Pretentii civile. Speta. Decizia 5025/2009. Curtea de Apel Craiova
Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5025
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ligia Epure
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, împotriva sentinței civile nr. 45/14.01.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - pentru și intimații pârâți Ministerul Justiției, Tribunalul Mehedinți și Curtea de APEL CRAIOVA, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, că în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 pr.civ. s-a solicitat și judecata cauzei în lipsă, după care, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr.45/14.01.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - moștenitor legal pentru, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor, Tribunalul Mehedinți și Curtea de APEL CRAIOVA.
S-a dispus obligarea pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Mehedinți și Curtea de APEL CRAIOVA, către reclamantă la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de 50% calculat începând cu 24.09.2005- perioada anterioară fiind prescrisă și până la 28.09.2006, respectiv până la data decesului titularului dreptului, la valoarea reactualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor aferente.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Instanța, în conformitate cu art.137 Cod procedură civilă, analizează excepția prescripției invocată de pârâtul Ministerul Justiției prin întâmpinare și reține următoarele:
Reclamantul a avut calitatea de personal auxiliar în cadrul Tribunalului Mehedinți iar la data de 24.09.2008 moștenitorul legal a formulat cerere de chemare în judecată prin care au solicitat ca pârâții să fie obligați la plata sporului de suprasolicitare neuropsihică de 50 % pentru perioada 2003 la zi.
Conform art.283 alin.1 lit.c Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Art.166 alin.1 Codul muncii prevede că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Prin decizia nr.21/ 10 martie 2008 Înalta Curte de Justiție și Casație a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a statuat că, n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În consecință,dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au fost în vigoare în tot acest timp iar reclamanții aveau posibilitatea să formuleze acțiune prin care să solicite plata acestui spor.
Astfel că dreptul la acțiune s-a născut la data la care debitorii obligației nu au mai plătit acest spor și trebuia exercitat în termenul de 3 ani prevăzut de art.283 alin.1 lit e Codul muncii.
Acest termen a fost depășit în raport de data înregistrării cererii de chemare în judecată.
Cu privire la perioada 24.09.2005, data introducerii acțiunii - 28.09.2006, data decesului titularului, instanța constatat că cererea este fondată pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 21/ 10 martie 2008 Înalta Curte de Justiție și Casație a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a statuat că, n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP Maf ormulat recurs împotriva sentinței nr.45/2009 a Curții de APEL CRAIOVA, pe care o consideră nelegală și netemeinică, solicitând modificarea acesteia și pe fond respingerea acțiunii față de Ministerul Finanțelor Publice.
Este criticată sentința pentru obligarea Ministerului Finanțelor Publice să aloce fonduri pentru plata drepturilor solicitate de reclamant deși acest minister nu are calitate procesuală pasivă întrucât nu există raporturi de muncă între reclamant și
Potrivit art.1 și 4 din nr.OG22/2002 creanțele de natura celor solicitate de reclamant stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se includ și se achită prin bugetele aprobate pentru aceste instituții iar în cauză ordonator principal de credite este Ministerul Justiției care are obligația să prevadă în buget și să aloce fondurile necesare pentru efectuarea plății.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și probele administrate, Curtea apreciază că este nelegală și va fi modificată.
Sunt întemeiate criticile privind lipsa calității procesuale pasive a deoarece pentru instanțele judecătorești este ordonator principal de credite Ministerul Justiției, aceste ministere având atribuțiuni și obligația de a întocmi bugetul propriu și al unităților din subordine, deci și al instanțelor judecătorești, inclusiv sumele stabilite prin titluri executorii.
Cum Ministerul Finanțelor Publice nu poate să prevadă în bugetul său sume necesare plății unele sume stabilite prin titluri executorii pentru ordonatorii secundari sau terțiari din subordinea altor ordonatori principali de credite, cum este cazul de față Ministerul Justiției, în mod greșit instanța de fond a obligat recurentul -pârât Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare pentru plata drepturilor solicitate prin acțiune și în baza art.312 pr.civilă, Curtea va admite recursul, va modifica sentința și va respinge acțiunea față de Ministerul Finanțelor Publice.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, împotriva sentinței civile nr. 45/14.01.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - pentru și intimații pârâți Ministerul Justiției, Tribunalul Mehedinți și Curtea de APEL CRAIOVA, având ca obiect, drepturi bănești.
Modifică în parte sentința.
Respinge acțiunea față de Ministerul Finanțelor Publice.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 23.09.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud.-
Tehn./Ex.3/13.10.2009
/ și
Fl.
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Corneliu Maria, Mariana Pascu