Pretentii civile. Speta. Decizia 5189/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 3785/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5189R
Ședința publică de la 28 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta, împotriva sentinței civile nr.84 din data de 21.01.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect-drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns, la prima strigare, recurenta prin avocat cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.76728/2009, și intimatul prin avocat cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.136/2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care
Se învederează faptul că la dosar intimatul a depus prin serviciul registratură la data de 21.08.2009 întâmpinare în 2 exemplare.
Se comunică recurentei, prin avocat, un exemplar al întâmpinării.
Recurenta, prin avocat, solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Intimatul, prin avocat, arată că întâmpinarea a fost depusă în termenul legal, motiv pentru care se opune cererii de amânare.
Curtea, deliberând asupra cererii de amânare pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării, o respinge având în vedere că aceasta a fost depusă la data de 21.08.2009 astfel încât partea a avut posibilitatea să ia cunoștință.Lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare au răspuns părțile prin avocați.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat susținând oral motivele de recurs.Fără cheltuieli de judecată.
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței civile ca temeinică și legală, pentru motivele arătate în întâmpinare. Depune concluzii scrise, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.84 din data de 21.01.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost admisă excepția nulității absolute invocată de către contestatorul, și, în consecință, s-a fost constatat nulitatea absolută a măsurii de revocare din funcția de director economic a contestatorului, dispusă prin Hotărârea nr.15/23.07.2007 a intimatei SC SA
Prin aceeași sentință, s-a dispus reintegrarea în funcția deținută anterior revocării de către contestator și a fost obligată intimata la plata drepturilor bănești, indexate și actualizate precum și a celorlalte drepturi de care a fost lipsit începând cu data de 02.06.2009 și până la data reluării efective a funcției de care a fost nelegal revocat.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că acțiunea formulată la data 07.07.2008 de reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul V, anularea măsurii de revocare din funcția de Director economic exercitată în baza contractul de mandat încheiat cu pârâta la data de 1.07.2007 ca fiind nelegală și netemeinică, în raport de dispozițiile art.153/20 din Legea nr.31/1990, modificată. Prin OUG nr.82/2007 și ale art.16 din Actul constitutiv, reintegrarea în funcția deținută anterior revocării, obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești, indexate, majorate și reactualizate precum și a celorlalte drepturi la care a fost lipsit, începând cu data de 02/06.2008 și până la data reluării efective a funcției din care a fost revocat, fără justă cauză, precum și plata cheltuielilor de judecată.
Prin cererea reconvențională, formulată la data de 26.09.2008, pârâtul reclamant a solicitat obligarea reclamantului-pârât la plata sumei de 25.900 lei reprezentând prejudiciu produs prin încasarea de indemnizații necuvenite cu plata cheltuielilor de judecată.
Asupra excepției necompetenței materiale a tribunalului Teleorman, instanța s-a pronunțat prin încheierea de ședință din data de 8 octombrie 2008 - respingând-o ca nefondată, și reținând cauza spre soluționare competentă.
Asupra excepției nulității absolute a măsurii de revocare din funcția de director economic dispusă de pârâta SA - instanța a constatat că, în conformitate cu dispozițiile art.135 din Legea nr.3/1991 "pentru validarea deciziilor Consiliului de Administrație este necesară prezența a cel puțin J din numărul membrilor iar în conformitate cu dispozițiile alin.2 aceluiași articol "deciziile din cadrul CA se iau cu votul majorității 1 membrilor.
4 al aceluiași articol prevede că actul constitutiv poate dispune că participarea la reuniunile CA poate avea loc și prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanță, precizând felul acestora - același articol prevede la alin.6 respectiv 8, că dacă actul constitutiv nu dispune altfel, președintele CA va avea votul decisiv în caz de paritate de voturi însă nu poate avea vot decisiv președintele CA, care este în același timp și direct al societății; iar în caz de paritate de voturi și dacă președintele nu beneficiază de vot decisiv, propunerea suspusă votului se consideră respinsă.
Actul constitutiv al SA, prin art.16 preia integral textul art.153/20 din Legea nr.31/1991, fără a se face mențiunea dacă în cadrul SA este permisă participarea prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanță, nefăcându-se în același timp nici o referire la categoria mijloacelor de comunicare permise a fi utilizate în acest sens.
Din procesul-verbal al ședinței CA din data de 30.05.2008 a rezultat că la ședința CA din acea dată, au fost prezenți doar 2 membri ci CA respectiv directorul general și președinte al CA și - membru al CA - lipsind, având calitatea tot de membru al CA, care se afla în Germania.
Acesta din urmă, și-a exprimat votul telefonic cu conformare în scris.
La propunerea președintelui CA - - de revocare a contractului de mandat, celălalt membru al CA, și care era în prezent - - a apreciat că acuzele aduse reclamantului trebuie să fie comunicate și acestuia, ca să i se cunoască și punctul său de vedere și a solicitat verificarea activității economice de către Comisia de cenzuri sau o firmă de audit - așa încât aceasta s-a obținut în a-și exprima votul în vreun sens.
Așa fiind, propunerea de revocare a contractului de mandat al reclamantului a fost adoptată doar cu votul președintelui CA și director general și votul telefonic al membrului CA absent.
S-a apreciat de către intimata că raportat la dispozițiilor art.153/20 din Legea 31/1990 - alin.4 și 5, modificată, prin Legea 441/2008 și OUG 82/2007, votul telefonic al membrului CA, absent, nu poate fi un vot valabil exprimat în raport de dispozițiilor legale precizate.
În această situație, cu un vot, "pentru" și a obține, ne aflăm în situația de paritate de voturi. Astfel încât ar fi trebuit să se facă aplicarea dispozițiilor art. 154/20 alin.6, Legea 31/1990 modificară, fapt nerealizat de pârâtă.
Rezultă că propunerea de revocare a contractului de mandat a fost adoptată cu un vot pentru și o abținere ceea ce a dus la paritate de voturi, și cum președintele CA, nu mai beneficiază de vot decisiv fiind și director al societății, propunerea supusă votului se consideră respinsă, conform dispozițiilor art.153/20 alin.8 Legea 31/1990 modificată.
Așa încât, revocarea din funcție a contestatorului s-a făcut cu încălcarea prevederilor Legii 31/1990 modificată prin OUG nr.82/2007 art.153/20 și Legea nr.441/2008 și ale art.16 din Actul constitutiv.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs intimata SC SA V, criticând această soluție pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat că sentința atacată este nelegală și netemeinică, instanța de fond pronunțând o hotărâre cu încălcarea competenței altei instanțe, deoarece intimatul a deținut calitatea de director economic al subscrisei în baza unui contract de mandat încheiat în conformitate cu dispozițiile art.143 din Legea nr.31/1990 R, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.441/2006, astfel încât instanța competentă să judece în fond litigiul este Judecătoria Videle, nu Tribunalul Teleorman.
S-a mai apreciat și faptul că instanța de judecată a procedat în mod greșit la punerea în discuție a excepției nulității absolute a măsurii revocării din funcție, pe care apoi a admis-o, cu consecința admiterii cererii formulate de reclamant, deoarece procedând la judecarea pe excepție și ulterior admițând excepția, instanța de fond a încălcat principiul disponibilității pârtilor si a acordat ceea ce nu s-a cerut, deoarece a hotărât asupra altui obiect decât cel cu care a fost investită.
Pe de alta parte, ca o consecință a calificărilor și aprecierilor făcute de instanța de judecată cu privire la capetele de cerere formulate de reclamant (atât în ceea ce privește competenta, cât și excepția nulității absolute a măsurii revocării din funcție), recurenta a fost privată de posibilitatea de a-și formulă apărările în mod complet și corect.
S-a mai arătat și faptul că instanța de fond nu a administrat probele încuviințate părților, nu s-a pronunțat asupra cererii reconvenționale, iar pe fondul cauzei s-a susținut că, instanța nu poate admite "anularea măsurii de revocare din funcție", cu alte cuvinte anularea denunțării unilaterale a contractului de mandat și nici nu poate dispune "reintegrarea în funcție" a reclamantului încălcând voința mandantului și regulile de bază ale contractului de mandat, deoarece o astfel de soluție nu este permisă nici de Legea nr.31/1991, prin art.1431alin.4.
Prin întâmpinarea formulată intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recurentul a deținut calitatea de Director Economic la societatea intimată în temeiul unui Contract de mandat încheiat potrivit dispozițiilor art.143 din Legea nr.31/1990 modificată prin Legea nr.441/2006.
Se reține și faptul că în conformitate cu dispozițiile art.152 din Legea nr.31/1990 raportat la dispozițiile art.1371din același act normativ directorii nu pot încheia cu societatea contract de muncă pe durata mandatului lor, din interpretarea acestora rezultând faptul că raporturile juridice dintre societate și Director nu sunt raporturi de muncă, iar remunerația directorului este asimilată salariului doar în ceea ce privește obligațiile fiscale și cele de protecție socială.
Având în vedere situația mai sus expusă precum și temeiurile de drept arătate, Curtea apreciază că, în speță, competența de soluționare a cauzei în primă instanță îi revenea tribunalului Teleorman - Secția Comercială.
Aceasta deoarece potrivit art.2 alin.1 pct.a pr.civ. tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.
În speță, însă, pretențiile bănești ale reclamantului reprezintă un capăt subsidiar de cerere, capătul de cerere principal cu care acesta a investit instanța vizând anularea măsurii de revocare din funcția de Director Economic exercitată în baza Contractului de mandat încheiat cu intimata la 01.07.2007, fapt ce atrage competența de soluționare a cauzei în primă instanță de către Tribunal - Secția Comercială.
Admiterea acestui prim motiv de recurs face de prisos cercetarea celorlalte motive de recurs invocate, astfel încât în temeiul dispozițiilor art.304 pct.3 pr.civ. raportat la dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată, va admite excepția de necompetență materială și va trimite cauza spre competentă soluționare tribunalului Teleorman - Secția Comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta, împotriva sentinței civile nr.84 din data de 21.01.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Casează sentința atacată.
Admite excepția de necompetență materială.
Trimite cauza spre competentă soluționare tribunalului Teleorman - Secția Comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
14.09.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Comșa Carmen Georgiana
