Pretentii civile. Speta. Decizia 458/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR.458/R-CM
Ședința publică din 30 mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Florica
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei nr.279/R-CM din 31 martie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în data de 28 mai 2008, când cererile părților au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 cod procedură civilă, asupra contestației de față;
Constată că, prin decizia civilă nr.279/R-CM din 31 martie 2008, Curtea de APEL PITEȘTIa admis recursul formulat de împotriva sentinței civile nr.981/23 noiembrie 2007, modificând-o în parte, în sensul admiterii acțiunii și cu privire la plata sumei de 42.479 lei reprezentând contravaloarea a 12 premii anuale pe anul 2004, precum și la plata sumei de 320.646 lei drepturi salariale cuvenite potrivit art.3 pct.10 și 11 din contractul de performanță, dar și a sumei de 200.000.000 lei vechi cu titlu de daune morale.
A fost, în același timp, respins recursul intimatei-pârâte împotriva aceleiași sentințe.
În motivare, în privința recursului reclamantului, s-a reținut că motivele de recurs formulate de către contestator vizează:
1) neacordarea premiului anual de 12 salarii pe anul 2004, așa cum prevedeau dispozițiile art.4 din contractul de performanță;
2) neacordarea drepturilor salariale la care se referă art.3 pct.10 și 11 din contractul de performanță, instanța greșit apreciind că acestea au făcut obiectul unei alte acțiuni soluționată prin decizia nr.374/11 noiembrie 2005, fiind întrunite cerințele art.1201 Cod civil;
3) neacordarea drepturilor salariale în perioada 31 ianuarie - 14 august 2005;
4) greșita statuare în sensul nedovedirii subzistenței elementelor răspunderii contractuale prevăzute la art.269 alin.1 Codul muncii, prin aceea că, instituindu-se sechestrul asigurător, a fost prejudiciat ca urmare a întârzierii primirii unor credite necesare derulării unei afaceri;
5) greșita neacordare a daunelor morale ca urmare a provocării de traume psihice prin intermediul unor cereri nejustificate în instanță.
Răspunzând la criticile reținute, Curtea analizează critica vizând acordarea premiului anual de 12 salarii, ca fiind primul motiv de recurs, constatându-l fondat.
In analiza celui de-al doilea motiv de recurs, Curtea arată că este nefondat, ca urmare a încetării contractului individual de muncă prin hotărârea nr.22 din 31 ianuarie 2005, când a fost retras acordul dat anterior de cumul al pensiei cu salariul, în vreme ce, asupra legalității încetării contractului de muncă a fost deja pronunțată decizia civilă nr.142/R-CM/2006 a Curții de APEL PITEȘTI.
Al treilea motiv analizat a fost cel privitor la plata drepturilor prevăzute la art.3 prevăzut la art.10 și 11 din contractul de performanță, critică ce s-a găsit fondată.
În sfârșit, a mai fost găsit fondat și motivul de recurs prin care reclamantul solicitase obligarea la plata daunelor morale.
În analiza recursului intimatei, în același timp curtea înlăturând excepția lucrului judecat invocată de către această recurentă cu privire la un așa numit "capăt cinci din acțiune", capăt ce avea ca obiect de judecată drepturile salariale pentru perioada 31 ianuarie 2005 - 14 august 2005, care făcuse obiectul deciziei civile nr.142/R-CM/2006, reține că nu există pronunțare anterioară a vreunei instanțe de judecată asupra solicitării reclamantului de a i se plăti drepturi salariale pentru perioada 31 ianuarie 2005-14 august 2005, nici în decizia nr.374/R-CM/2005, nici în decizia nr.142/R-CM/2006.
Astfel, prima din cele două analizează drepturi solicitate numai până la data de 10 decembrie 2004, în vreme ce, prin decizia nr142/R-CM/2006, a fost analizată a doua desfacere a contractului individual de muncă și, respectiv, plata drepturilor salariale, până la data de 1 februarie 2005, doua zi după emiterea Hotărârii nr.22 din 31 ianuarie 2005. Din acest motiv, nu exista autoritate de lucru judecat.
Cu cererea formulată la data de 6 mai 2008, recurentul-reclamant a solicitat instanței retractarea soluției pentru motivul prevăzut de art.318 alin.1 Cod procedură civilă, respectiv acela al necercetării criticii aduse sentinței fondului pentru modul în care aceasta a soluționat cererea de obligare și la plata sumelor de 37.839 lei reprezentând salariul net pentru perioada 31 ianuarie 2005-14 august 2005, precum și a actualizării din luna aprilie 2005 până în mai 2007, de 2.467 lei, în total 40.305 lei.
În motivare, contestatorul arată că în considerentele instanței, la pagina 12 paragraful 7 și pagina 13 paragraful 6 instanța de recurs ar fi motivat pentru care argumente aceste drepturi i se datorează, omițând însă a fi cuprinse în dispozitivul hotărârii.
Pentru verificarea susținerilor recurentului, instanța a dispus atașarea dosarului în care a fost pronunțată decizia de recurs, precum și a tuturor celorlalte dosare atașate la acesta.
Examinându-se criticile aduse, prin recurs, la filele 2-10 sentinței civile nr.981/23 noiembrie 2007 Tribunalului Vâlcea, Curtea constată că, la pagina 5 pct.5, se pretinde greșita judecată a tribunalului în ceea ce privește drepturile salariale pretinse pentru perioada 31 ianuarie 2005 - 19 iulie 2005 sau 14 august 2005.
Astfel, după invocarea greșitei necercetări în fond a cererii sale, tribunalul pretinzând că aceleași drepturi ar face obiectul și al unei alte judecăți, fără aoi ndica, însă, contestatorul arată pe fond că, deși a fost administrată proba cu expertiză tehnică de calculare a cuantumului acestor drepturi constituite din cele două sume sus arătate și care totalizează 40.305 lei, prin hotărâre aceste sume nu sunt acordate. Societatea era obligată să-l păstreze în funcție până la data împlinirii datei vârstei de pensionare, respectiv până la 14 august 2005, or, în ciuda reangajării dispuse prin decizia nr.366/R-CM/2004 a Curții de APEL PITEȘTI, intimata i-a desfăcut, din nou, abuziv, contractul de muncă și performanță la 31 ianuarie 2005.
Față de acestea, Curtea constată fondată cererea de retractare pentru neanalizarea motivului privind neacordarea drepturilor salariale pentru perioada 31 ianuarie 2005 - 14 august 2005.
Cum se poate observa, instanța tratează ca un al treilea motiv de recurs chestiuni legate de drepturile salariale prevăzute de art.3 pct.10 și 11 din contractul de performanță, arătând de ce nu există autoritate de lucru judecat și de ce cererea este fondată.
În realitate, așa cum își sintetizase instanța de recurs criticile formulate de către recurent, al treilea motiv de recurs viza drepturile salariale pentru perioada 31 ianuarie 2005 - 14 august 2005 (fila 185 alineatele 2 și 3).
Această critică privitoare la modul în care tribunalul nu a acordat drepturile salariale de după cea de a doua desfacere a contractului de muncă nu este analizată, prin motivele de recurs recurentul criticând soluția tribunalului care a arătat că legalitatea și temeinicie cererii de obligare la plata acestor drepturi face obiectul altei judecăți, fără însă a indica la ce altă judecată se referă.
Este real, la cel de-al doilea motiv de recurs se tratează situația contractului individual de muncă, arătându-se că ea a fost tranșată în mod irevocabil prin decizia civilă nr.142/R-CM/2006 a Curții de APEL PITEȘTI, fără însă a rezulta din această analiză dacă și drepturile salariale au fost tranșate în acel dosar sau dacă sursa lor o constituia vreun act, temeiul solicitării ar fi dispărut.
Dimpotrivă, în analiza recursului intimatei, aceeași C reține că, prin decizia civilă nr.142/R-CM/2006, instanța nu a cercetat temeinicia cererii privitoare la salarii cuvenite între momentul hotărârii consiliului de administrație - 31 ianuarie 2005 și cel al împlinirii vârstei de pensionare, ci doar a constatat ca existând deja un titlu executoriu până la 31 ianuarie 2005, când a fost pusă în executare, chiar și formal, decizia anterioară de reintegrare în muncă, nr.366/R-CM din 7 decembrie 2004.
Cum se poate observa, instanța nu a arătat dacă statuarea tribunalului cu privire la existența unei alte judecăți pe rol în privința drepturilor pe aceeași perioadă este una corectă sau nu față de probele cauzei, așa cum s-a reținut în motivele de recurs, după cum nu a arătat nici dacă aceste drepturi se cuvin sau nu contestatorului.
De aceea, sub acest aspect, contestația urmează a fi admisă și decizia în parte anulată, reluându-se în continuare judecata în recurs asupra criticii vizând greșita neacordare a drepturilor salariale începând de la data luării hotărârii nr.22/31 ianuarie 2005 și până la data la care recurentul împlinea vârsta legală de pensionare.
Asupra acestei critici, Curtea o constată ca nefiind fondată.
Într-adevăr, analizând ceea ce a fost numit capătul cinci al acțiunii referitor la cea de a doua desfacere a contractului individual de muncă, Tribunalul Vâlceaa arătat că urmează a nu se pronunța asupra lui întrucât există, pe rolul unei alte instanțe, o altă judecată, având același obiect, între aceleași părți. Nu se identifică însă dosarul față de care, eventual, ar exista litispendență, de altfel, regulile privitoare la această excepție impunând fie reunirea pricinilor, fie suspendarea instanței în fața căreia excepția a fost invocată, potrivit art.163 și 164 Cod procedură civilă.
În nici un caz, însă, instanța nu putea lăsa nesoluționat un capăt de cerere.
Față însă de regulile imperative de soluționare cu celeritate a cauzelor în materia litigiilor de muncă, urmează a se observa încetată cauza de litispendență, ca urmare a pronunțării deciziei nr.142/R-CM din 21 martie 2006, prin care Curtea de APEL PITEȘTIa soluționat, în mod irevocabil, cererea reclamantului de constatare a nelegalității încetării contractului său de muncă, prin hotărârea nr.22 din 31 ianuarie 2005, soluție de care depindea, în tot, cererea de acordare a sumelor datorate cu titlu de salariu, începând cu 1 februarie 2005 și până la momentul intervenirii incidentului atingerii vârstei de pensionare.
Întrucât Curtea a arătat, în soluția sa, în opinia majoritară, în analiza motivelor de recurs formulate de către că decizia aceasta nu are autoritate de lucru judecat în ceea ce privește drepturile salariale ce ar fi putut curge după momentul emiterii hotărârii, soluționarea acestor drepturi trebuia să fie făcută în analiza criticii adusă de către recurent împotriva sentinței tribunalului.
În ceea ce privește capătul de cerere vizând aceste drepturi, urmează a se observa că el este nefondat, câtă vreme, prin decizia pronunțată asupra legalității și temeiniciei hotărârii urmare căreia au încetat raporturile de muncă și respectiv de manageriat ale reclamantului cu intimata, au fost respinse toate criticile aduse de acesta, constatându-se pe deplin eficientă hotărârea.
În mod evident, nemaisubzistând raportul juridic ce dădea naștere la drepturi salariale, cererea de obligare la plata acestora trebuia constatată nefondată, critica adusă prin recurs urmând a fi respinsă pentru acest motiv, în condițiile art.312 și art.3041Cod procedură civilă, sens în care prin prezenta decizie urmează a se dispune.
Văzând și disp.art.274 Cod procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei nr.279/R-CM din 31 martie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-, intimată fiind Râmnicu
Anulează decizia în partea privitoare la drepturile salariale cerute pentru perioada 31 ianuarie-14 august 2005 și inflație, în sumă de 40305 lei noi.
Respinge recursul, pentru aceste drepturi.
Obligă pe intimata Râmnicu V să plătească contestatorului suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/18.06.2008.
Jud. recurs:.
.
.
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Laura Ioniță, Florica
