Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 4840/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 3300/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4840R
Ședința publică de la 26 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Nițu Petronela Iulia
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind cererea de recurs formulată de recurentul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr.343F din 11.03.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IALOMIȚA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, G, -, având ca obiect-drepturi bănești creșteri salariale de 5%,2% și 11%
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul prin consilier juridic ce depune delegație la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care
Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Recurentul, prin consilier juridic solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.341/F/11.03.2008, pronunțată de către Tribunalul Ialomița -Secția Civilă, în dosarul nr-, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive pentru pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și, pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată împotriva acestui pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.
A admis acțiunea privind pe, G, -, și intervenienta în interes propriu, în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÎNGĂ TRIBUNALUL IALOMIȚA, PARCHETUL DE PE LÎNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,cu citarea în cauză a CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
A obligat în solidar pârâții PARCHETUL DE PE LÎNGĂ TRIBUNALUL IALOMIȚA, PARCHETUL DE PE LÎNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE la plata către fiecare reclamant și intervenientă a creșterilor salariale prev.OG nr. 10/2007, începând cu 01.01.2007, sumă actualizată cu indicele de inflație până la plata efectivă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, reclamanții au calitatea de personal auxiliar și conex.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive in privința paratului Ministerul Economiei si Finanțelor, instanța reținut ca prezenta cauza are ca obiect drepturi bănești decurgând din raporturile de munca. Prin urmare, paratul Ministerul Economiei si Finanțelor nu poate justifica prezenta in cauza in calitate de parat, in condițiile inexistentei raporturilor de munca intre reclamanți si aceasta instituție astfel incat excepția este fondata.
Pe fond, s-a apreciat că acțiunea reclamanților este intemeiata. Astfel, prin OG 10/2007, OG 16/2007,OG 27/2007 tuturor demnitarilor numiți sau aleși precum, funcționarilor publici,salariaților contractuali din sectorul bugetar,controlorilor financiari și salariaților le-a fost recunoscut dreptul la anumite majorări salariale,în mai multe etape, pentru acoperirea ratei inflației. Prin urmare, aceasta majorare reprezintă de fapt o indexare a salariilor cu rata inflației, ca urmare a devalorizarii monedei naționale.
Prin neacordarea acestor drepturi, reclamanții au fost discriminați fata de alte categorii profesionale,reclamanții sunt îndreptățiți sa le fie achitate aceste drepturi bănești actualizate cu indicele de inflație.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs motivat recurentul -pârât MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,care întemeindu-se pe disp.art.304 pct.3,4 și 9 Cod de Procedură Civilă a criticat sentința ca nelegală și netemeinică în principal sub următoarele aspecte:
I. hotărîrea este nelegală deoarece a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe,prima instanță respingînd greșit excepția necompetenței sale materiale cîtă vreme în raport de faptul că reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile OG 137/2000 care, prin dispozițiile art.27 alin.1, stabilește competența instanței de drept comun,în cauză acesta fiind Judecătoria.
II. hotărîrea este nelegală întrucît în conformitate cu disp. art. 304 pct. 4 din Codul d e procedură civilă, se poate cere casarea unei hotărâri în situația în care instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Astfel, față de obiectul acțiunii,prima instanță dispunînd acordarea acestor majorări salariale intimaților prima instanță a adăugat la textul de lege,schimbînd în acest fel sistemul de salarizare prevăzut de legiuitor.
o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
Prima instanță a reținut eronat existența unei discriminări a intimaților față de alte categorii salariale în condițiile în care în sfera aceleiaș dispoziții imperative două persoane aflate în aceiași situație primesc un tratament juridic diferit,ceea ce nu este cazul în speță unde lipsește orice dispoziție imperativă privind acordarea de indexări magistraților,existînd însă o diferențiere între veniturile magistraților și cele ale categoriilor de personal ce beneficiază de aceste indexări.
Recurentul a mai invocat disp.art.1 alin.1 din OG nr.10/2007 și a arătat că în considerentele acestui cat normativ s-a reținut că prin acordarea majorărilor salariale pentru anul 2007 se urmărea realizarea Programului de Guvernare.
Instanța de fond a acordat nelegal majorări salariale prevăzute de dispozițiile art.1 alin.1 din OG nr.10/2007 intimaților ce nu fac parte din categoria salariaților contractuali din sectorul bugetar,a demnitarilor numiți sau aleși.
Recurentul a mai susținut că în cauză nu erau aplicabile disp.art 2 alin.2 din OG 137/2000,acordarea acestor creșteri salariale numai anumitor categorii profesionale nu constituie discriminare în sensul acestor dispoziții și a dispozițiilor art.154 alin.3 din Codul Muncii,prevederile OG nr.10/2007 avînd un scop legitim iar metodele de realizare a acestui scop fiind adecvate și necesare.
În opinia recurentului,în cauză nu se pune problema discriminării pe vreunul dintre criteriile menționate de textele de lege de mai sus ci este vorba de principiul egalității între cetățeni,materializat prin nerespectarea dreptului la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Prin urmare nu se poate aprecia ca discriminatorie neacordarea indexărilor salariale magistraților în raport cu personalul contractual,în condițiile în care personalul contractual nu este salarizată în baza coeficienților de multiplicare și a valorii de referință sectorială utilizate la salarizarea primilor,legiuitorul elaborînd acte normative de salarizare distincte pentru toate categoriile de personal.
III. instanța de fond a dispus eronat actualizarea drepturilor bănești cu rata inflației.
Sub acest aspect, s-a susținut că MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială, în conformitate cu art.14 alin.2 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.
A mai arătat recurentul că, în lipsa unei prevederi legale care să reglementeze actualizarea drepturilor cu rata inflației, nu are la dispoziție alte surse de finanțare, înafara celor alocate prin lege, în sarcina sa stabilindu-se practic o obligație imposibilă.
A fost invocat și faptul că actualizarea apare ca un mijloc de constrângere a debitorului, spre a-l determina să-și execute obligația asumată, astfel încât obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție la reactualizarea sumelor datorate reclamanților este lipsită de cauză juridică.
Nu s-au solicitat și administrat probe noi în faza recursului.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate de către recurent, Curtea reține următoarele:
Astfel,este nefondată critica recurentului potrivit căreia hotărîrea recurată a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, în raport. de disp.art. 27 alin.1 ale OG 137/2000 interpretate gramatical și logic,dispoziții care stabilesc că persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării potrivit dreptului comun;în cauză,în raport de natura raportului juridic dedus judecății, în cauză fiind vorba de un raport juridic de muncă,acesta este de competența instanței de drept comun în materia litigiilor de muncă,potrivit disp.art.284 din Codul Muncii coroborat cu disp.art 2 alin.1 lit.c Cod de Procedură Civilă, în cauză acesta fiind Tribunalul.
Curtea mai reține că obiectul acțiunii introductive pe care intimații reclamanți au dedus-o judecății primei instanțe l-a constituit acordarea de despăgubiri reprezentînd indexările salariale neacordate în mod discriminatoriu personalului din justiție prin dispozițiile OG nr.10/2007.
Pentru aprecierea existenței unei discriminări salariale în sensul dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, este necesar să se rețină existența a două categorii de personal salariat aflate într-o situație analogă sau comparabilă,care să beneficieze de un tratament salarial diferențiat,fără vreo justificare obiectivă,rezonabilă și proporțională cu scopul urmărit prin instituirea unui tratament diferențiat și adecvarea mijloacelor folosite în acest scop.
În cauză, tratamentul juridic diferențiat instituit prin OG nr.10/2007 intimaților prin neindexarea indemnizațiilor acestora într-un procent corespunzător ratei inflației în raport cu cel al personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și al personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică,nu privește două categorii de personal aflate într-o situație analogă sau comparabilădeoarece,după cum corect a susținut și recurentul aceștia au atribuții profesionale ori decizionale,răspunderi și deci statute profesionale diferite, ce se pot răsfrînge diferit asupra salarizării deci și indexării salariilor acestora.
Neexistînd o analogie ori comparabilitate între situația intimaților și categoriile de personal prevăzute de disp. OG nr.10/2007, în mod eronat a reținut instanța fondului existența unei discriminări salariale a intimaților ale căror indemnizații nu s-au indexat prin actul normativ menționat, criticile recurentului privind eronata aplicare și interpretare a dispozițiilor OG nr.137/2000 de către prima instanță, susținute prin cel de-al doilea motiv de recurs fiind fondate.
Mai mult tratamentul salarial diferențiat instituit prin OG nr.10/2007 este justificat obiectiv și rezonabil cîtă vreme legiuitorul l nu a indexat indemnizațiile intimaților raportîndu-se și la creșterile salariale acordate intimaților-reclamanți în 2006 prin mărirea coeficienților de salarizare (prin efectul nr.OUG 27/2006), iar în anul 2007 prin acordarea unor noi drepturi salariale (sporul de vechime, prima de vacanță etc. potrivit Legii nr. 45/2007.
Sunt nefondate însă susținerile recurentului referitoare la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către prima instanță deoarece potivit art 1 și 2 ale Protocolului nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ratificată prin Legea Nr. 103 din 25 aprilie 2006 de către România exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație,iar nimeni nu poate fi discriminat de către o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menționate; în raport de prevederile acestui Protocol, reținîndu-se existența unui conflict între norma menționată și norma internă reprezentată de disp. art.1, 2 și 27 din OG nr 137/2000 explicitate prin deciziile Curții Constituționale nr.818,819 și 820 din iulie 2008,instanța are obligația potrivit art 20 al. 2 din Constituția României de a da prioritate primelor dispoziții, fără a se putea invoca depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către instanță după cum fără temei susține recurentul. Nefondate sunt și criticile referitoare la actualizarea drepturilor bănești pretinse cu rata inflației Curtea constatînd că în mod corect a procedat prima instanță, acordând actualizarea sumelor pretinse cu rata inflației, în aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului suferit, în speță prin devalorizarea monetară, între momentul la care drepturile salariale erau datorate, la zi,susținerile recurentului cu privire la modalitatea de angajare a cheltuielilor de la bugetul de stat fiind neîntemeiate, câtă vreme aceste sume au, din punct de vedere al obligației sancționate, același regim cu ale drepturilor față de care s-au calculat, iar baza legală pentru efectuarea lor este dată de chiar hotărârea judecătorească constituită în titlu.
Pentru aceste motive, Curtea,reținînd incidența în cauză a motivului de modificare a hotărîrii prevăzut de disp. art.304 pct.9 pr.civ,fiind de prisos analizarea celorlalte susțineri ale recurentului, în baza art.312 alin.1 pr.civ. va admite recursul, va modifica,în parte sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea și cererea de intervenție ca nefondată și va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr.341/F/11.03.2008, pronunțată de către Tribunalul Ialomița -Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, G, -, ,PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IALOMIȚA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,ȘI CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Modifică,în parte,sentința atacată, în sensul că:
Respinge acțiunea și cererea de intervenție ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red./ Tehnored
2 ex/30.08.2009
Jud. fond:
Zota
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Nițu Petronela Iulia
