Pretentii civile. Speta. Decizia 483/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.483/R-CM
Ședința publică din 11 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florica Răuță
JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, Bulevardul, nr.15, sector 5 și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul procedural ales la Direcția -ă a Finanțelor Publice, din Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.360 din 18 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic, în baza delegației de la dosar, pentru recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, consilier juridic, în baza delegației de la dosar pentru recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor Publice- prin V și consilier juridic, în baza delegației de la dosar, pentru intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, lipsind intimații-reclamanți, escu, G, a, a, a, G, intimații-pârâți Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Biroul Teritorial Vâlcea, Guvernul României, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și intimatul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Consilier juridic, pentru recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, consilier juridic, pentru recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și consilier juridic, pentru intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, având cuvântul pe rând, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, susține oral recursul așa cum a fost motivat solicitând admiterea acestuia.
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor, susține oral recursul așa cum a fost motivat, solicitând admiterea acestuia și pe fond respingerea acțiunii față de Ministerul Economiei și Finanțelor, întrucât nu are calitate procesuală pasivă.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimatul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, arată că este de acord cu admiterea recursurilor, întrucât drepturile salariale solicitate de reclamanți au fost acordate acestora prin Ordonanța nr.8/2007.
CURTEA
Examinând recursul civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 6 decembrie 2007, reclamanții, escu, a, a, a, G, G, și au chemat în judecată pârâții MINISTERUL PUBLIC, Ministerul Economiei Și Finanțelor, Guvernul României, Parchetul de pe lângă Curtea De APEL PITEȘTI și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând obligarea acestora la acordarea creșterilor salariale prevăzute de OG nr. 10/2007, art. 1 alin.1 în cele trei etape astfel: 1) cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; 2) cu 2% începând cu 1 aprilie 2007 față de nivelul din luna martie 2007 și 3) cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007 față de nivelul din luna septembrie 2007.
De asemenea, s-a solicitat că aceste creșteri salariale aplicate valorii de referință sectorială să fie actualizate cu indicele de inflație de la data când trebuiau acordate și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin mai multe acte normative au fost prevăzute creșteri salariale ale diferitelor categorii profesionale din sectorul bugetar, excepție făcând reclamanții în calitate de personal auxiliar de specialitate și personal conex la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
În acest fel s-a creat o discriminare care poate fi înlăturată prin acordarea acestor creșteri și reclamanților.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe disp.art. 21 alin.1 din OG nr. 137/2000 astfel cum a fost modificată și completată.
Prin sentința civilă nr.360 din 18 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlceaa fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost respinsă de asemenea excepția necompetenței materiale a Tribunalului Vâlcea invocată de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și de Guvernul României și excepția lipsei capacității juridice civile a Guvernului României.
A fost respinsă acțiunea reclamanților față de pârâtul Guvernul României și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, escu, a, a, a, G, G, și și obligați pârâții MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Biroul Teritorial Vâlcea, la plata creșterilor salariale prevăzute de nr.OG10/2007 începând cu data scadenței și până la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce pârâților MINISTERUL PUBLIC -de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Biroul Teritorial Vâlcea fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
S-a reținut referitor la excepția lipsei capacității juridice civile a pârâtului Guvernul României, tribunalul o apreciază ca întemeiată având în vedere natura colegială a acestuia, dar și faptul că această instituție poate fi chemată în judecată numai în limitele strict determinate de prevederile Constituției României și numai în legătură cu posibilitatea contestării legalității actelor administrative emise în exercitarea competențelor și atribuțiilor determinate de lege.
Avându-se în vedere admiterea excepției față de Guvernul României, urmează a fi respinsă acțiunea față de acesta.
Excepția necompetenței materiale a Tribunalului Vâlcea invocată de MINISTERUL PUBLIC și Guvernul României urmează a fi respinsă, tribunalul fiind instanța competentă pentru soluționarea conflictelor de muncă și asigurărilor sociale.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, întrucât în conformitate cu art. 10 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetelor de stat al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat.
Față de atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor de rectificare a bugetului, instanța constată că această instituție are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește alocarea fondurilor necesare pentru acoperirea sumelor revendicate de reclamanți.
Pe fondul cauzei, tribunalul reține că acțiunea formulată de reclamanți este întemeiată, urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:
Prin nr.OG 10/2007, au fost stipulate creșteri salariale ce se vor acorda pe parcursul anului 2007 personalului bugetar și celor carte ocupă funcții de demnitate publică.
În conformitate cu disp.art. 1 din actul normativ sus-menționat, salariile de bază al personalului bugetar se majorează în trei etape după cum urmează: cu 5% începând cu 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu 1 octombrie 2007 față de nivelul din luna septembrie 2007.
Aceste creșteri salariale nu au fost acordate reclamanților, motivându-se printre altele că această categorie profesională a beneficiat de măriri salariale substanțiale pe parcursul anilor 2006 și 2007.
Această apărare nu poate fi primită, atâta timp cât aceste creșteri salariale prevăzute de OG nr. 10/2007 se acordă și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică.
Unul dintre principiile fundamentale din dreptul muncii este și C al nediscriminării, stipulat de disp.art. 5 din cod în raport de care, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
Dreptul la salariu este un drept fundamental prevăzut de Codul muncii și Constituția României, iar în speța de față se impune a fi luat în considerare alături de sporurile și adaosurile statuate de legiuitor pentru a nu se ajunge astfel la golirea de sens a acestei noțiuni.
Prin nr.OG 10/2007 au fost stipulate creșteri salariale ce se vor acorda pe parcursul anului 2007, personalului bugetar și celui care ocupă funcții de demnitate publică, însă, reclamanții care îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate și personal conex în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea și din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vâlcea nu au beneficiat de aceste drepturi.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin.1 din OG nr. 137/2000, astfel cum a fost completată și modificată, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de orice criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social sau în orice alte domenii ale vieții publice.
În același text de lege se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane față de altele, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Examinându-se textul din OG nr. 10/2007, instanța nu a reținut invocarea în speța dedusă judecății dovedirea existenței vreunui scop legitim care să înlăture reclamanții de la beneficiul creșterilor salariale.
Astfel, se apreciază ca discriminatorie prevederea legală prin care se acordă creșteri salariale doar anumitor categorii de personal din sectorul bugetar și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, în raport de dispozițiile art. 2 din OG nr. 137/2000.
Mai mult decât atât, dispozițiile art. 4 și 16 din Constituția României consacră principiul egalității dintre cetățeni prin excluderea privilegiilor și a discriminării, iar prin Declarația Universală a Drepturilor Omului s-a statuat că tuturor salariaților care prestează o muncă, le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală.
Față de cele arătate, urmează să se admită acțiunea formulată de reclamanți în sensul obligării pârâților Ministerul Justiției, Parchetul de pe Curtea de APEL PITEȘTI,Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Biroul Teritorial Vâlcea să plătească reclamanților creșterile salariale prev. de OG nr. 10/2007 începând cu data scadenței până la data plății efective.
De asemenea, va fi obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce pârâților Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vâlcea, fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Acțiunea reclamanților privind obligarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării alături de ceilalți pârâți la plata creșterilor salariale, urmează a fi respinsă față de acest pârât.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu poate fi chemat în judecată în calitate de pârât, deoarece nu poate fi obligat la a face ceva în favoarea reclamanților.
Potrivit prevederilor OG nr. 137/2000 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este instituția abilitată să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și să sancționeze contravențiile prevăzute de OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor-Direcția -ă a Finanțelor Publice
În recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, criticând-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:
Hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe.
Se susține că instanța de fond nu era competentă material să judece cererea reclamanților și ca atare, trebuie să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rm.
În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.2 din Ordonanța de Guvern nr.77/2003 și aprobată prin Legea nr.27/2004.
Potrivit Ordonanței de Guvern nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr.45/2007, valoarea de referință sectorială este indexată periodic, iar prestabilirea unei indemnizații majorate și a unui coeficient de multiplicare modificat s-a urmărit adoptarea sistemului de retribuire a judecătorilor și procurorilor la noua structură a carierei acestora și la noul sistem de administrare a justiției.
Instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție ca instituție bugetară nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără baza legală pentru respectiva cheltuială.
În recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice este criticată sentința sub aspectul că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului.
Se mai susține că în speță, nu poate fi reținută discriminarea, întrucât reclamanții nu se încadrează în categoria beneficiarilor unor majorări salariale efectuate potrivit Ordonanței Guvernului nr.3/2006 aprobat cu modificări prin Legea nr.32/2006, avute la 31 decembrie 2006.
Analizând recursurile în raport de critici se constată că sunt nefondate.
Referitor la recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, se constată că primul motiv de recurs vizează încălcarea competenței altei instanțe, în sensul că acțiunea reclamanților trebuia soluționată de judecătorie în primă instanță.
Obiectul cererii de față îl formează obligarea pârâților la acordarea creșterilor salariale prevăzute de nr.OG10/2007 în cele trei etape.
Referitor la aceasta, se constată că potrivit art.3 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, "conflictele dintre salariați și unitățile la care sunt încadrați cu privire la interesele cu caracter profesional, social sau economic ori la drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă, sunt conflicte de muncă".
Potrivit art.55 alin.1 din Legea nr.303/2004 privind organizarea judiciară, completul pentru soluționarea în primă instanță a cauzelor privind conflictele de muncă și asigurări sociale se constituie din doi judecători și doi asistenți judiciar.
În speță, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în limitele puterii conferite de art.124 și urm. din Constituție și Legea nr.304/2004 pentru organizarea judiciară, republicată și făcând o justă interpretare a dispozițiilor Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, a nr.OG83/2000 și nr.OG10/2007.
Fiind vorba de drepturi salariale pe care angajatorul le datorează salariaților, chiar și în situația în care în cauză reclamanții și-au întemeiat pretențiile pe dispozițiile nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, este vorba de un conflict de muncă ce se soluționează de tribunal în componența sus arătată.
C de-al doilea motiv de recurs se referă la nelegalitatea obligării pârâtului la plata drepturilor bănești reprezentând majorările de 2%, 5% și 11% din salariul de bază prevăzute de nr.OG10/31 ianuarie 2007.
Analizând aceasta, se constată că rin p. nr.OG10/2007 au fost acordate creșteri salariale pentru personalul bugetar pe parcursul anului 2007, după cum urmează: 5% începând cu 1.01.2007, 2% începând cu 1.04.2007 și 11% începând cu data de 1.10.2007, toate procentele raportându-se la nivelul lunii anterioare.
Aceste creșteri salariale nu au fost însă acordate și procurorilor, motivându-se că această categorie profesională a beneficiat de măriri salariale substanțiale în anii 2006 și 2007.
Potrivit art.2 alin1 din nr.OG137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Conform alin.2 sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare. În speță nu s-a invocat și nici nu s-a dovedit existența unui scop legitim, care să justifice această discriminare.
Pe de altă parte, art.4 și art.16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării.
Art.20 din legea fundamentală a statului stipulează că dispozițiile constituționale privind drepturile și privilegiile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte, or art.23 din Declarație prevede că tuturor salariaților care prestează o muncă la sunt recunoscute dreptul la plată egală pentru muncă egală. În acest sens sunt și dispozițiile art.6 alin.3 din Codul muncii, în conformitate cu care pentru munca egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare.
Acest principiu este reluat și de art.1 alin.2 lit.e (i) din nr.OG137/2000, aprobată prin Legea nr.48/2002, modificată prin Legea nr.27/2004, care garantează egalitatea între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării, subliniindu-se dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
recurentul că în speță nu poate fi vorba despre o discriminare, apărare pe care Curtea, ca și tribunalul, nu o poate reține.
Trebuie observat în primul rând că nr.OG10/2007 reglementează creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 pentru două categorii de personal: 1 - personalul bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar; 2 - personalul salarizat potrivit anexelor nr.II și III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Rezultă că actul normativ nu are în vedere categoria magistraților.
Reclamanții se află însă în situații comparabile cu persoanele la care se referă nr.OG10/2007, în sensul că sunt tot persoane salariate de la bugetul de stat, ceea ce înseamnă că nu pot beneficia decât de acele creșteri salariale care le sunt acordate prin acte normative. Aceste creșteri salariale care se acordă anual urmăresc acoperirea inflației pe o anumită perioadă.
Faptul că reclamanții au beneficiat de alte creșteri salariale în anii 2006 și 2007 (creșterea coeficienților de salarizare, sporul de vechime etc.) nu poate fi considerat un scop legitim în sensul art.2 alin.2 din nr.OG137/2000, de vreme ce, așa cum am arătat, acordarea acelor indexări anuale are ca scop acoperirea inflației, în timp ce prin legile de salarizare a magistraților nu s-a urmărit un astfel de scop. Prin aceste legi de salarizare s-a urmărit într-adevăr creșterea veniturilor salariale ale magistraților (indemnizații), dar aceste legi sunt emise pentru o perioadă îndelungată, deci nu pot anticipa inflația, în timp ce legea de indexare este emisă pe o perioadă determinată, perioadă în care poate fi evaluată inflația.
De altfel, ca urmare a inflației anuale neurmate de indexarea salariilor pentru magistrați, această pretinsă creștere acordată prin legea de salarizare nu mai este una reală.
Mai mult, aceste indexări au fost acordate reclamanților în fiecare an, inclusiv în anul 2008, de la beneficiul acestor creșteri salariale reclamanții fiind excluși numai în anul acesta.
Față de scopul pe care indexările anuale îl au, respectiv acela de acoperire a inflației, ele trebuie acordate tuturor bugetarilor, nu numai unora dintre ei.
În aceste condiții, Curtea apreciază ca fiind discriminatorie prevederea legală prin care se acordă indexarea anuală doar pentru unele categorii de salariați bugetari, iar acest aspect are ca efect aplicarea unui tratament diferențiat în ceea ce privește drepturile salariaților bugetari, creându-se astfel o discriminare între aceștia.
Prin neacordarea acestor creșteri salariale s-a produs o discriminare, fără a se dovedi un scop legitim care să excludă categoria magistraților de la beneficul creșterilor salariale, cu toate că art.2 alin.2 din nr.OUG137/2000 prevede cerința ca criteriile sau practicile discriminatorii să fie justificate de un scop legitim.
Tribunalul a făcut o corectă aplicare și a dispozițiilor art.161 alin.4 Codul muncii, apreciind că se impune acordarea drepturilor bănești actualizate cu rata inflației la data plății efective, întrucât este evident prejudiciul produs reclamanților prin neplata salariului indexat, în noțiunea daunelor-interese prevăzute de lege trebuind inclusă noțiunea de actualizare, în speță, cu indicele de inflație.
Actualizarea cu indicele de inflație se justifică prin necesitatea realizării unei corelații între salariul real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul în care angajatorul datora drepturile bănești și momentul în care aceste sume de bani au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarilor, știut fiind că funcția principală a indexării este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai.
Cu privire la recursul formulat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, se constată că acesta are calitate procesuală pasivă ca și chemat în garanție.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. Față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamanților, în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a acestuia.
Tribunalul Argeș nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, deoarece nu a făcut decât să analizeze incidența unor dispoziții legale. Este atributul instanței de judecată să verifice dacă acordarea indexărilor doar pentru anumite categorii de salariați bugetari s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii.
De altfel, chiar ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, atunci când a soluționat un recurs în interesul legii (Decizia nr.VI/2007), a statuat că este atributul instanței de judecată să verifice dacă aplicarea textelor de lege prin care s-au acordat anumite sporuri la indemnizația de încadrare brută lunară doar anumitor magistrați (sporul acordat numai judecătorilor și procurorilor care au soluționat cauze privind fapte de corupție) s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii consacrat de art.16 alin.(1) din Constituția României, republicată, cu C al egalității de tratament salarial pentru muncă egală instituit prin normele internaționale.
Apare astfel ca nefondată susținerea chematului în garanție, în sensul că instanța ar fi depășit atribuțiile judecătorești, intrând în sfera legislativului.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, raportat la art.291 Codul muncii, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, Bulevardul, nr.15, sector 5 și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul procedural ales la Direcția -ă a Finanțelor Publice, din Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.360 din 18 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 11 iunie 2008, la de APEL PITEȘTI -Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red.
2 ex./08.07.2008
jud.fond
Președinte:Florica RăuțăJudecători:Florica Răuță, Florinița Ciorăscu, Veronica Șerbănoiu Bădescu
