Pretentii civile. Speta. Decizia 5075/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(2959/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.5075/
Ședința publică din data de 09 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta reclamantă FEDERAȚIA NAȚIONALĂ "DRUM DE ", împotriva sentinței civile nr. 1476 din 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 7070/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimații pârâți COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA, SC A FERATE SA, SC FILARET SA, SC ȘI CFR SA, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns recurenta reclamantă Federația Națională "Drum de ", prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/29.05.2009, atașată la fila 14 dosar, lipsind intimații pârâți Compania Națională de Ferate CFR SA, SC . a Ferate SA, SC Filaret SA, SC și CFR SA.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul recurentei reclamante Federația Națională "Drum de ", depune la dosar concluzii scrise; susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 1476/23.02.2009 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a declinat în favoarea Tribunalului Bacău competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Federația Națională "Drum de " și pe pârâții Compania Națională de Ferate CFR SA, . a Ferate SA, SC Filaret SA, SC și CFR SA.
Obiectul cauzei îl constituie acțiunea prin care s-a solicitat obligarea pârâtelor la plata ajutorului material aferent zilei feroviarilor pentru anii 2006-2008 conform prevederilor Contractului Colectiv de Muncă; actualizarea sumelor de bani datorate cu rata inflației la data plății efective pentru fiecare an, plus cheltuieli de judecată.
Reclamanta a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- în calitate de persoană juridică, parte a unui contract colectiv de muncă, reclamanta a constatat nerespectarea unei clauze prevăzute în acesta de către celelalte părți contractante;
- în aceste condiții, membrii federației sindicale reclamante au hotărât intentarea unei acțiuni în instanță;
- trebuie avută în vedere calitatea de salariați a membrilor ce alcătuiesc federația, dar și faptul că negocierile cu pârâtele s-au purtat doar în B, unde toate părțile din prezentul dosar își au sediul principal;
- de aceea, constatarea nerespectării clauzelor CCM de către intimate urmează a se face la instanța competentă de la sediul reclamantei, în acest mod neeludându-se prevederile art. 284 din Codul Muncii;
- astfel se asigură și păstrarea unei practici unitare, fiind de notorietate că în țară nu există o asemenea practică;
- procedura de desfășurare a prezentei cauze în alt județ, iar nu la B, va fi foarte greoaie, deoarece toate actele necesare trebuie pregătite la sediul din B;
- urmează a se constata că Federația Sindicală "Drum de " are calitatea de reclamantă, iar persoanele pentru care s-a formulat acțiunea fac parte din această federație, motiv pentru care competența urmează a se stabili conform art. 284 din Codul Muncii în funcție de sediul reclamantei;
- beneficiara acțiunii este Federația Națională "Drum de ", formată din membrii semnatari, iar prin acordarea unor drepturi salariale către aceștia se aduce la îndeplinire contractul semnat de reclamantă, iar nu de fiecare membru în parte.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă . a Ferate SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
În baza art. 312 alin. 1, 3 și 5. proc. civ. făcând aplicațiunea corespunzătoare în speță și a dispozițiilor art. 304/1 proc. civ. ce permite examinarea pricinii sub toate aspectele de către instanța de control judiciar, Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Așa cum rezultă din analiza actelor și lucrărilor dosarului de fond, deși a fost învestită cu soluționarea unei acțiuni formulată în numele și pentru membrii săi de către Federația Sindicală Națională "Drum de " (acțiune ce în mod corect a fost calificată ca fiind un litigiu de muncă, față de natura și obiectul pretențiilor deduse judecății), la termenul din 23.02.2009 prima instanță a pus în discuție disjungerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții membrii de sindicat domiciliați în B și I, de cererea introdusă de reclamanții membrii de sindicat având domiciliile în alte județe din țară.
Trebuie arătat și faptul că reprezentanta reclamanților s-a opus măsurii disjungerii.
Ulterior, prin sentința atacată s-a declinat competența de soluționare a cererii disjunse în favoarea Tribunalului Bacău în circumscripția teritorială a căruia se găsește domiciliul reclamanților membrii de sindicat din prezenta cauză, invocându-se în drept prevederile art. 284 din Codul Muncii.
Însă, încheierea din 23.02.2009 prin care s-a pus în discuție excepția disjungerii, nu conține nicio dispoziție din care să rezulte modul în care Tribunalul a soluționat acest incident procedural. Practic, instanța de fond a omis să se pronunțe asupra excepției pe care a invocat-o, ceea ce conduce la concluzia că sub aspectul menționat, încheierea în discuție constituie un act procedural îndeplinit cu neobservarea formelor legale, ceea ce atrage nulitatea ei conform art. 105 alin. 2.pr.civ. și pe cale de consecință determină și nulitatea sentinței recurate potrivit art. 106.pr.civ.
Astfel, câtă vreme nu a dispus disjungerea de dosarul principal a cererii din pricina de față, prima instanță nu putea să procedeze la declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea altei instanțe.
În plus, disjungerea putea fi dispusă doar în cazurile și condițiile prevăzute de Codul d e Procedură Civilă. Or, situația existentă în speță nu permitea luarea unei asemenea măsuri, nefiind întrunite cerințele art. 120 alin. 2, art. 135 ori art. 165.pr.civ.
Sub acest aspect, trebuie arătat că în cauză nu se punea problema disjungerii unei cereri reconvenționale, a unei cereri de introducere în cauză respectiv a mai multor pricini întrunite, ci tribunalul trebuia să se pronunțe asupra unei singure pricini, având ca obiect o acțiune formulată, este adevărat, de mai mulți reclamanți. Însă, legislația procesual civilă în vigoare nu prevede nici o situație în care să existe posibilitatea separării prin disjungere a unei singure pricini în mai multe, în funcție de domiciliul autorilor acțiunii.
Așa fiind și întrucât nici reprezentanta reclamanților nu a fost de acord cu disjungerea, înseamnă că și dacă s-ar fi procedat în acest sens, măsura respectivă ar fi fost dispusă cu încălcarea legii și a principiului fundamental al disponibilității, având drept consecință ulterioară nelegalitatea declinării de competență dispusă prin sentința recurată.
Toate cele ce preced demonstrează că prima instanță în mod greșit nu a intrat în cercetarea fondului și impun a se face aplicațiunea în speță a prev. art. 312 alin. 5.pr.civ.
Urmează a se ține seama și de faptul că obiectul cauzei îl constituie o acțiune introdusă de mai mulți reclamanți, reprezentați de o federație sindicală, reclamanți care domiciliază în mai multe județe ale țării, dar și în B și Art. 284 din Codul Muncii nu conține dispoziții prin care să rezolve chestiunea stabilirii instanței de judecată competente în asemenea situații.
În virtutea rolului de drept comun al ramurii dreptului civil față de cea a dreptului muncii - rol prevăzut și de art. 295 din Codul Muncii - soluționarea acestei probleme nu se poate face decât prin recurgerea la prevederile Codului d e Procedură Civilă, mai precis ale art. 12 din acest cod, care arată că reclamantul (în speță reclamanții, singularul presupunând și pluralul) are alegere între mai multe instanțe deopotrivă competente. Este exact situația din prezentul proces.
Or, reclamanții și-au exercitat dreptul de alegere prevăzut de art. 12. proc. civ. drept ce nu poate fi cenzurat nici măcar de instanța de judecată (căci în acest caz excepția de necompetență teritorială are caracter relativ și nu absolut - de ordine publică - neputând fi invocată din oficiu) și s-au adresat Tribunalului București, care în aceste condiții este obligat să soluționeze pricina, fără a putea proceda la disjungere urmată de declinarea competenței în favoarea altor instanțe, care ar fi fost și ele competente teritorial să judece cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Federația Națională "Drum de ", în contradictoriu cu intimații-pârâți Compania Națională de Ferate CFR SA, . a Ferate SA, SC Filaret SA, SC și CFR SA, împotriva sentinței civile nr. 1476/23.02.2009 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Casează sentința atacată.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 09.07.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
TENORED//28.07.2009
Jud. Fond/,.
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
