Pretentii civile. Speta. Decizia 47/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 47/2008
Ședința publică din 24 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă Victor Crețoiu
- --vicepreședintele Curții de Apel
- - - JUDECĂTOR 3: Maria Trifan
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile numărul 830/LM/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că s-a solicitat judecarea în lipsă și nu sunt alte cererii formulate la dosar împrejurare față de care instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr. 356/97/29.01.2007 reclamanții, - personal auxiliar, G- tehnician criminalist, - funcționari publici, - personal contractual la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, a, I, - personal auxiliar, - personal contractual la Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva, - personal auxiliar, Fogăraș - personal contractual la Parchetul de pe lângă Judecătoria Hunedoara, - personal auxiliar, G, - personal contractual la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani, - personal auxiliar, G, G - personal contractual la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brad, - personal auxiliar, losif, - personal contractual la Parchetul de pe lângă Judecătoria Hațeg, au chemat în judecată pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba -I și Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara solicitând obligarea pârâților la plata către reclamanți a drepturilor bănești cuvenite pe anii 2005-2006, cu titlu de primă de vacanță actualizată cu indicele de inflație până la data efectuării plății.
În susținerea acțiunii reclamanții au arătat că prin OUG nr.83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din autoritatea judecătorească s-a reglementat pentru magistrați și personalul auxiliar, prima de vacanță, drept care să se acorde pe lângă indemnizația brută sau după caz, salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Acest drept prevăzut de lege nu le-a fost acordat la efectuarea concediilor de odihnă din anii 2005-2006, întrucât prin acte normative succesive, a fost suspendată aplicarea dispoziției legale susmenționate, invocându-se prev. art.3 al.2 din OUG nr.33/2001, art.12 al.4 din Legea nr.743/2001, art.10 al.3 din Legea nr.631/2002 și art.9 al.7 din Legea nr.507/2003.
Reclamanții învederează că dispozițiile de suspendare a plății primei de vacanță sunt contrare prev.art. 38 al.2 și art.49 al.2 din Constituția României, adoptată în anul 1991, dispoziții preluate și de art.53 din aceeași lege, revizuită în anul 2003, întrucât constituie o restrângere a drepturilor și libertăților acordate puterii judecătorești, că în primul rând, pe calea ordonanței de urgență nu se poate suspenda acest drept întrucât Constituția nu prevede suspendarea, ci doar restrângerea unor drepturi constituționale, aceasta din urmă putându-se face numai prin lege și cu o motivare temeinică.
Restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți nu poate fi dispusă decât dacă această măsură este necesară într-o societate democratică, iar măsura restrângerii trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și să fie aplicate nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau libertății restrânse.
Se apreciază că suspendarea aplicării unei legi prin care se recunoaște un drept echivalează cu restrângerea exercițiului acestui drept și practic, prin dispozițiile legale prin care s-a dispus suspendarea plății primelor de concediu, li s-a restrâns acest drept fără a exista vreuna din situațiile prevăzute în art.49 din Constituția din 1991 și art.53 din constituția revizuită în 2003.
Pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba -I și Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție au formulat întâmpinări solicitând respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată, invocând Decizia nr.XXIII pronunțată în dosarul nr.31/2005 de Secțiile Unite ale înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, decizie prin care s-a stabilit în mod expres că "magistrații și personalul auxiliar de specialitate sunt îndreptățiți la acordarea primelor de concediu numai pentru anii 2001-2002, astfel cum este reglementat prin art.41 ind.1 din Legea nr.50/1996.
S-a arătat că prevederile art.41 al.l din Legea nr.50/1996 au fost abrogate în totalitate prin OUG nr. 177/2002 astfel încât susținerea reclamanților privind subzistența dreptului la primă de concediu după 01 ianuarie 2003 este vădit nefondată.
Cât privește pe reclamanții care fac parte din categoria funcționarilor publici, arată pârâtul, dreptul Ia prima de concediu a fost suspendat prin legile bugetare anuale, respectiv Legea nr.507/2003, Legea nr.511/2004 și Legea nr.379/2005.
In ceea ce privește reclamanții care fac parte din categoria personalului contractual, potrivit art.4 din OUG nr.24/2000, aceștia nu au dreptul la primă de vacanță, acest drept nefiind acordat nici prin OUG nr. 191/2002.
Pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice pentru ca în situația admiterii prezentei acțiuni să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2007 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților și s-au invocat disp. art. 131 din legea nr.304/2004 și ale Legii nr.736/2003
Prin întâmpinare, pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de împrejurarea că între reclamanți și acest pârât nu există raporturi de muncă, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE având doar calitatea de ordonator principal de credite, fără ca aceasta să însemne că poate fi obligat la plată pentru salariații altor instituții.
Prin sentința civilă nr.830/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- acțiunea a fost admisă față de reclamanții, -, G, a, I, și.
Pârâții au fost obligați să le plătească reclamanților primele de concediu cuvenite, aferente perioadei 2005 - 2006 actualizate cu rata inflației de la data scadenței fiecăreia și până la data efectuării plății.
A fost respinsă acțiunea formulată de ceilalți reclamanți și s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantelor și.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin OUG nr.83/2000 pentru modificare și completarea Legii nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a inclus și art.41ind1 al.l în care se prevede că magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza prezentei legi, au dreptul pe perioada concediului de odihnă pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută anterior plecării în concediu, care se impozitează separat.
Ulterior, prin disp. art. 3(2) din OUG nr.33 din 26.02.2001 se prevede că se suspendă până la data de 01.01.2002 aplicarea prev. art.41 al.l, care cuprinde dispoziții referitoare la acordarea primei de concediu din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității ju decătorești, republicată, modificată și completată prin OUG nr.83/2000, pr ecurm și aplicarea prevederilor art.4 din OUG nr.237/2000, referitoare la ac ordarea primei cu ocazia plecării în concediu de odihnă.
Prin Legea nr.386/2001, prin articol unic se aprobă unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești cu următoarea modificare, art.lll al.3 va avea următorul cuprins: "Pe perioada suspendării prevederilor legale menționate la al.l și 2, redevin aplicabile dispozițiile legale în materie existente la data intrării în vigoare a Legii nr. 188/1999, a OUG nr. 83/2000, precum și a OUG nr.237/2000. Este necesar a se preciza că, pe toată durata suspendării redevin aplicabile prevederile referitoare și la dreptul câștigat prin art.41 din OUG nr.83/2000 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești și, respectiv art.33(2) din Legea nr. 188/1999 care prevede că funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Potrivit legilor privind bugetul de stat nr.743/2001, nr.631/2002, nr.507/2003, nr.511/2004 și nr.379/2005, aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum și a celor ale art.32 al.2 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici cu modificările și completările ulterioare, s-au suspendat până la 31 decembrie 2006.
Conform dispozițiilor art.38 din Constituția României salariații au dreptul la protecția socială a muncii. Măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de muncă al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediu de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții egale precum și alte situații specifice.
Instanța reține că reglementarea concediului de odihnă plătit și alte situații specifice a fost menționată prin legea de revizuire a Constituției nr.375/2002, iar conform art.49 al.2, restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică și să fie aplicată nediscriminatoriu.
Ca atare, textele de lege prin care a fost suspendat dreptul la o primă de vacanță anuală în favoarea magistraților și a personalului auxiliar prin prisma dispozițiilor constituționale suscitate, instanța la apreciază ca fiind date cu nesocotirea normelor constituționale, cu atât mai mult cu cât prin plata concediului de odihnă se înțelege a fi inclusă, pe lângă indemnizația de concediu și prima de vacanță sau eventuale alte situații specifice și ca atare, asemenea drepturi nu pot fi suspendate prin emiterea unei ordonanțe de urgență cu atât mai mult cu cât normele constituționale prevăd posibilitatea restrângerii drepturilor sau libertăților și nicidecum suspendarea acestora, deoarece un drept deja câștigat nu poate fi retras decât printr-un act normativ de aceeași putere, în speța OUG nr. 8/2007, iar conform principiului neretroactivității legii civile, nu poate produce efecte pentru trecut.
Pe de altă parte, avându-se în vedere succesiunea în timp a actelor normative arătate anterior, disp. art.41 din OUG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, nu pot fi afectate de conținutul unor acte normative referitoare la stabilirea bugetelor de stat pe anii ulterior, avându-se în vedere principiul neretroactivi tații legii consacrat de Constituția României, aceasta cu atât mai mult cu cât noua lege ce reglementează efectele unei situații juridice, nu poate aduce atingere nici o îngrădire sau discriminare a unui drept deja câștigat, ce trebuie respectat indiferent de situația elaborării unor legi succesive, deoarece legea întotdeauna trebuie să interzică orice discriminare si să garanteze tuturor persoanelor ocrotire legală și eficace contra oricăror discriminări, garantarea drepturilor omului, fiind prevăzută și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților omului și a libertăților fundamentale.
Referitor la Decizia nr.XXIII din 12 decembrie 2005, pronunțată în dosarul nr.31/2005 de către ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție prin care s-a soluționat recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție se reține că aceasta a fost îndreptată prin încheierea din 21 mai 2007 prin care din considerentele și dispozitivul deciziei s-a înlăturat mențiunea "și personalul auxiliar", constatându-se că de fapt OUG nr. 177/2002 se aplică doar magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat acestora, iar nu și personalului auxiliar de specialitate în privința căruia dispozițiile din Legea nr.50/1996 au fost abrogate doar la 05 februarie 2007 odată cu intrarea în vigoare a OUG nr.8/2007.Astfel că pretențiile reclamanților, G, a, I, lîmpeanu, sunt întemeiate în ceea ce privește primele de concediu cuvenite pe anii 2005-2006, actualizate cu rata inflației.
In ceea ce privește pe reclamanții, Fogăraș, G, G, G, G, losif, -, având calitatea de personal contractual (astfel cum rezultă din acțiunii), se va respinge ca nefondată, dat fiind că dispozițiile legale menționate prevăd drepturi de natura celor solicitate doar pentru magistrați și personalul auxiliar.În lipsa unei prevederi legale exprese dreptul la primă de concediu pentru personalul contractual nu au temei juridic.
În baza art.246 cod procedură civilă s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamanților și.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, solicitând casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În expunerea de motive a arătat că primele de vacanță pentru anii 2005 - 2006 au fost acordate nelegal de instanța de fond, în situația în care prin legile bugetare anuale acest drept a fost suspendat succesiv.
Dreptul în discuție a fost stabilit prin art.41 ind. 1 din Legea nr.50/1996 introdus prin OG nr.83/2000. Plata acestui drept a fost suspendat prin OUG nr.33/26.02.2001 până la data de 01.01.2002, prin art.12 alin.4 din Legea nr.743/2001 până la 31.12.2002. Suspendarea operează prin acte legislative succesive până la 31.12.2006.
Instanța de fond susține recurentul, a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate actualizate cu rata inflației în situația în care aceasta, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială conform art.14 alin.2 și art.47 din Legea nr.500/2002 angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate, iar plata sumei reprezentând indicele de inflație se face numai prin intervenția legiuitorului.
Instanța de fond a respins în mod nelegal cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, reținând în mod greșit că dispozițiile art.60 - 63 pr.civilă nu au aplicabilitate în raporturile de muncă.
În speță, obligația de garanție izvorăște dintr-o dispoziție legală, respectiv art.131 pct.1 din Legea nr.304/2004 republicată, potrivită căruia activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform prevederile art.304 ind.1 pr.civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut în mod corect că prin modificarea și completarea Legii 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a inclus art.41 ind.1 conform căruia magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza acestei legi, au dreptul pe perioada concediului de odihnă pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu indemnizația brută anterior plecării în concediu, care se impozitează separat.
Acordarea acestui drept a fost supendat prin acte legislative succesive, dar dreptul a continuat să existe, situația fiind legal reglementată prin OUG nr.8/2007.Faptul că acest drept nu a fost abrogat și se impune acordarea personalului auxiliar pentru perioada în discuție, rezultă fără dubii din Decizia nr.XXIII din 12.12.2005 pronunțată în dosarul nr.31/2005 de către ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție prin care s-a soluționat recursul în interesul legii formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiției, îndreptată prin încheierea din 21 mai 2007.
Neîntemeiată este și susținerea pârâtului recurent în sensul că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației.
Aflându-ne în prezența unor drepturi pecuniare neacordate la termenele prevăzute de lege este de observat că suprema instanță a enunțat la principiul nominalismului,procedând,în condițiile unei economii afectate de inflație, la acordarea sumelor bănești actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă numai în acest fel realizându-se o justă și echitabilă reparare a prejudiciului încercat de beneficiarii dreptului prin neplata la timp a acestuia.
Pârâtul recurent nu se află în prezența unei obligații imposibile, câtă vreme are dreptul și obligația să realizeze un proiect de rectificare a bugetului propriu pe anul 2007 conform hotărârilor judecătorești irevocabile, situație în care nu se impune intervenția legiuitorului.
Contrar susținerilor recurentului, în mod legal instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Între pârâtul recurent și chematul în garanție nu există raporturi guvernate de codul muncii, deci nici o obligație de garanție, raporturile dintre aceștia având caracter administrativ, fapt ce excede cauzei deduse judecății și face inaplicabile prevederile art.60 -63 pr.civilă.
Responsabil de realizarea prevederilor bugetare și de realizarea bugetului de stat este Guvernul, Ministerul Economiei și Finanțelor participând la această procedură prin acordarea asistenței de specialitate.
Față de cele ce preced, Curtea va respinge ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGI
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURT Ea de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr.830/LM/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 24.01.2008
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -.
Grefier,
- -
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.01.2008
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURT Ea de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr.830/LM/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.01.2008
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.VC
Tehnored.TM/2
Jud.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGI
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURT Ea de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr.830/LM/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.01.2008
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.VC
Tehnored.TM/2
Jud.
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Alina Lodoabă Victor Crețoiu, Maria Trifan
