Pretentii civile. Speta. Decizia 532/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția conflicte de muncă și asigurări sociale
Decizia civilă nr. 532/R/ Dosar Nr-
Ședința publică din 8 mai 2008
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi JUDECĂTOR 2: Maria Carmen Tică
--- - JUDECĂTOR 3: Ligia
- judecător
grefier
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr. 155 din 18 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul contestator, lipsind intimata SC de Editură SA
Procedura îndeplinită.
Se constată că la dosar s-au depus concluzii scrise formulate de recurentul contestator.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri cerută la termenul anterior de recurentul contestator, în temeiul art. 167 Cod pr. civilă.
Având cuvântul asupra recursului, recurentul contestator solicită admiterea recursului, învederând că la dosar confundat înscrisurile depuse. În fapt instanța a luat în seamă unele înscrisuri depuse de contestator ca fiind depuse de intimată. Or, intimata nu a depus de-a lungul procesului nici un înscris.
Consideră că nu s-a făcut nici o dovadă cu privire la plata salariilor datorate de societatea intimată, așa încât consideră că recursul poate fi admis.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 155/2008, Tribunalul Covasnaa respins acțiunea formulată, precizată ulterior de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta, De Editură O având ca obiect anularea Deciziei nr. 1033/5.10.2007, reîncadrarea în funcția deținută și plata despăgubirilor reprezentând drepturile salariale de care a fost lipsit ca urmare a concedierii.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a avut raporturi de muncă pe perioadă nedeterminată cu pârâta, începând cu data de 20.04.2001, ocupând funcția de agent reclamă-coordonator, conform contractului individual de muncă.
Prin decizia nr. 1033 din 5.10.2007, emisă de SC de Editură SA, s-a dispus ca, începând cu 7.11.2007, în baza art. 65 din Codul Muncii, contractul individual de muncă a reclamantului să înceteze.
Dispozițiile art. 65 din Codul Muncii, reglementează concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului. Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă, să aibă o cauză reală și serioasă.
Astfel, din Hotărârea de restructurare nr. 1031 din 5.10.2007, reiese că restructurarea a vizat departamentul de marcheting cu consecința desființării, pe lângă alte posturi și cel de agent de reclamă din mun. Sf. G, în acest sens se vor emite decizii nominale cu acordarea unui preaviz de 30 zile.
În acest context, se reține că desființarea postului deținut de reclamant este reală, întrucât departamentul de marketing din cadrul societății pârâte la nivelul jud. C, a fost singura funcție creată și ocupată, cum se poate observa din situația personalului de la fila 26, 46 din dosarul de fond, organigramele firmei, înainte de măsura restructurării și după măsura restructurării de la fila 63 din dosarul de fond.
De asemenea se mai constată că, după data de 5.10.2007, în perioada de preaviz de 30 zile, a intervenit suspendarea contractului de muncă a reclamantului, întrucât acesta a intrat în incapacitate de muncă conform certificatelor medicale pentru perioada 1.11.2007-31.01.2008. Pentru această perioadă s-au acordat drepturile de îndemnizație cuvenită legal, necontestată de reclamant, deci și aplicarea deciziei de concediere este suspendată.
Pe de altă parte, pretențiile bănești ale reclamantului au fost achitate, cum rezultă din situațiile, necontestate de la filele 46-48 din dosarul de fond.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, arătând că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând înțelesul lămurit și vădit, neîndoielnic al acestuia.
Decizia de desfacere a contractului de muncă este abuzivă. Cauza pentru care s-a desființat locul de muncă al reclamantului este răzbunarea, pentru că și-a permis să solicite drepturile ca salariat.
De altfel, societatea poate fi acționată în instanța penală, pentru evaziune fiscală, întrucât niciodată nu declară la fisc toate încasările din provincie.
Angajatorul i-a acordat doar salariul minim pe economie, fără să țină seama de încasări, de procentul raportat încasărilor, prevăzut în contract.
Nu corespunde adevărului că reclamantul ar fi primit pretențiile bănești solicitate.
De asemenea, intimata nu a respectat prevederile contractului colectiv de muncă, în sensul că trebuia acordat comisionul aferent încasărilor, peste salariul minim.
Intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca neîntemeiat.
Examinând sentința atacată în raport cu motivele de recurs, instanța constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod pr. civilă, pe care se întemeiază recursul, vizează situația în care, deși actul juridic dedus judecății este căt se poate de clar, instanța îi schimbă natura ori înțelesul.
Recurentul nu arată în motivarea căii de atac în ce constă schimbarea naturii sau înțelesului actului juridic, simplele afirmații referitoare la cauzele desființării locului de muncă nefiind suficiente pentru admiterea recursului.
Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor de reorganizare a societății, nr. 103/2007, privind restructurarea activității departamentului, cât și organigramele societății înainte și după restructurare, atestă cu deplină evidență împrejurarea că desființarea postului deținut de reclamant este reală.
Luând în considerare probele relevante în cauză, soluția instanței de fond este întemeiată sub aspectul reținerii caracterului, efectiv și real al desființării postului de agent de reclamă din cadrul departamentului de marketing pe care era angajat recurentul reclamant.
În ceea ce privește cererea de acordare diferenței de salariu pentru perioada 2004-2007, reprezintă o extindere a cadrului procesual de completare a acțiunii care nu se circumscrie dispozițiilor de modificare prevăzute de art. 132 Cod pr. civilă, potrivit cărora, reclamantul poate doar să mărească sau să micșoreze câtimea obiectului cererii inițiale.
În temeiul dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod pr. civilă, instanța a procedat legal, admițând excepția tardivității cererii precizatoare formulată de către reclamant.
Motivul de recurs, cu referire la evaziunea fiscală, pentru nedeclararea încasărilor din provincie de către societatea intimată, excede cadrului procesual supus judecății, instanța nefiind sesizată cu o cerere în acest sens.
Nefondată este și critica cu privire la acordarea drepturilor de indemnizație cuvenite reclamantului, în perioada suspendării contractului de muncă pentru incapacitate temporară de muncă.
Din adeverința eliberată de societatea intimată și necontestată de reclamant, rezultă că indemnizația de boală aferentă lunilor noiembrie - decembrie 2007 fost încasată de recurent, deși aplicarea deciziei de concediere era suspendată.
Față de considerentele relevate, în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, recursul va fi respins, iar sentința civilă recurată menținută ca temeinică și legală.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant împotriva sentinței civile nr. 155/18.02.2008 a Tribunalului Covasna pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 8 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - --- - -
Grefier,
Red. - 8.05.08
Dact. - 15.05.08
2 ex.
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Maria Carmen Tică, Ligia
