dreptul la acțiune pentru sporul pretins pe perioada 01.01.2000-31.10.2004 era prescris.
Din considerentele susmenționate, în baza art.312 proc.civ. Curtea urmează admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a modifica în parte sentința nr.766/04.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în sensul că va admite excepția prescripției dreptului la acțiune și va respinge acțiunea ca prescrisă.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în municipiul B, Bulevardul, nr. 14, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 766 din 4 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamantul, cu domiciliul în municipiul P,-, jud. P, intimații pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în municipiul P,-, jud. P, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în municipiul P,-, jud. P și intimatul chemat în garanție Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în municipiul B,-, sector 5.
Modifică în parte sentința în sensul că admite excepția prescripției dreptului la acțiune și respinge acțiunea ca prescrisă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 martie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Tehnored. MP/MD
2 ex/03.04.2009
Dosar fond - al Trib.
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
