Pretentii civile. Speta. Decizia 4982/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(3517/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4982/
Ședința publică din data de 02 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul pârât Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.2318 din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 6057/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimații reclamanți, lanina și intimații pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București, având ca obiect -drepturi bănești spor de confidențialitate de 15%.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul pârât Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.2318/19.03.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor, si, in consecință a respins acțiunea fata de acesta; a admis in parte acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București; a obligat parații la plata către reclamanții și a drepturilor bănești reprezentând sporul de confidențialitate, de 15% din indemnizația bruta lunara a defunctei pentru perioada septembrie 2004 - 29.01.2006, sumele urmând a fi reactualizate cu indicele de inflație până la data plății; a obligat parații la plata către ceilalți reclamanți a drepturilor bănești reprezentând sporul de confidențialitate, de 15% din indemnizația bruta lunara, pentru perioada septembrie 2004 până la data rămânerii irevocabile a hotărârii, sumele urmând a fi actualizate; a obligat parații la efectuarea mențiunilor corespunzătoare acestor drepturi in carnetele de munca ale reclamanților; a respins cererea de obligare a paraților la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții au calitatea de judecători în cadrul Tribunalului București și Curtea de APEL BUCUREȘTI și au solicitat acordarea sporului de 15% pentru confidențialitate in baza prev. art. 3 din Legea nr. 444/2006 pentru aprobarea OG nr. 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, începând cm anul 2004 cu toate că actul normativ a intrat în vigoare la data de 1.02.2006.
În versiunea inițială, art. 3 al. 1 din OG nr. 19/2006 prevedea că, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din Ministerul Apărării Naționale beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv salariul de bază.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 444/2006 pentru aprobarea OG nr.19/2006, prevederile art. 3 al. 1 din OG nr. 19/2006 au fost modificate în sensul că, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul sau avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor lunar de până la 15%o din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate.
Prin decizia nr.46/15.12.2008 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii și, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 alin.1 lit.d din legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, raportat la art. 16 alin.1 și 2 din Codul d eontologic al magistraților și a art.78 alin.1 din legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, raportat la art.9 din Codul d eontologic al acestora, s-a constatat că judecătorii au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară.
Având în vedere decizia pronunțată de instanța supremă în recursul în interesul legii, care potrivit art.329 alin.3 cod procedură civilă este obligatorie, instanța de fond a admis acțiunea și a obligat parații la plata către reclamanții, a drepturilor bănești reprezentând sporul de confidențialitate, de 15% din indemnizația bruta lunara pentru perioada 03.03.2005 la zi si in continuare, pe perioada menținerii situației juridice dintre părți, respectiv a raporturilor de muncă și a cadrului legislativ existent la data pronunțării hotărârii judecătorești, precum si la actualizarea sumelor cu indicele de inflație, calculat pînă la plata integrală a drepturilor bănești, pentru acoperirea în totalitate a prejudiciului. puterii de cumpărare a sumelor datorate nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație care este aplicabil pentru întreaga perioadă când aceste drepturi au fost nesocotite.
În ceea ce privește pe reclamanții și, instanța reține că, potrivit certificatului de moștenitor nr.2/28.01.2008 eliberat de BNP și, aceștia au calitatea de moștenitori ai defunctei, decedată la 29.01.2006, care a avut calitate de judecător la Tribunalul București începând cu data de 1.10.1997 până la data decesului. Drepturile magistratului decedat au fost transmise celor doi reclamanți, astfel că acestora li se cuvin drepturile bănești menționate, în cuantum actualizat.
Totodată, în temeiul art.3 și art.6 din decretul nr.92 1976 pârâții au fost obligați sa efectueze mențiunile corespunzătoare acestor drepturi in carnetele de munca ale reclamanților.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, criticând sentința pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.4,9 Cod procedură civilă, după cum se va arăta în continuare:
- Instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești și prin obligarea atât a acestui pârât cât și a celorlalți pârâți la plata unor sume reprezentând un spor de confidențialitate de 15% a adăugat la textul de lege, ceea ce constituie o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
- Drepturile solicitate de intimații-reclamanți nu sunt prevăzute de legislația în vigoare și prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege a depășit limitele puterii judecătorești si a legiferat acordarea unui drept salarial neprevăzut în legislația specifică categoriei profesionale a judecătorilor și aep ersonalului auxiliar din cadrul sistemului justiției. Dovada o reprezintă și Decizia nr.819/3.07.2008 a Curții Constituționale care, pronunțându-se asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art.2 alin (1)-(3), art. 6 și art. 27 alin.(1) din OUG nr. 137/2000 ridicată de Ministerul Justiției.
De asemenea, prin Decizia 1325/4 decembrie 2008 Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
- Un alt motiv de recurs care trebuie reținut în cauză este cel prevăzut la punctul 9 al art. 304 din Codul d e procedură civilă, potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal.
Învederează recurentul că în speță nu există niciun act normativ în vigoare care să prevadă ori se garanteze dreptul la sporul de confidențialitate al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor sau judecătorilor.
- Întreaga motivare a sentinței se sprijină pe ideea discriminării în sensul art.2 alin.1, art.6 din OUG nr. 137/2000 și art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
- În mod greșit s-a reținut starea de discriminare a reclamanților întrucât reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excedează cadrului legal stabilit prin Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind revenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
În cauză, intimații reclamanți nu au formulat întâmpinare.
Nu s-au depus la dosar dovezi noi.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate prin prisma criticilor invocate, precum și din oficiu potrivit art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat și va fi respins în consecință cu următoarea motivare:
Instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică.
Astfel, corect a reținut instanța de fond că prin Decizia nr.46 din 15 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr.27/2008 al înaltei Curți de Casație și Justiție constituită în Secțiile Unite "s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că:
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 alin.1 lit. d) din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art.16 alin.1, 2 din Codul d eontologic al magistraților și art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea modificată și completată, raportat la art.9 din Codul d eontologic al acestora ce constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar".
In cauza de fata, pretentiile reclamantilor izvorasc din discriminarea in raport cu alte categorii socio-profesionale, constatata de înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, iar nu dintr-un act normativ, despre care ICCJ decide ca este in vigoare, in ciuda mai multor abrogari succesive.
Cum, această decizie este obligatorie pentru instanțe, conform art.329 alin.83) proc. civ. vor fi respinse criticile recurentului-pârât Ministerul Justiției și Libertăților.
În mod corect s-a dispus și plata actualizată a sporului de confidențialitate de 15%, reactualizat cu indicele de inflație până la data plății, deoarece potrivit art.161 alin.4 din Codul muncii, neplata salariului poate determina angajatorul la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Art. 1082 din Codul civil prevede ca debitorul este osândit, de se cuvine, la plata unor daune-interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din partea sa, afară doar dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină, ce nu-i poate fi imputată, iar, in baza art. 1084 din Codul civil, daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea suferită și beneficiul de care a fost lipsit, evident în speță nu se poate contesta faptul că moneda națională a fost și este în continuă devalorizare.
de inflatie reprezinta un calcul matematic aplicabil in cazul unui fenomen specific economiei de piata si prin intermediul caruia se masoara gradul de depreciere a valorii banilor aflati in circulatie, adusi astfel la actuala lor putere de cumparare.
Corect s-a pronunțat instanța în temeiul art.1 si 3 din Decretul nr. 92/1976, obligând pârâții să înscrie mențiunile privind sporul de confidențialitate de 15 %, calculat la indemnizația brută lunară pentru perioada septembrie 2004-29.01.2006, în carnetele de munca ale reclamanților, fiind esențial a se menționa în carnetul de muncă aceste sporuri, având în vedere că, prin acest document, se consemnează parcursul în muncă al unei persoane, drepturile salariale de care a beneficiat, și care au consecințe asupra drepturilor de asigurări sociale ale oricărui angajat.
Față de cele reținute, cum în cauză nu se regăsește nici un motiv din cele prevăzute de art.304, 306 Cod procedură civilă, în baza art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 2318/19.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și, în calitate de moștenitori ai defunctei, și intimații-pârâți CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
21.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
