Pretentii civile. Speta. Decizia 464/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.464/CM
Ședința publică din 22 iulie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTORI: Răzvan Anghel, Maria Apostol Jelena Zalman
- -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI B, cu sediul în-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 751/13.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, toți cu domiciliul procesual ales în C,-, județul C și intimatul pârât TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C, având ca obiect drepturi bănești - spor de vechime asistenți judiciari.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință;
Curtea, constatând că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra soluției, luând act că s-a solicitat judecata în lipsă în conformitate cu disp.art.242 al.2 cod pr.civilă.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Prin La 27.03.2008, reclamanții, și, asistenți judiciari la Tribunalul Constanța, au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și TRIBUNALUL CONSTANȚA, solicitând ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata către reclamanți de despăgubiri civile echivalente valoric cu sporul de vechime ce nu le-a fost acordat pe perioada 30.11.2006 - 11.03.2007, cu actualizarea acestor sume cu rata inflației la data plății efective.
În considerente, reclamanții au arătat că de la intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, judecătorii nu au mai beneficiat de sporul de vechime în muncă, aspect care, conform Hotărârii din 06.07.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, constituie un caz de discriminare.
Reclamanții au menționat că în aceste condiții au fost prejudiciați ca urmare a neacordării acestui spor, dreptul nefiind prescris întrucât potrivit art. 21 alin. 2 din nr.OG 137/2000, termenul pentru introducerea cererii, de trei ani, curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei. Ori, reclamanții au luat cunoștință de existența discriminării atunci când Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat această situație printr-o hotărâre.
La termenul din 16.05.2008, reclamanții au depus cerere de lărgire a cadrului procesual, prin introducerea în cauză și a pârâtei CURTEA DE APEL CONSTANȚA, având în vedere calitatea acestei instituții de ordonator secundar de credite.
Prin întâmpinare, MINISTERUL JUSTIȚIEI a invocat în principal excepția lipsei calității sale procesuale pasive, prin raportare la prevederile art. 61 alin. 1 din Constituție, Parlamentul fiind unica autoritate legiuitoare a țării.
Pârâtul a arătat că întrucât cererea reclamanților vizează o obligație de a da, Ministerul Justiției nu are nici o atribuție în acest sens, astfel cum reiese și din actul normativ care reglementează organizarea și funcționarea acestei instituții - nr.HG 83/2005.
S-a menționat că drepturile salariale ale asistenților judiciari ( magistrații consultanți ) au fost reglementate chiar în cuprinsul Legii nr. 92/1992, iar potrivit art. III din nr.OUG 179/1999 privind modificarea și completarea acestei legi, asistenții judiciari erau remunerați lunar cu coeficientul de ierarhizare a salariului de bază pentru judecătorul stagiar anul I - II, în raport cu timpul efectiv lucrat.
Prin art. 171din Legea nr. 50/1996, articol introdus prin nr.OG 83/2000 s-a stabilit că asistenții judiciari numiți în condițiile Legii nr. 50/1996 republicată, cu modificările și completările ulterior, sunt remunerați cu indemnizația lunară corespunzătoare coeficientului de multiplicare prevăzut la nr. crt. 29 din cap. A al anexei 1.
Începând cu 01.01.2003, drepturile salariale cuvenite asistenților judiciari au fost stabilite prin nr.OUG 177/2002, iar printr-un capitol separat al acestui act normativ au fost reglementate exhaustiv toate drepturile salariale ale acestei categorii profesionale.
Prin nr.OUG 177/2002 s-a abrogat art. 11, precum și orice dispoziții contrare referitoare la salarizarea magistraților și a personalului de specialitate juridică asimilat.
Pârâta a menționat că ulterior, nici nr.OUG 27/2006 care a abrogat nr.OUG 177/2002, nu a reglementat sporul de vechime în muncă, ci doar sporul de fidelitate doar pentru JUDECĂTORI: Răzvan Anghel, Maria Apostol Jelena Zalman
Cât privește plata actualizată a despăgubirilor solicitate, pârâtul a invocat dispozițiile art. 1088 cod civil, în sensul că daunele-interese nu pot cuprinde decât dobânda legală.
Asupra susținerilor pârâtului, reclamanții au depus note scrise, invocând practica judiciară în materie.
La termenul din 16.05.2008 s-a comunicat în cauză de către. Resurse Umane al Tribunalului Constanța, la solicitarea instanței, situația referitoare la încadrarea reclamanților, precum și faptul că reclamantele și au beneficiat de sporul de vechime în muncă pentru perioada 30.11.2006 - 11.03.2007 conform sentinței civile nr. 1286/03.08.2007 a Tribunalului Constanța pronunțată în dosarul nr-, sumele fiind achitate în cursul lunii octombrie 2007 ( fila 34 ).
Prinîncheierea din 13.06.2008a fost respinsă excepția lipsei calității proesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Justiției.
Pentru a se pronunța această soluție s-a avut în vedere că prin art. 4 pct. VII din nr.OG 83/2005, Ministerul Justiției are atribuții legale privind asigurarea personalului din aparatul propriu și al unităților subordonate, exercitând atribuțiile care îi revin potrivit legii inclusiv în ce privește numirea asistenților judiciari.
Mai mult, potrivit art. 7 din același act normativ, ministrul justiției este ordonator principal de credite; președinții curților de apel sunt ordonatori secundari, iar președinții tribunalelor sunt ordonatori terțiari de credite.
Prin sentința civilă nr.751/13.06.2008, Tribunalul Constanța a admis acțiunea reclamanților și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA și Tribunalul Constanța.
Au fost obligați pârâții să achite reclamanților despăgubiri civile echivalente cu sporul de vechime, corespunzător vechimii în muncă și actualizate cu rata inflației la data plății efective, pentru perioada 30.11.2006 - 11.03.2007.
A fost respinsă acțiunea reclamantelor și, pentru autoritate de lucru judecat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții sunt asistenți judiciari la Tribunalul Constanța, activitatea acestora fiind desfășurată în această calitate și pe perioada consemnată în acțiune: 30.11.2006 - 11.03.2007.
Normele care reglementau pentru perioada vizată activitatea și salarizarea asistenților judiciari sunt cuprinse în art. 55 și respectiv art. 110 - 115 din Legea nr. 304/2004 și art. 15 și urm. din nr.OUG 27/2006 aprobată prin Legea nr. 45/06.03.2007.
Drepturile salariale ale asistenților judiciari au fost reglementate într-un mod similar anterior intrării în vigoare a actelor normative enunțate, întrucât prin nr.OUG 179/1999 care a modificat Legea nr. 92/1992 și a introdus în sistem instituția asistenților judiciari, ca și prin actele normative ce au reglementat salarizarea acestei categorii socio-profesionale, s-a statuat că asistenții judiciari beneficiază de drepturile de acordare a indemnizației în raport de vechimea în specialitate juridică, cu trimitere la coeficienții utilizați pentru judecătorii cu peste 4 ani în magistratură.
Potrivit art. 16 alin. 3 Codul muncii, munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă îi conferă salariatului vechime în muncă, iar conform art. 32 alin. 5, la solicitarea salariatului angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfășurată de acesta, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate.
Legiuitorul a înțeles așadar să distingă între criteriul vechimii în muncă și cel al vechimii în meserie și/sau în specialitate, întrucât în mod evident o persoană poate avea o vechime în muncă mai mare sau cel puțin egală cu vechimea într-o anumită activitate.
Magistrații ( judecători și procurori ), precum și personalul asimilat acestora pot beneficia, astfel, de o vechime totală în muncă prin înglobarea vechimii efective în magistratură, alături de perioadele de activitate neasimilate acesteia, conform legii.
În egală măsură, acest raționament se aplică și salarizării asistenților judiciari, care pe lângă vechimea în specialitate trebuie să le fie recunoscut și criteriul vechimii în muncă.
Prin nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției - act normativ care a abrogat expres Legea nr. 50/1996 și, prin urmare, și dispozițiile art. 33 alin. 1 și 2 din lege - s-a statuat prin art. 13 în sensul recunoașterii vechimii în muncă acestei categorii profesionale.
Mai mult, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 45/2007 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27 din 29 martie 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, fost reglementată distinct vechimea efectivă în magistratură ( art. 4 din nr.OUG 27/2006 ) de vechimea în muncă ( art. 41din nr.OUG 27/2006 ).
Această reglementare nu poate susține punctul de vedere conform căruia nu a existat, până la data de 14.03.2007, cadrul legislativ necesar acordării acestui spor, întrucât plata sporului de vechime în muncă unei categorii profesionale, pe o perioadă determinată și negarea aceluiași drept pentru o altă perioadă constituie o încălcare a unui drept câștigat în domeniul salarizării, și aceasta independent de creșterea sau de diminuarea salariului acordat.
Se va reține, totodată, că în soluționarea recursului în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, prin decizia nr. XXXVI din 7 mai 2007, că dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. I pct. 32 din nr.OG 83/2000, art. 50 din nr.OUG 177/2002 și art. 6 alin. 1 din nr.OUG 160/2000 se interpretează în sensul că,Judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul de vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
S-a stabilit, astfel, în condițiile art. 329 cod proc. civilă, că sporul de vechime în muncă a subzistat în aplicare și ulterior intrării în vigoare a nr.OG 83/2000, respectiv, a nr.OUG 177/2002, acest spor urmând a fi calculat și pentru judecători și procurori, precum și pentru persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României, prin raportare la textul art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1996.
În raport de toate aceste considerente, având în vedere că aplicabilitatea acestui spor este direct raportată la vechimea în muncă ( iar nu la vechimea în magistratură ), a fost admisă acțiunea reclamanților și, în sensul că pârâții au fost obligați să achite acestora despăgubiri civile echivalente cu sporul de vechime, corespunzător vechimii în muncă și actualizate cu rata inflației la data plății efective, pentru perioada 30.11.2006 - 11.03.2007.
Cu privire la critica adusă de pârâtul Ministerul Justiției, legată de indicatorul solicitat de reclamanți pentru reevaluarea acestor despăgubiri, instanța va reține că trimiterea la dispozițiile art. 1088 cod civil nu poate fi reținută în cauză, temeiul juridic al răspunderii civile fiind cel delictual, iar nu contractual. Astfel, pentru acoperirea prejudiciului generat din pierderea valorii monedei naționale, reclamanții sunt îndreptățiți, astfel cum s-a statuat și în literatura juridică, la despăgubiri echivalente cu diferența de valoare rezultată din aplicarea indicelui de inflație.
Cât privește însă pe reclamantele și, instanța va reține că în speță s-a probat că operează autoritatea de lucru judecat pentru pretențiile solicitate pe întreaga perioadă enunțată în acțiune, asupra acelorași pretenții fiind pronunțată sentința civilă nr. 1286/03.08.2007 a Tribunalului Constanța în dosarul nr-, sumele fiind achitate reclamantelor în cursul lunii octombrie 2007.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Ministerul Justiției, criticând-o în esență pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.XXXVI/2007 în soluționarea unei cereri de recurs în interesul legii, a stabilit că dispozițiile art.33 alin.1 din Legea nr.50/1996 în raport cu prevederile art.1 pct.32 din OG nr.83/200, art.50 din OUG nr.177/2002 și art.6 alin.1 din OUG nr.160/2000, se interpretează în sensul că: "judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României, beneficiau și de sporul de vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege".
Prin urmare, a stabilit că în baza disp. art.33 alin.1 din Legea nr.50/1996 au beneficiar de sporul de vechime în muncă numai magistrații judecători, procurorii, judecătorii financiari, procurorii financiari sau controlorii financiari din cadrul Curții de Conturi a României, nu și asistenții judiciari, decizia menționată nefăcând referire la această categorie profesională.
Începând cu data de 01.01.2003, drepturile salariale cuvenite asistenților judiciari au fost stabilire prin OUG nr.177/2000, astfel printr-un capitol separat și anume Cap.III - Salarizarea și alte drepturi ale magistraților consultanți - au fost reglementate exhaustiv toate drepturile salariale ale acestei categorii profesionale, OUG nr.177/2002 fiind similar magistraților, singurul act normativ incident în materia salarizării acestei categorii profesionale.
Art.15 din acest act normativ a stabilit strict și limitativ că:"(1) magistrații consultanți numiți în condițiile Legii 92/1991 sunt remunerați cu indemnizația corespunzătoare nivelului de salarizare prevăzute după caz la nr.crt.28-32 din Cap.A al anexei 1, în raport cu vechimea în funcții juridice; (2) magistrații consultanți beneficiază de drepturile prevăzute la art.5, 21, 25 alin.1, art.27, 28 și 30".
Art.33 alin.1 din Legea nr.50/1996 nu este o dispoziție complementară OUG nr.177/2002, ci contrară acestui act normativ, intenția legiuitorului fiind aceea de a reglementa prin OUG nr.177/2002 drepturile salariale ale asistenților judiciari și de abroga orice altă dispoziție legală incidentă în materie.
În același sens au fost și disp. OUG nr.27/2006 care până la aprobarea prin lege nu au reglementat sporul de vechime în muncă.
Modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii ori nereglementare de legiuitor a anumit aspecte ce țin de statutul profesional al unei categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punct de vedere al discriminării, depășind cadrul reglementat de nr.OG137/2000.
În același sens sunt deciziile Curții Constituționale nr.818, 819, 820/03.07.2008, care stabilesc că prev. art.1, 2 alin.3 și 27 alin.1 din OG nr.137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea a admis recursul formulat pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata de despăgubiri constând în echivalentul valoric al sporului de vechime ce nu le-a fost acordat pentru perioada 30.11.2006 - 11.03.2007, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Reclamanții și-au întemeiat acțiunea în drept pe dispozițiile nr.OG137/2000, referitoare la prevederea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Potrivit art.27 alin.1 din acest act normativ, persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Prin alin.3 din același articol se prevede faptul că judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea discriminării.
În conformitate cu prevederile art.16 din aceeași ordonanță, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, este autoritatea de stat în domeniul discriminării, autonomă cu personalitate juridică, aflată sub control parlamentar și totodată garant al respectării și aplicării principiului nediscriminării, în conformitate cu legislația internă în vigoare și cu documentele internaționale în care România este parte.
Prima instanță a soluționat cauza fără a dispune citarea care era obligatorie potrivit dispozițiilor legale invocate mai sus.
Pentru considerentele arătate, potrivit art.312 alin.3 coroborat cu art.304 pct.5 cod pr.civilă, Curtea a casat sentința recurată și a trimis cauza la aceeași instanță spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI B, cu sediul în-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.751/13.06.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, toți cu domiciliul procesual ales în C,-, județul C și intimatul pârât TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Constanța.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 22.07.2009.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Maria Apostol Jelena Zalman
Pt.Jud. aflată în
Semnează conf.art.261 alin.2 CPC,
Președinte instanță,
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red.dec.Jud./23.07.2009
Tehnored.gref.RD/4ex/24.07.2009
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
Data: 27.07.2009
Că tre,
TRIBUNALUL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ
Vă înaintăm alăturat dosarul nr- al Curții de APEL CONSTANȚA având 23 de file, la care sunt atașate dosarul nr- al ce conține 7 file și dosarul nr- al Tribunalului Constanța ce conține 64 file, întrucât prin decizia civilă nr.464/CM/22.07.2009, Curtea a admis recursul Ministerului Justiției, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Constanța.
Președinte complet, Grefier,
- -
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
Data: 27.07.2009
Că tre,
TRIBUNALUL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ
Vă înaintăm alăturat dosarul nr- al Curții de APEL CONSTANȚA având 23 de file, la care sunt atașate dosarul nr- al ce conține 7 file și dosarul nr- al Tribunalului Constanța ce conține 64 file, întrucât prin decizia civilă nr.464/CM/22.07.2009, Curtea a admis recursul Ministerului Justiției, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Constanța.
Președinte complet, Grefier,
- -
Președinte:Răzvan AnghelJudecători:Răzvan Anghel, Maria Apostol Jelena Zalman
