Pretentii civile. Speta. Decizia 5109/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5109
Ședința publică de la 28 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Elena Stan
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții C, împotriva sentinței civile nr.692 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP M, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea De APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța apreciind cauza în stare de judecată a luat în examinare recursul.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Mehedinți prin sentința civilă nr.692 din 14 aprilie 2009 admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
A admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
A respins acțiunea formulată de reclamanții C, împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții C, au calitatea de procurori la Parchetul de pe lîngă Tribunalul Mehedinți și au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să calculeze și să plătească drepturile salariale constând în sporul de vechime pe perioada 1.09.2000 - 30.11.2002 calculată la valoarea actualizată, cu indicele de inflație corespunzător, din momentul executării hotărârii, în raport de plata dobânzii legale calculată la suma datorată, precum și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
Conform art. 21 din OG 137/2000 privind combaterea discriminării, care constituie lege specială si pe care reclamanții isi întemeiază acțiunea, "persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și nu este condiționată de sesizarea Consiliului.
Termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei".
Cum reclamanții au luat cunoștință de săvârșirea faptei discriminatorii doar la data pronunțării hotărârii 170/06.07.2006 a CNCD, aceasta nu reprezintă data de la care se calculează termenul de prescripție prevăzut la art. 3 din Decretul nr. 167/1958, astfel că raportând la această dată data formulării prezentei cereri 29.10.2008 instanța a constatat că a operat prescripția extinctivă.
Potrivit art.283 alin 1 lit.c din Codul Muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau unor despăgubiri către salariat.
În conformitate cu dispozițiile art.1 alin.1 din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă coroborate cu dispozițiile art.3 alin.1 din același act normativ dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege respectiv în termen de 3 ani.
Față de dispozițiile legale susmenționate și având în vedere data formulării acțiunii de către reclamantă s-a constatat prescris dreptul la acțiune al acesteia.
Potrivit art.47 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiau de un spor de vechime de până 25% din salariul de bază brut lunar.
Acest text de lege a fost abrogat însă prin art.1 pct.42 din OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 21/10.03.2008 a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, a constatat, că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de vechime de până la 25 %, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului 83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Ca atare acest drept nu a fost niciodată abrogat, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiind continuu de el.
Raportat însă, la data introducerii acțiunii, la data nașterii dreptului la acțiune s-a constatat că acesta este prescris.
Susținerea reclamanților că, au luat cunoștință de săvârșirea faptei discriminatorii doar la data pronunțării hotărârii 170/6.07.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, că aceasta reprezintă data de la care se calculează termenul de prescripție prevăzut de art.3 din Decretul 167/1958, astfel în dosarul de față a operat prescripția extinctivă.
Astfel, dreptul material la acțiune al reclamanților a luat naștere la data publicării nr.OG 83/2000 aceștia neputând pretinde că au fost în imposibilitate de a lua cunoștință de situația existentă în domeniul salarizării, de faptul că nr.OG 83/2000 a înlăturat sporul de vechime de până la 25%.
Cum, data săvârșirii faptei cauzatoare de prejudicii și momentul în care reclamanții au cunoscut sau trebuia să o cunoască coincide cu data intrării în vigoare a OG83/2000 care a înlăturat sporul de vechime de până la 25% și, cum data introducerii acțiunii de către reclamanții, este 29.10.2008 se constată că, drepturile solicitate de aceștia sunt prescrise fiind mai vechi de 3 ani raportat la data introducerii acțiunii.
În consecință, având în vedere cele arătate mai sus, instanța a admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune invocată de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a respins acțiunea reclamanților.
Acțiunea reclamanților împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive a acestui organ central al administrației de stat, întrucât nu există raporturi juridice între reclamantă și această instituție, iar potrivit G nr. 22/2002, ordonatorii principali de credite au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, să solicite rectificarea creditelor bugetare și să vireze creditele bugetare în condițiile legii, pentru asigurarea sumelor necesare efectuării plăților ce rezultă din titlurile executorii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, se susține instanța de fond a respins acțiunea în mod nelegal în ce privește sporul de vechime pentru perioada 01.09.2000-30.11.2002, motivându-se că dreptul la acțiune a luat naștere la data publicării OG nr. 83/2000.
Motivarea este contradictorie practicii și literaturii de specialitate. Recurenții susțin că dreptul la acțiune s-a născut la data de 06.07.2006, data la care s-a pronunțat Hotărârea nr. 170/2006 a CNCD.
Rămânerea unei perioade întrerupte de 2 ani de neacordare a sporului de vechime creează reclamanților un prejudiciu material și încalcă principiul constituțional prevăzut de art. 16 alin. 1 din Constituție și art. 5 alin. 1 din CEDO. În acest sens unele instanțe au soluționat spețe similare și au respins excepția prescripției.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 283 lit. c din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Textul este deplin aplicabil situației de față, întrucât, potrivit art. 295 alin. 2 din Codul Muncii "prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective".
Potrivit art. 166 (1) Codul Muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
În ceea ce privește momentul în care se naște dreptul la acțiune,se observă că,în general,coincide cu data la care este încălcat dreptul subiectiv.
Astfel că,în raport de cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, decizia nr. XXXVI din 07 05 2007, și anume că dispozițiile legale care reglementau sporul de vechime nu au fost abrogate, înseamnă că dreptul recurenților de a solicita acest spor s-a născut la data la care au constatat că nu li s-a acordat sporul de vechime.
Încălcarea dreptului subiectiv, prin neplata drepturilor salariale solicitate de către reclamanți, s-a realizat odată cu nerespectarea obligației legale de plata a sporului de vechime, deci lunar la data datorata.
In raport de aceasta data, curge cate un termen de prescripție, pentru fiecare obligație datorata si neachitata reclamanților.
Pentru a beneficia de sporul de vechime din anul 2000, recurenții trebuiau să se adreseze instanței cu acțiune în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Instanța de fond în mod corect a constatat că, raportat la data formulării cererii de chemare în judecată (29.10.2008) dreptul reclamanților de a solicita plata sporului de vechime pentru perioada 01.09.2000-30.11.2002 s-a stins prin prescripție.
Susținerea recurenților că termenul de prescripție curge de la data de 06 07 2006 când a fost adoptată hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării pentru că la această dată au luat cunoștință despre discriminare și astfel instanța trebuia să acorde sporul de vechime de la 01 01 2001 este nefondată. Sporul de vechime se cuvine magistraților ca urmare a faptului că dispozițiile legale nu au fost abrogate și reprezintă drepturi salariale reglementate și neacordate, natura juridică fiind stabilită de Înalta Curte de Casație și Justiție și astfel se aplică dispozițiile art.283 alin.1 lit. c Codul Muncii.
Nici critica privind încălcarea principiului nediscriminării nu este fondată. Pe de o parte, recurenții nu au dezvoltat în nici un fel această critică pentru a argumenta această susținere. Pe de altă parte, prevederile respective nu stabilesc imprescriptibilitati cu privire la acțiunile in justiție, pe de alta parte, nu înlătura posibilitatea legiuitorului de a asigura stabilitatea si certitudinea raporturilor juridice prin masuri legale ce tind la stingerea drepturilor la acțiune care nu au fost exercitate in cadrul unor termene considerate ca suficiente.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază recursul a fiind nefondat și urmează să îl respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții C, împotriva sentinței civile nr.692 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP M, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea De APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, având ca obiect drepturi bănești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 2009.
Președinte, - --- | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
2ex/
Red.jud.- -
03.11.2009
Jud.fond /
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Elena Stan, Lucian
