Pretentii civile. Speta. Decizia 504/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 504/R-CM
Ședința publică din 18 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florica Răuță JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
Judecător --- -
Judecător - -
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, împotriva sentinței civile nr.315 din 07 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului V, în baza delegației depusă la dosar, lipsind recurentul-pârât Ministerul Justiției, intimații-reclamanți și intimații-pârâți Tribunalul Vâlcea, Curtea de APEL PITEȘTI și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal înE.ită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursurilor.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Consilier juridic pentru recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului V, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii față de instituția pe care o reprezintă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Având cuvântul asupra recursului formulat de Ministerul Justiției, arată că lasă soluționarea acestuia la aprecierea instanței.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că, rin p. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr- din data de 10.10.2007 reclamanții, G, toți cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei Bălcești au chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI, Tribunalul Vâlcea, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligați pârâții să le plătească drepturile reprezentând creșterile salariale prevăzute de nr.OG10/2007, la art.1 alin.1 începând cu 1.01.2007 și până la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești, precum și pe viitor, actualizate la data plății efective în trei etape astfel; cu 5% începând cu data de 1.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1.04.2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1.10.2007, față de nivelul din luna septembrie 2007; să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, precum și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze către pârâți fondurile necesare achitării acestor drepturilor bănești.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin acte normative succesive, respectiv nr.OG6, 8, 10 și 11/2007 au fost prevăzute creșteri salariale ale diferitelor categorii profesionale din sectorul bugetar, excepție făcând doar judecătorii și procurorii.
În acest fel, s-a mai arătat de către reclamanți, s-a creat un caz de discriminare care poate fi înlăturat doar prin acordarea creșterilor salariale în cauză categoriilor profesionale care au fost exceptate.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților pentru următoarele considerente: în mod netemeinic se face referire la acte normative care reglementează salarizarea altor categorii profesionale; dispozițiile nr.OG3/2006 au fost abrogate prin nr.OUG27/2006; pretențiile reclamanților sunt cu atât mai nefondate cu cât în anul 2006 indemnizațiile magistraților au fost substanțial majorate prin noua grilă de salarizare; reclamanții sunt salarizați în temeiul unei legi speciale, neputând beneficia de alte drepturi neprevăzute în favoarea lor; în afara legii nu se poate vorbi de discriminare în sensul NR.OG137/2000; orice diferență de tratament nu semnifică, automat, încălcarea art.14 din Convenție, referitor la discriminare.
De asemenea, s-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pe motivul că acțiunea introductivă are ca obiect acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege sau tinde la modificarea actelor normative și astfel se intră în sfera puterii legislative.
În cauză, a formulat întâmpinare și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, motivat de faptul că între părți nu există raporturi juridice de dreptul muncii iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. S-a arătat că reclamanții invocă instituirea unei discriminării în raport cu judecătorii de la instanța supremă și față de alte categorii de personal din sectorul bugetar, însă, fiind salarizați în baza unei legi speciale nu pot beneficia de alte drepturi neprevăzute în favoarea lor. S-a mai arătat că nu solicită aplicarea unor drepturi stabilite prin lege și neacordate de către angajator, ci urmăresc pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să extindă dispozițiile legale ale actelor normative criticate (OG nr.10/2007; Legea nr.154/1998).
Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât, față de dispozițiile art.16-20 din nr.OG137/2000 este instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și sancționeze contravențiile prevăzute de nr.OG137/2000.
Prin sentința civilă nr.315 din 7 aprilie 2008, Tribunalul Vâlcea, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și a respins acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor, precum și excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Ministerul Justiției.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea să plătească reclamanților creșterile salariale prevăzute de nr.OG10/2007, astfel de 5% (față de nivelul lunii decembrie 2006) începând cu data de 1.01.2007; de 2% (față de nivelul lunii martie 2007) începând cu perioada 1.04.2007 și de 11% (față de nivelul lunii septembrie 2007) începând cu data de 1.10.2007, sume actualizate cu indicele de inflație începând cu data scadenței și până la data plății efective.
Au fost obligați acești pârâți să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamanților, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate anterior.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Finanțelor Publice, tribunalul a constatat că nu este întemeiată.
Astfel, conform art. 19 din Legea nr.500/2002, atribuțiile acestui minister constau în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție, luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal bugetare etc. ceea ce înseamnă că în acțiunea prin care se solicită obligarea sa la alocarea fondurilor bănești necesare plății acestor drepturi, acest pârât are calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, tribunalul a constatat că aceasta nu este întemeiată, întrucât în cauza dedusă judecății prin soluția ce urmează a se pronunța instanța nu pătrunde în sfera de autoritate și de competență a legiuitorului, ci verifică temeinicia sau netemeinicia pretențiilor deduse judecății.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, tribunalul constată că este întemeiată față de calitatea de expert în domeniul nediscriminării. Pe fondul cauzei tribunalul a constatat că, potrivit dispozițiilor art.155 din Legea nr.53/2003, act normativ aplicabil și reclamanților, se prevede că noțiunea desalariucuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Dreptul la salariu este, în accepțiunea Codului muncii și Constituției României, un drept fundamental și principalul drept al salariatului, noțiune generică în cadrul căreia, cu delimitările de rigoare, sunt incluși și reclamanții.
Salariul, indemnizația în speța dedusă judecății, se impune a fi luat în considerare alături de sporurile și adaosurile statuate de legiuitor pentru a nu se ajunge astfel la golirea de sens a acestei noțiuni.
Față de acest aspect, relativ la cererea introductivă de instanță, tribunalul a reținut că prin Ordonanța de Guvern nr.10/2007, au fost stipulate creșteri salariale ce se vor acorda pe parcursul anului 2007 personalului bugetar și celui care ocupă funcții de demnitate publică.
Conform art.1 din acest act normativ salariile de bază ale categoriilor menționate se majorează în 3 etape, după cum urmează: cu 5% începând cu 1.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 1.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu 1.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007.
Aceste creșteri salariale nu au fost acordate și magistraților, motivându-se, printre altele, și prin aceea că această categorie profesională a beneficiat de măriri salariale substanțiale pe parcursul anilor 2006 și 2007.
Această apărare nu poate fi primită de vreme ce creșterile salariale prevăzute de nr.OG10/2007 se acordă și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică în această categorie intrând Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Prim-adjunctul Procurorului general și adjunctul acestuia.
Pe de altă parte, unul din principiile fundamentale ale dreptului muncii este și cel al nediscriminării, stipulat de dispozițiile art.5 din cod, în raport de care, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
În aceeași ordine de idei, tribunalul reține că potrivit art.2 alin.1 din nr.OG137/2000 astfel cum a fost completată și modificată, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de orice criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și eventual sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Conform alin.2 al aceluiași text de lege sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane față de altele, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Din examinarea textului legal (OG nr.10/2007) precum și a apărărilor formulate în cauză de către pârâți, tribunalul nu a reținut invocarea în speța dedusă judecății sau dovedirea existenței vreunui scop legitim care să conducă la înlăturarea categoriei reclamanților de la beneficiul creșterilor salariale prevăzute de art.1 lit. a, b și c din nr.OG10/2007.
Așa fiind, instanța apreciază ca discriminatorie prevederea legală prin care se acordă creșteri salariale doar anumitor categorii de personal din sectorul bugetar și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică.
La cele menționate anterior se adaugă și faptul că dispozițiile art.4 și art.16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și a discriminării iar, în raport de art.20 din legea fundamentală, art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care face parte din dreptul intern, statuează că tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală.
aplicabile în speță sunt și dispozițiile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care reglementează interzicerea discriminării.
Așa fiind, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale determinate ca urmare a creșterilor salariale cu 5% începând cu 1.01.2007 fața de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu 1.04.2007 fața de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu 1.10.2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
În ceea ce privește actualizarea cu indicele de inflație a acestor drepturi bănești, tribunalul a considerat-o întemeiată, din perspectiva dispozițiilor art.161 pct.4 Codul muncii, precum și a faptului că prin aceasta se realizează o corelație între salariul real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul la care pârâții le datorau drepturile bănești în cauză și momentul în care aceste sume au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarului. Aceasta deoarece principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai.
În termen legal, sentința a fost recurată de pârâtul Ministerul Justiției și de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
PârâtulMinisterul Justițieia criticat sentința pentru netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
1. În mod greșit în acțiunea întemeiată pe discriminare, instanța de fond a apreciat că acest pârât are calitate procesuală pasivă.
Discriminarea pe care s-a fondat acțiunea rezultă din lege, iar nu din modul de interpretare și de aplicare a acesteia. Instituirea acestor drepturi în beneficiul unor categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea, ori prevederea în alt cuantum, în beneficiul altei categorii profesionale, reprezintă o problemă de legiferare, or Ministerul Justiției nu are atribuții de legiferare, ci doar de aplicare a legilor în vigoare. Funcțiile și atribuțiile acestei instituții sunt reglementate prin nr.HG83/2005.
Prima instanță, acordând reclamanților drepturi care nu sunt prevăzute de legislația în vigoare, a încălcat atribuțiile conferite puterii judecătorești și și-a arogat atribuții de legiferare.
În măsura în care o dispoziție cuprinsă într-un act normativ vine în contradicție cu dispozițiile Constituției, trebuie invocată în fața instanțelor judecătorești de către persoana interesată excepția de neconstituționalitate a respectivei prevederi legale, deși, în opinia recurentului, nici aceasta din urmă nu are competența de a se pronunța asupra lipsei unei reglementări, așa cum este cazul în speță.
2. În mod greșit instanța a apreciat că în speță există discriminare în sensul dispozițiilor nr.OG137/2000, cu toate că modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii sau nereglementarea de către legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unor categorii, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin Ordonanța Guvernului nr.137/2000.
Chiar dacă s-ar aprecia că se poate formula o acțiune întemeiată pe nr.OG137/2000, în speță, magistrații și celelalte categorii de personal din sectorul bugetar nu se află într-o situație similară sau comparabilă, nici din punct de vedere al răspunderii, complexității și interdicțiilor specifice, nici din punct de vedere al salarizării.
Mai mult, în anul 2007 veniturile salariale ale magistraților s-au majorat prin Legea nr.45/2007 de aprobare a nr.OUG27/2006, prin mărirea coeficienților de salarizare, sporului de fidelitate și prin introducerea unor noi drepturi de salarizare.
3. Obligația de a efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților nu incumbă Ministerului Justiției, ci tribunalului.
De altfel, sumele solicitate prin prezenta acțiune nu reprezintă drepturi salariale recunoscute de lege, astfel că este nelegală înscrierea lor în carnetele de muncă.
Ministerul Economiei și Finanțelora criticat sentința, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
1. În mod greșit prima instanță a apreciat că recurentul are calitate procesuală pasivă, confundându-l cu Statul Român sau cu Bugetul de Stat.
Între Ministerul Economiei și Finanțelor și pârâți nu există nici o obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite - Ministerul Justiției - nu a acordat reclamanților drepturile salariale cuvenite, nu-i conferă acestuia din urmă nici o garanție legală din partea chematului în garanție.
Ambele ministere sunt ordonatori principali de credite, iar creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite, nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Recurentul răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura din Legea nr.500/2002.
Mai arată recurentul că este inadmisibilă majorarea creditelor bugetare aprobate Ministerului Justiției prin lege, întrucât modificarea legii bugetului de stat nu poate avea loc decât tot prin lege, iar nu printr-o hotărâre judecătorească, instanța depășindu-și din acest punct de vedere atribuțiile judecătorești.
2. Acțiunea este și nefondată, deoarece nr.OG10/2007 nu se referă la categoria profesională a reclamanților, iar în speță nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.2 alin.2 din nr.OG137/2000 deoarece acordarea acestor creșteri salariale numai anumitor categorii profesionale nu constituie o discriminare.
Reclamanții beneficiază de drepturile reglementate printr-o lege specială de salarizare și ca atare nu pot beneficia de alte drepturi neprevăzute în favoarea lor.
De altfel, aceștia solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună extinderea asupra lor a unor dispoziții legale a unor acte normative care nu îi privesc, din acest punct de vedere acțiunea fiind inadmisibilă.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile aduse și având în vedere actele și lucrările dosarului de fond, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs formulat de pârâtul Ministerul Justiției este nefondat.
Este de remarcat, în primul rând, că Tribunalul Vâlceaa apreciat în mod corect calitatea procesuală pasivă a acestui pârât, analizând modul în care acordarea indexărilor doar pentru anumite categorii de salariați bugetari s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii.
De altfel, chiar Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când a soluționat un recurs în interesul legii, prin Decizia nr. VI/2007, a statuat că este atributul instanței de judecată să verifice dacă aplicarea textelor de lege prin care s-au acordat anumite sporuri la indemnizația de încadrare brută lunară doar anumitor magistrați (sporul acordat numai judecătorilor și procurorilor care au soluționat cauze privind fapte de corupție) s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii consacrat de art.16 alin.1 din Constituția României, republicată, și cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală instituit prin normele internaționale.
Apare astfel ca nefondată susținerea recurentului în sensul că discriminarea invocată de reclamanți ar reprezenta doar o problemă de legiferare și nu de aplicare a legii, iar prima instanță a considerat în mod corect că recurentul are calitate procesuală pasivă în speță.
Al doilea motiv de recurs formulat de pârâtul Ministerul Justiției, precum și cel de al doilea motiv al pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor sunt de asemenea nefondate.
Este nefondată susținerea în sensul că reclamanții, invocând o dispoziție contrară unei norme constituționale, aveau doar posibilitatea de a invoca excepția de neconstituționalitate a dispoziției legale respective, fără a putea să invoce existența vreunei discriminări.
Astfel, art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede că ersoana p. care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun, iar potrivit alin.4 al aceluiași articol persoana interesată are obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte, în timp ce persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare.
Rezultă așadar, că actul normativ reglementează posibilitatea formulării unei acțiuni în justiție de către persoana care se consideră discriminată, fără a condiționa o atare acțiune de eventuala invocare în prealabil a excepției de neconstituționalitate.
Această prevedere este de altfel în concordanță cu principiul accesului liber la justiție.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea constată că rin p. nr.OG10/2007 au fost acordate creșteri salariale pentru personalul bugetar pe parcursul anului 2007, după cum urmează: 5% începând cu 1.01.2007, 2% începând cu 1.04.2007 și 11% începând cu data de 1.10.2007, toate procentele raportându-se la nivelul lunii anterioare.
Aceste creșteri salariale nu au fost însă acordate și judecătorilor, motivându-se că această categorie profesională a beneficiat de măriri salariale substanțiale în anii 2006 și 2007.
Potrivit art.2 alin1 din nr.OG137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Conform alin.2 sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare. În speță nu s-a invocat și nici nu s-a dovedit existența unui scop legitim, care să justifice această discriminare.
Pe de altă parte, art.4 și art.16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării.
Art.20 din Legea fundamentală a statului stipulează că dispozițiile constituționale privind drepturile și privilegiile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte or, art.23 din Declarație prevede că tuturor salariaților care prestează o muncă la sunt recunoscute dreptul la plată egală pentru muncă egală.
În același sens sunt și dispozițiile art.6 alin.3 din Codul muncii, în conformitate cu care pentru munca egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare.
Acest principiu este reluat și de art.1 alin.2 lit. e (i) din nr.OG137/2000, aprobată prin Legea nr.48/2002, modificată prin Legea nr.27/2004, care garantează egalitatea între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării, subliniindu-se dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
recurenții că, în speță, nu poate fi vorba despre o discriminare, apărare pe care curtea, ca și tribunalul, nu o poate reține.
Trebuie observat că nr.OG10/2007 reglementează creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 pentru două categorii de personal: personalul bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar; personalul salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Rezultă că, deși actul normativ nu are în vedere categoria magistraților, eclamanții se află în situații comparabile cu persoanele la care se referă nr.OG10/2007, în sensul că sunt tot persoane salariate de la bugetul de stat, ceea ce înseamnă că nu pot beneficia decât de acele creșteri salariale care le sunt acordate prin acte normative. Aceste creșteri salariale care se acordă anual urmăresc acoperirea inflației pe o anumită perioadă.
Faptul că reclamanții au beneficiat de alte creșteri salariale în anii 2006 și 2007 (creșterea coeficienților de salarizare, sporul de vechime etc.) nu poate fi considerat un scop legitim în sensul art.2 alin.2 din nr.OG137/2000, de vreme ce, așa cum am arătat, acordarea acelor indexări anuale are ca scop acoperirea inflației, în timp ce prin legile de salarizare a magistraților nu s-a urmărit un astfel de scop.
Prin aceste legi de salarizare s-a urmărit într-adevăr creșterea veniturilor salariale ale magistraților (indemnizații), dar aceste legi sunt emise pentru o perioadă îndelungată, deci nu pot anticipa inflația, în timp ce legea de indexare este emisă pe o perioadă determinată, perioadă în care poate fi evaluată inflația.
De altfel, ca urmare a inflației anuale neurmate de indexarea salariilor pentru magistrați, această pretinsă creștere acordată prin legea de salarizare nu mai este una reală.
Mai mult, aceste indexări au fost acordate reclamanților în ceilalți ani, de la beneficiul acestor creșteri salariale reclamanții fiind excluși numai în anul 2007.
Față de scopul pe care indexările anuale îl au, respectiv acela de acoperire a inflației, ele trebuie acordate tuturor bugetarilor, nu numai unora dintre ei.
În aceste condiții, Curtea apreciază ca fiind discriminatorie prevederea legală prin care se acordă indexarea anuală doar pentru unele categorii de salariați bugetari, iar acest aspect are ca efect aplicarea unui tratament diferențiat în ceea ce privește drepturile salariaților bugetari, creându-se astfel o discriminare între aceștia.
Prin neacordarea acestor creșteri salariale s-a produs o discriminare, fără a se dovedi un scop legitim care să excludă categoria magistraților de la beneficul creșterilor salariale, cu toate că art.2 alin.2 din nr.OUG137/2000 prevede cerința ca criteriile sau practicile discriminatorii să fie justificate de un scop legitim.
Al treilea motiv de recurs formulat de pârâtul Ministerul Justiției este nefondat.
Reclamanții fiind judecători la Judecătoria Bălcești, carnetele lor de muncă sunt deținute de Tribunalul Vâlcea, instituție căreia îi revine obligația de a face modificări în acestea.
Din dispozițiile art.1 alin.1 și 2 ale Decretului nr.92/1976, rezultă că în carnetul de muncă se înscriu, printre altele datele cu privire la retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta, recompensele și orice alte situații care, potrivit dispozițiilor legale, se menționează în carnetul de muncă.
Pe de altă parte conform art.155 Codul muncii salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri.
Rezultă așadar că, față de dispozițiile arătate mai sus, în carnetele de muncă ale reclamanților trebuie incluse și creșterile salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni, astfel că în mod corect prima instanță a admis și acest capăt de cerere. În absența opozabilității acestor mențiuni, față de pârâți, printre care și recurentul Ministerul Justiției, dreptul recunoscut reclamanților ar fi iluzoriu, sub aspectul modului de calcul al indemnizației lunare și al alocării fondurilor necesare plății efective.
Primul motiv de recurs declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor este, de asemenea, nefondat.
În mod corect instanța de fond a apreciat că Ministerul Economiei și Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. De asemenea, conform art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005 această instituție gestionează și proiectul legii de rectificare bugetară.
Rezultă așadar că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamanților, în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
În lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor cerute de reclamanți.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă raportat la art.291 Codul muncii, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, împotriva sentinței civile nr.315 din 7 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții CURTEA DE APEL PITEȘTI, TRIBUNALUL VÂLCEA, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și reclamanții, aceștia din urmă cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei Bălcești
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./01.07.2008
GM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Florica RăuțăJudecători:Florica Răuță, Paula Andrada Coțovanu
