Pretentii civile. Speta. Decizia 4997/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(2516/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4997/
Ședința publică din data de 02 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții reclamanți, (), Militam, și recurenții pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.150 din 11 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.31120/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimații pârâți Ministerul d e Justiție și Libertăților, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, Tribunalul Vaslui, Curtea de Apel lași, având ca obiect - drepturi bănești, spor de 30%-40%.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 25.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 02.07.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.150 din 11.01.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a dispus admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților, -, și cu domiciliul procesual ales la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 B,--3, sector 3, și în consecință a respins acțiunea formulată de acești reclamanți; s-a admis acțiunea formulată de reclamanții:, - cu domiciliul ales la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 3 B,--3, în contradictoriu cu pârâții: Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, B-dul, - nr.12-14, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, cu sediul în B,--3, sector 3, Parchetul de pe lângă Tribunalul București cu același sediu, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, cu sediul în B,--7, jud. B, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, cu sediul în A, str. -. - nr.41, jud. T, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați,-, jud. G, Tribunalul Vaslui, cu sediul în V, str. -. -, nr.13, jud. V, Curtea de Apel Iași, cu sediul în I,-, jud. I; au fost obligați pârâții la plata drepturilor bănești reprezentând spor de anticorupție de 30% pentru perioada aprilie 2002 - septembrie 2002, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății și la plata dobânzii legale de la data introducerii acțiunii - 14.09.2007 - până la data plății efective; a fost respinsă acțiunea formulată împotriva pârâților și ca introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a fost admisă cererea de chemare în garanție și obligat chematul în garanție, să pună la dispoziția pârâților fondurile necesare achitării sumelor cuvenite reclamanților.
Tribunalul a analizat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților:, -, și, deoarece nu au făcut dovada calității de magistrați în perioada aprilie 2002 - septembrie 2002, în sensul că din carnetele de muncă ale acestora nu rezultă că în perioada respectivă au îndeplinit funcția de procuror.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut în esență că reclamanții îndeplinesc funcția de procuror și în această calitate au fost salariazați conform dispozițiilor OUG nr.177/2002, iar prin OUG nr.43/2002, privind Parchetul Național Anticorupție s-a instituit o majorare a venitului salarial prin sporul de 30% din indemnizația brută lunară, pentru procurorii din cadrul precum și pentru judecătorii care compun completele de specializate în soluționarea infracțiunilor de corupție.
Tribunalul a reținut față de această situație că prin sporul respectiv nu s-a făcut decât să se creeze o discriminare între magistrați după criteriul categoriei sociale, iar în acest sens a stabilit prin hotărârea nr.185/2005 existența unei discriminări directe, potrivit art. 2 alin.(1) și (2) din OG nr.137/2000 și a recomandat inițierea unui proiect de act normativ în vederea eliminării situației de inegalitate evidentă dintre cele două categorii de salariați.
Prin urmarea față de aceste considerente Tribunalul a reținut că acțiunea reclamanților este întemeiată luând în considerare și faptul că, s-a pronunțat prin decizia nr. VI pronunțată la data de 15.01.2007 prin care a stabilit caracterul discriminatoriu cu privire la acordarea sporului de anticorupție între cele două categorii de magistrați.
De asemenea Tribunalul a reținut că în lipsa dovezii de punere în întârziere se va acorda dobânda legală în temeiul art. 1088. civ. doar de la data introducerii acțiunii.
Iar actualizarea sumelor cu rata inflației se justifică față de faptul că pârâții fiind în culpă pentru neacordarea sumelor cuvenite precum și pentru neinițierea unor măsuri care să aibă ca finalitate eliminarea acestor discriminări, în speță neexistând o cauză străină exoneratoare de răspundere.
În raport de dispozițiile art.60 proc. civ.a fost admisă cererea de chemare în garanție a deoarece acesta are în coordonare acțiunile cu privire la sistemul bugetar și pregătirea proiectelor anuale ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Împotriva acestei sentințe s-a formulat recurs de către următorii: chematul în garanție; reclamanții:, -, (), și și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.
În recursul său recurentul chemat în garanție a solicitat în temeiul art. 304 pct. 4) și 9) și 3041. proc. civ.admiterea recursului, casarea hotărârii atacate.
În motivarea în fapt și drept se invocă în esență următoarele critici: În primul rând că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești deoarece legilor de rectificare li se aplică aceleași proceduri ca și legilor anuale inițiale cu excepția termenelor din calendarul bugetar.
O altă critică este legată de faptul că chematul în garanție susține că nu are calitate procesuală pasivă, iar prin bugetul de stat este aprobat prin lege organică de către Parlamentul României, iar elaborarea bugetului sub o anumită formă și conținut reprezintă o încălcare a atribuțiilor puterii legislative.
Susține recurentul-chemat în garanție că nu este ordonator principal de credite pentru reclamanți.
În recursul reclamanților căror li s-a respins acțiunea se arată că instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive deoarece a reținut în mod greșit că din carnetele de muncă rezultă că perioada pentru care se solicită drepturile bănești - spor de anticorupție au îndeplinit funcția de procurori, fiind titulari ai dreptului afirmat.
De asemenea se arată că instanța de fond a omis să se pronunțe și cu privire la cererea formulată de reclamanta prin care a solicitat acordarea drepturilor bănești reprezentând spor de anticorupție de 30% pentru perioada aprilie 2002 - septembrie 2002, așa cum rezultă din carentul de muncă al reclamantei din care rezultă că acesta avea funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 1
Pentru aceste considerente, recurenții-reclamanți în temeiul art.304 pct. 7) și 9) proc. civ. solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.
Prin recursul său pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii ca prescrisă.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond a respins în mod greșit excepția prescripție dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada aprilie 2002 - septembrie 2002, depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești, acțiunea fiind prescrisă.
Se consideră că în mod greșit a reținut prima instanță că prin apariția HG nr.232 din 30 martie 2005 s-a întrerupt termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr.-, întrucât termenul a fost întrerupt prin recunoașterea făcută de Ministerul Justiție (debitorul) în preambulul OG nr.27/2006 privind salarizarea judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiție.
Recurentul consideră că dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv de 3 ani.
O altă critică se referă la faptul că în mod nelegal s-a dispus plata drepturilor bănești solicitate cu aplicarea dobânzii legale și actualizate cu indicele de inflație, deoarece în calitate de instituție bugetară nu poate înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Intimatul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului chematului în garanție și admiterea recursului recurentului-pârât Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri constând în copie de pe carentele de muncă ale recurenților-reclamanți.
Examinând sentința recurată prin prisma motivele de recurs invocate cât și din oficiu conform art.3041proc. civ. Curtea constată pentru motivele care se vor arăta că recursul chematului în garanție este nefondat urmând a fi respins ca atare, iar recursurile reclamanților și pârâtului MP - PÎCCJ - vor fi admise, urmând ca în cazul reclamanților să fie admisă acțiunea în parte, iar în cazul recurentului-pârât menționat mai sus să fie modificată doar în parte sentința atacată în ceea ce privește actualizarea cu rata inflației.
Cu privire la recursul formulat de recurentul-chemat în garanție, Curtea reține ca nefondate criticile formulate și întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și pct. 9. proc. civ. deoarece în calitatea sa stabilită de art. 19 din Legea nr.500/2002 are ca atribuție de a coordona acțiunile bugetare care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, astfel că a fost obligat să aloce aceste fonduri bugetare prin acceptarea modificărilor bugetului plecând tocmai de la faptul că pârâtul Ministerul Public are de plătit conform hotărârii atacate un debit către reclamanți și în aceste condiții orice formare a unui buget anual sau a rectificării unui buget în execuție trebuie să ia în calcul aplicarea dispozițiilor OG nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, obligații care se execută tot de la bugetul de stat indiferent de tipul ordonatorului principal de credite, acesta se adresează tot Ministerului Economiei și Finanțelor care avizează negativ sau pozitiv solicitarea de includere în buget a sumelor pe care le are de plătit ca debitor.
Critica potrivit căreia instanța de fond pronunțând această hotărâre a depășit atribuțiile puterii judecătorești trecând în domeniul puterii legislative este iarăși neîntemeiată deoarece hotărârea recurată nu legiferează în locul Parlamentului, ci doar obligă pe chematul în garanție în virtutea obligațiilor ce-i îi revin conform celor două acte normative citate mai sus ( Legea nr.500/2002 și OG n 22/2002) să aloce fondurile necesare pentru achitarea obligațiilor bănești în favoarea reclamanților.
Cu privire la recursul formulat de recurenții-reclamanți cărora prima instanță le-a respins acțiunea ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, Curtea constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente.
Astfel, din înscrisurile noi depuse în recurs, Curtea reține că în perioada aprilie 2002 - septembrie 2002 și acești reclamanți au îndeplinit calitate de magistrați - procurori, astfel că în conformitate cu considerentele reținute de către Tribunal în admiterea acțiunii celorlalți reclamanți în ceea ce privește discriminarea cu privire la acordarea sporului de anticorupție de 30% și acestora li se cuvine acordarea drepturilor respective de către pârâții în cadrul cărora și-au desfășurat activitate și care vor fi indicați în dispozitivul deciziei de față.
În ceea ce privește actualizarea sumelor cu rata inflației și acordarea dobânzii legale, Curtea având în vedere faptul că potrivit art. 1088. civ."la obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale de comerț, de fidejusiune și societate. Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecat, afară de cazurile în care după lege, dobânda curge de drept", va acorda doar dobânda legală de la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 14.09.2007 și până la data plății efective.
În ceea ce privește actualizarea despăgubirilor cu rata inflației, Curtea constată că pentru aceeași sumă nu se pot acorda două compensații, iar pe de altă parte legea nu prevede compensarea cu rata inflației. Ca exemplu a se vedea că la sumele depuse cu titlul de depozit bancar sau într-un cont curent, băncile nu acordă decât dobânda stabilită de bancă și nu și devalorizarea raportată la rata inflației.
În ceea ce privește recursul recurentului MP - PÎCCJ - Curtea reține că acesta urmează a fi admis și sentința modificată doar în ceea ce privește înlăturarea actualizării sumelor cu rata inflației, pentru considerentele ce s-au arăta mai sus.
În ceea ce privește celelalte critici constând în excepția prescripției dreptului material la acțiune și faptul că nu are o bază legală pentru înscrierea sumelor în buget reprezentând dobânda legală, Curtea reține că aceste sunt nefondate, deoarece pe de o parte prescripția a fost întreruptă prin faptul recunoașterii discriminări prin cele două acte normative, asumate de către ordonatorii principali de credite prin promovarea unei OUG privind salarizarea magistraților în mod unitar, iar pe de altă decizia interesul legii este cea care a constatat existența discriminării.
De asemenea este nefondată și critica privind imposibilitatea înscrierii dobânzilor în buget pentru lipsa de temei legal, deoarece Curtea reține că temei este tocmai hotărârea judecătorească definitivă și executorie, astfel că în acest mod se va putea executa creanța stabilită în sarcina recurentului-pârât.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312. proc. civ.urmează să respingă recursul formulat de recurentul-chemat în garanție, să admită recursul-reclamanților și pe fond să modifice sentința și să admită acțiunea în parte, și să admită recursul-pârâtului MP - J și să admită să oblige pârâții la plata dobânzii legale aferente drepturilor cuvenite de la data introducerii acțiunii 14.09.2007 și până la data plății efective; urmând a fi respinse celelalte pretenții ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
Admite recursurile formulate de recurenții-reclamanți persoane fizice, -, (), și cu domiciliul procesual ales la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 B,--3, sector și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE cu sediul în B, B-dul, - nr.12-14, sector 5 împotriva sentinței civile nr. 150 din 11.01.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în contradictoriu cu intimații:, - cu domiciliul ales la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 3 B,--3, în contradictoriu cu pârâții: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, B-dul, - nr.12-14, sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, cu sediul în B,--3, sector 3, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI cu același sediu, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILA, cu sediul în B,--7, jud. B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TELEORMAN, cu sediul în A, str. -. - nr.41, jud. T, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI,-, jud. G, TRIBUNALUL VASLUI, cu sediul în V, str. -. -, nr.13, jud. V, CURTEA DE APEL IAȘI, cu sediul în I,-, jud.
Modifică în parte sentința atacată.
Obligă pârâții Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, B-dul, - nr.12-14, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, cu sediul în B,--3, sector 3, și Parchetul de pe lângă Tribunalul București cu aceiași adresă, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, cu sediul în A, str. -. - nr.41, jud. T, la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând spor de anticorupție de 30% pentru perioada aprilie 2002 - septembrie 2002.
Obligă pârâții Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, B-dul, - nr.12-14, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, cu sediul în B,--3, sector 3, Parchetul de pe lângă Tribunalul București cu același sediu, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, cu sediul în B,--7, jud. B, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, cu sediul în A, str. -. - nr.41, jud. T, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați,-, jud. G, Tribunalul Vaslui, cu sediul în V, str. -. -, nr.13, jud. V, Curtea de Apel Iași, cu sediul în I,-, jud. I la plata dobânzii legale aferente drepturilor acordate de la data introducerii acțiunii 14.09.2007 și până la data plății efective.
Respinge celelalte pretenții ca neîntemeiate.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 02.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Tehnoredact/
2 ex. 15.07.2009
Judecători fond:
Dalina
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
