Pretentii civile. Speta. Decizia 4951/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ Șl ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(3637/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4951/
Ședința publică de la 01.07.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu JUDECĂTOR 2: Valentina Sandu JUDECĂTOR 3: Amelia Farmathy
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI Șl LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.1601/19.03.2008 și a încheierii de ședință din 22.05.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți și și intimâtii-pârâti TRIBUNALUL TELEORMAN și CURTEA DE APEL BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 523/87/1.02.2008 pe rolul Tribunalului Teleorman -complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale,reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Teleorman, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Justiției pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se stabilească în favoarea acestora, pentru perioada 01.12.2003-31.03.2006 indemnizația de încadrare brută lunară corespunzător coeficientului de multiplicare 13,iar începând ca 01.04.2006, corespunzător coeficientului de multiplicare 17.
Reclamanții au mai solicitat și obligarea pârâților la plata în solidar a diferențelor de drepturi salariale ce rezultă din aplicarea coeficientului de multiplicare 12,5 în loc de 133 pentru intervalul 31.01.2005-31.03.2006 precum și a diferențelor provenite din aplicarea coeficientului 15 în loc de 17 pentru perioada 01.04.2008 și în continuare diferențe întregite cu sporurile legale cuvenite și actualizate cu indicele de inflație până la plata efectivă a drepturilor și cu efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Prin sentința civilă nr.1601/19.03.2008 Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă- Asigurări Sociale și Contencios Administrativ-Fiscal în Complet Specializat pentru Litigii de Muncvă și Asigurări Sociale a respins ca nefondate excepțiile necompetenței materiale a Tribunalului și inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtul Ministerul Justiției; a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Teleorman, Curtea de APEL BUCUREȘTI, și Ministerul Justiției, și pe cale de consecință a obligat pârâții să stabilească reclamanților pentru perioada 1.12.2003-31.03.2006, indemnizația de încadrare brută lunară, corespunzător coeficientului de multiplicare 13, iar începând cu 1.04.2006, corespunzător coeficientului de multiplicare 17; obligat în solidar pârâții la plata diferențelor de drepturi salariale ce rezultă din aplicarea coeficientului de multiplicare 12,5 în loc de 13 pentru intervalul 31.01.2005-31.03.2006, precum și a diferențelor provenite din aplicarea coeficientului 15 în loc de 17, pentru perioada 1.04.2008 și în continuare, diferențe întregite cu sporurile legale cuvenite și actualizate cu indicele de inflație până la plata efectivă a drepturilor; a obligat pârâtul Tribunalul Teleorman să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Prin încheierea de ședință din data de 22.05.2008 pronunțată de aceeași instanță, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în minuta, considerentele și dispozitivul sentinței civile nr.1601/19.03.2008,în sensul că au fost obligați în solidar pârâții la plata diferențelor de drepturi salariale ce rezultă din aplicarea coeficientului de multiplicare 15 în loc de 17, pentru perioada 01.04.2006 și în continuare și nu pentru perioada 01.04.2008 și în continuare, cum din eroare s-a tehnoredactat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamanții solicită recunoașterea unui coeficient de multiplicare prevăzut de lege și menținerea indemnizației de încadrare brută lunară pe care au avut-o, precum și plata drepturilor salariale în baza acestui coeficient, astfel că, față de acest obiect acțiunea reclamanților reprezintă conflict de drepturi și prin urmare, în raport de prevederile legislației muncii acțiunea formulată de reclamanți este admisibilă.
Reclamanții solicită menținerea indemnizației de încadrare brută lunară pe care au avut-o la data preluării prin OUG nr.117/2003.
Art.36 din OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției reglementează plângerile împotriva hotărârilor prin care s-au soluționat contestațiile formulate de personalul salarizat, nemulțumit de modul de stabilire al drepturilor salariale. Cererea reclamanților are ca obiect un conflict de drepturi derivînd din drepturile salariale cuvenite după preluarea la instanțele judecătorești astfel că, în raport de prevederile art.67 din legea 168/ 1999, art.248 pct.3 Codul muncii și art.2 pct.l lit.c cod procedură civilă, Tribunalul Teleorman este instanța competentă în soluționarea cauzei.
Prin urmare, în temeiul art.158 alin.2 cod procedură civilă, excepția necompetenței materiale a pârâtului Tribunalul Teleorman invocată de pârâta Ministerul Justiției a fost respinsă ca nefondată.
Instanța a reținut că reclamanții solicită modificarea coeficientului de multiplicare de la 12,5 la 13 pentru perioada 1 decembrie 2003- 31 martie 2006 și ca urmare a acestei modificări acordarea diferențelor salariale rezultate din acordarea coeficientului 13 și de asemenea, modificarea coeficientului ce multiplicare din data de 1 aprilie 2006 și în continuare, la 17 în loc de 15, cu acordarea drepturilor salariale rezultate din aplicarea coeficientului de multiplicare. In cauză, dreptul la acțiune privind acordarea diferențelor salariale ia ființă de la data modificări: coeficientului de multiplicare, ca bază de calcul a diferențelor de drepturi salariale solicitate de reclamanți, acest ultim capăt de cerere fiind accesoriu, astfel că, termenul de prescripție prevăzut de art. 166 alin. 1 Codul muncii, nu operează în cauză.
Reclamanții și au avut calitatea de judecător, ai Colegiului Jurisdicțional din cadrul Camerei de Conturi a județului T până la data de 01.12.2003.
În temeiul G nr.117/2003 reclamanții au fost preluați de Tribunalul Teleorman, ca urmare a reorganizării Curții de Conturi și au beneficiat, în calitate de judecători financiari de coeficientul de multiplicare 13, corespunzător funcțiilor similare din Curțile de Apel.
OUG nr.117/ 2003 și OUG nr.53/2005 prevăd preluarea magistraților de către instanțele judecătorești astfel că, nefiind încetat mandatul judecătorilor financiari, în raport de prevederile art.169 Codul muncii, toate drepturile și obligațiile care au decurs din raporturile de muncă ale reclamanților sunt transferate integral acestora deoarece la data preluării reclamanții- judecători financiari la data respectivă, erau salariați corespunzător unei funcții de judecător de la Curtea de Apel.
În acest sens, prin Hotărârea nr. 32/ 2.04.2007 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat existența efectelor discriminatorii produse ca urmare a modului de încadrare a procurorilor financiari, după preluare, în temeiul art.2 și 6 din nr.l OG37/ 2000, situație pe care Tribunalul o reține ca fiind similară reclamanților din cauză, foști judecători financiari.
Prin urmare, instanța de fond a reținut că acțiunea formulată de reclamanți este întemeiată, reclamanții urmând să-și păstreze coeficientul de multiplicare corespunzător funcțiilor de judecători de C de Apel, până la intrarea în vigoare a OUG nr.27/ 2006 și ulterior, prin aplicarea coeficienților de multiplicare prin OUG nr.27/ 2006 chiar dacă reclamanții funcționează la Tribunal, ca instanță inferioară Curții de Apel.
Față de motivele invocate, instanța de fond a respins ca nefondate excepțiile necompetenței materiale a Tribunalului Teleorman și inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtul Ministerul Justiției, a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții și cu consecința obligării pârâților la plata diferențelor de drepturi salariale ce rezultă din aplicarea coeficientului de multiplicare de 12,5 în loc de 13 pentru intervalul 31.01.2005-31.03.2006 și a diferențelor provenite din aplicarea coeficientului 15 în loc de 17 pentru perioada 1.04.2008 și în continuare, diferențe întregite cu sporurile legale cuvenite și în temeiul art. 161 alin.4 Codul muncii actualizate cu indicele de inflație până la plata efectivă a drepturilor. În temeiul art.6 Decretul 92/ 1976 pârâtul Tribunalul Teleormana fost obligat să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
În termen legal împotriva acestei sentințe și a încheierii din 22.05.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman, a declarat recurs recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, invocând în drept disp. art.304 pct.9 Cod procedură civilă și criticând sentința sub următoarele aspecte:
- nelegalitate și netemeinicie, în sensul că în cauză- nu sunt aplicabile disp. art.169 din Legea nr.53/2003, Codul muncii, și ca atare, reclamanții trebuie să beneficieze de un coeficient la nivelul unui judecător de tribunal, potrivit funcției ocupate în prezent, iar nu la nivelul Curții de Apel.
Art.295 din Codul muncii stabilește expres că prevederile codului sunt aplicabile și acelor raporturi de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete, iar aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raportului de muncă respectiv.
Ori, în cazul judecătorilor financiari numiți ca judecători, art.169 din Codul muncii este inoperabil, atâta timp cât drepturile salariale ale magistraților sunt stabilite în mod unitar prin OUG nr.27/2006 și art.74 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată, modificată.
Nu se poate afirma că prin numirea la tribunal s-ar încălca principiul dreptului câștigat, întrucât drepturile reclamanților își aveau temeiul în disp. art.39 alin.2 din OUG nr.177/2002, pentru perioada cât au îndeplinit funcția de judecător financiar, iar textul legii era în vigoare. Mai mult aceștia nu au fost transferați, ci au fost numiți prin decret de Președintele României, ca urmare a aplicării dispozițiilor art.15 din OUG nr.117/2003.
De altfel din Decretul nr.12 din 13.01.2004, publicat în Monitorul Oficial al României nr.36 din 16 ianuarie 2004, în articolul unic se precizează "pe data de 1 decembrie 2003, judecătorii financiari inspectori, și judecătorii financiari prevăzuți în anexa la prezentul decret, se numesc în funcția de judecător, la instanțele menționate în dreptul fiecăruia".
Referitor la recursul formulat la încheierea din 22 mai 2008, motivat pe disp. art.304 pct.9 Cod procedură civilă, se arată că este nelegală, în cauză nu există nici o eroare materială, reclamanții în temeiul principiului disponibilității, au investit instanța cu soluționarea cauzei și acordarea pretențiilor, doar cu privire la intervalele menționate expres prin cererea de chemare în judecată, instanța a soluționat pe calea acestei încheieri pretențiile reclamanților prin extinderea intervalului de referință după ce cauza a fost soluționată în fond, pe calea cererii de îndreptare a erorilor materiale.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței și încheierii recurate, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu potrivit disp. art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
- Referitor la primul motiv de recurs, urmează a aprecia că instanța de fond a nesocotit disp. OUG nr.27/2006, precum și disp. art.74 din Legea nr.303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, modificată, republicată și completată.
De asemenea în speța de față nu sunt aplicabile disp. art.169 Codul muncii, și nici teoria drepturilor câștigate, întrucât drepturile salariale ale reclamanților erau reglementate prin dis. art.39 din OUG nr.177/2002, pentru perioada cât au îndeplinit funcția de judecător financiar.
- Reclamanții nu au fost transferați, ci ei au parcurs cerințele disp. art.5 din OUG nr.117/2003, și numiți prin decret al Președintelui României, respectiv Decretul nr.12 din 13.01.2003, iar în anexa acestuia, în dreptul fiecărui judecător- a fost menționată instanța la care urma să funcționeze.
Astfel nu se poate reține că reclamanții au grad de judecători de C de Apel, în condițiile în care au fost numiți la instanțele unde funcționează și încadrați conform gradului instanțelor respective.
Față de cele de mai sus, criticile aduse sentinței recurate urmează a fi primite.
Cât privește criticile aduse încheierii din 22.05.2008, față de disp. art.281 (1) Cod procedură civilă, potrivit cărora greșelile asupra numelui, calității și susținerii părților sau cele de socoteli, precum și orice alte greșeli materiale strecurate în hotărâre, pot fi îndreptate din oficiu, sau în urma unei cereri.
Din cuprinsul acestei dispoziții legale rezultă că, prin noțiunea de "greșeli materiale" sunt desemnate numai acele greșeli, de mică importanță, strecurate împotriva hotărârii instanței, și nu greșeli de judecată, care nu pot fi corectate, decât prin exercitarea căilor de atac.
Pe cale de rectificare (îndreptare) a erorilor materiale, instanța nu poate să modifice soluția dată procesului și nici să modifice hotărârea, pentru greșelile de judecată sau omisiunile de a rezolva unele cereri ale părților, există căile legale de atac.
Instanța de fond s-a substituit căilor de atac, și a modificat sentința dată în cauza ce a constituit obiectul dosarului nr.-- astfel că și această critică urmează a fi primită, și pe cale de consecință, în baza art.312 (3) Cod procedură civilă se vor admite recursurile formulate împotriva sentinței și a încheierii din 22 mai 2008, modifică hotărârea respectivă, și în fond, va respinge cererile ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.1601/19.03.2008 și a încheierii de ședință din 22.05.2008 ambele pronunțate în dosarul nr-, de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă- Asigurări Sociale și Contencios Administrativ-Fiscal în Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și intimații-pârâți TRIBUNALUL TELEORMAN, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI.
Modifică hotărârile respective și în fond respinge cererile ca neîntemeiate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
29.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Valentina Sandu, Amelia Farmathy
