Pretentii civile. Speta. Decizia 533/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția conflicte de muncă și asigurări sociale
Decizia Nr. 533/R/ Dosar Nr-
Ședința publică din 8 mai 2008
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi JUDECĂTOR 2: Maria Carmen Tică
--- - JUDECĂTOR 3: Ligia
- judecător
grefier
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanta --- și pârâta SC "" SA, împotriva sentinței civile nr. 44 din 17 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa recurentei reclamante - - și a recurentei pârâte SC "" SA
Procedura îndeplinită.
CURTEA
Asupra recursului civil de fața;
Constata ca prin sentința civilă nr.44/17.01.2008, Tribunalul Covasnaa respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta SC SA.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâta SC SA și în consecință a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3700 lei cu titlu de drepturi salariale suplimentare neacordate pe anul 2006 precum și la plata sumei de 528,20 lei cu titlu de daune și a respins restul pretențiilor.
Prin încheierea pronunțata în data de 12.02.2008, Tribunalul Covasnaa dispus îndreptarea erorii materiale strecurate in considerentele sentinței civile nr.44/2008 a aceleiași instanțe, în sensul că reclamanta a avut contractul de muncă suspendat pe perioada 19.12.2004 - 1.09.2006 și nu pe perioada 19.12.2005 - 18.09.2006 cum greșit s-a consemnat și a respins cererea de îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul aceleiași sentințe privitor la cuantumul pretențiilor.
Pentru a pronunța sentința civilă nr.44/17.01.2008, Tribunalul Covasnaa reținut următoarele:
Pârâta se apără și invocă în raport de data nașterii dreptului prescripția dreptului material la acțiune, excepție care trebuie să fie analizată în raport de data scadenței fiecărui drept solicitat.
Instanța constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 283 lit. e din Cod, invocate de pârâtă care se referă la o prescripție specială, în sensul că dreptul la acțiune se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii acestuia în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze contractuale ale acestuia. Mai mult decât atât prin invocarea acestor dispoziții pârâta se contrazice în apărările pe care le face, pentru că invocând prevederile de mai sus implicit recunoaște că dreptul material la acțiune este actual, născut, personal, și prin urmare fiecare reclamant în parte are un interes material, care a condus la formularea unei cereri pentru valorificarea dreptului, și prin urmare nu se poate susține că acțiunea este prematură.
În speță se solicită drepturi care trebuiau acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști, de C pentru 2004, 2005, 2006, iar cei care au lucrat și în 2007 și pentru acest an, deci data nașterii acestor drepturi este anterioară formulării prezentei cereri, iar apărările pârâtei țin de fondul cauzei mai mult, și vor fi analizate în continuare, conform celor de mai jos.
Potrivit art.168 al.1 din contractul colectiv de muncă " cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SA. Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, a modalității de acordare, a condițiilor, criteriilor și a beneficiarilor."
Alineatul 2 din același articol 168 prevede expres că " în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul (1) au fost introduse în salariu de bază al fiecărui salariat".
Aceste dispoziții referitor la includerea suplimentărilor salariale în salariul de bază doar pe 2003 sunt reluate și în dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat pe anii 2005, 2006, fără a se face vreo mențiune că suplimentările salariale pentru anii următori vor fi incluse în salariile de bază ale salariaților, ceea ce înseamnă că suplimentările salariale pentru 2004, 2005, și în continuare nu au fost introduse în salarii așa cum se susține, ci trebuiau calculate și acordate distinct.
În ceea ce privește prescripția dreptului material la acțiune instanța constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 283 lit. c Cod. întrucât este vorba de drepturi salariale, așa cum se menționează în contractul colectiv de muncă, indiferent că ele sunt acordate cu titlu de premii sau nu cu ocazii mai speciale.
Astfel, articolul de mai sus dispune că " cererile trebuie formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat".
În cauza de față părțile recunosc că nu s-au mai purtat negocieri din 2003, pentru simplul motiv că aceste drepturi salariale au fost incluse începând cu acest an în salariu de bază al angajaților, deși în contractul colectiv de muncă se specifică că doar pentru anul 2003 se includ, fără a se dispune în acest sens și pentru viitor, și fără să se specifice în acest sens și în contractele colective de muncă încheiate ulterior acestui an.
Prin urmare societatea nu și-a îndeplinit obligațiile de a negocia cu, conform dispozițiilor art. 168 CCM, dispoziții care au fost menținute în contractele încheiate în toți anii și prin urmare raportat la dispozițiile codului muncii sus invocate nu se poate reține că în cauză a intervenit prescripția vreuneia din sumele solicitate.
Tribunalul mai reține că reclamanta a fost angajata societății pârâte, conform mențiunilor din carnetul de muncă depus la dosar, iar potrivit art. 168 al.1 din CCM trebuia să beneficieze de suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și
Întrucât conducerea patronatului începând cu 2004 nu s-a mai întâlnit cu conducerea federației salariaților pentru a negocia potrivit prevederilor contractului colectiv de muncă, acordarea acestor suplimentări salariale nu a mai avut loc.
Instanța reține că potrivit art. 969 Cod civ. " convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante" și prin urmare dispozițiile din contractele colective de muncă pe care reclamatul își întemeiază pretențiile nu sun desființate, astfel că trebuie să își producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii.
Pârâta invocă în apărare în mod surprinzător în alte dosare deja soluționate, respectiv -, nr-, -, etc. o hotărâre a comisiei paritare SC SA nr. 12/18.06.2007, de care nu a înțeles să se prevaleze în cauza de față, în care se menționează că s-au luat în considerare dispozițiile CCM la nivel de SA încheiat între SC Sa și, sens în care s-a stabilit că la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paști și C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat ".
Instanța a reținut referitor la această hotărâre a Comisiei Paritare că un contract încheiat în mod valabil reprezintă voința părților atâta timp cât nu a fost desființat, și prin urmare putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 1 din Cod civ. "legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă".
Legea mai favorabilă se aplică numai în cazul infracțiunilor unde este vorba de libertatea unei persoane și în cazul contravențiilor, nicidecum în civil, cu atât mai mult cu cât dispozițiile unui contract colectiv de muncă reflectă voința părților din momentul încheierii acestuia.
Prin această hotărâre a comisiei paritare a SC SA care poartă dată certă, fiind din anul 2007, luna iunie, se urmărește doar interesul societății în defavoarea foștilor salariați, prin modificarea retroactivă a clauzelor contractelor de muncă încheiate pe anii 2004, 2005, 2006, 2007 (în ce privește prima de Paști pe acest an), ceea ce nu poate fi admis și luat în considerare de către instanță, pentru considerentele deja expuse mai sus.
Mai mult decât atât pârâta nu a făcut dovada că într-adevăr aceste suplimentări salariale ce trebuiau acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost incluse în salariile salariaților, cu atât mai mult cu cât ele variază de la an la an, așa cum susține în întâmpinare.
Pârâta se apără și susține fie că drepturile solicitate reprezintă sporuri, și prin urmare ele au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, fiind astfel încasate în fiecare lună, fie prin întâmpinare se apără și susține că, Capitolul VI reglementează "protecția socială a salariaților și alte drepturi" și prin urmare este vorba de acordarea unor drepturi fără caracter periodic, care sunt strâns legate de persoana salariatului sa a familiei acestuia, ceea ce conduce la concluzia că nefiind sporuri ele se acordă salariaților doar în preajma sărbătorilor respective, nefiind incluse în salariul de bază.
De fapt nici nu mai era nevoie de noi negocieri între patronat și sindicat dacă se stipula prin CCM. Că aceste drepturi salariale se stabilesc o dată pentru totdeauna și sunt incluse în salariul de bază al fiecărui angajat în parte.
La dosarul cauzei s-au depus în probațiune adrese ale SC SA cu privire la cuantumul salariului mediu brut pe anii solicitați, la nivelul societății, în raport de care reclamantul și-a calculat pretențiile, precum și o notă de calcul cu indicii de inflație raportat la prejudiciul suferit ca urmare a neacordării sumelor la scadență.
Cu privire la acest aspect instanța înlătură și apărarea pârâtei potrivit căreia este o diferență între salariu mediu brut și salariu de bază mediu la nivel de, întrucât din adresele de la dosar emise chiar de pârâtă se specifică doar salariu minim pe societate, salariu mediu brut, diurna de delegare și adaos pentru condiții de șantier, pentru toți anii specificați în acțiune, în speță nefăcându-se vreo dovadă în condițiile art. 1169 Cod civ. că ar fi vorba de un alt cuantum al acestuia.
Pârâta s-a mărginit a depune la dosar doar un tabel cu diferențele pe care le-a susținut între sumele solicitate fără a rezulta de unde a ajuns la un astfel de cuantum, motiv pentru care nu vor fi luate în considerare, ținând cont că în litigiile de muncă sarcina probei revine angajatorului.
Chiar și în această situație conform prevederilor contractului colectiv de muncă invocat, este lesne de înțeles că patronatul și sindicatul trebuie să negocieze acordarea acestor drepturi, inclusiv cuantumul, iar acest salariu mediu brut este punctul de plecare al negocierii, și prin urmare reprezintă nu suma cea mai mare la care s-ar ajunge, ci suma cea mai mică de la care se pleacă la negociere.
În cuprinsul prevederilor art. 168 al.1 CCM se stipulează expres că părțile trebuie să negocieze pentru a stabili valoarea concretă a drepturilor de care trebuiau să beneficieze salariații cu ocazia sărbătorilor de Paști și
La pronunțarea prezentei sentințe instanța va ține cont însă de faptul că reclamanta a avut contractul de muncă suspendat pe perioada 19.12.2005-18.09.2006 și prin urmare drepturile salariale cuvenite pentru sărbătoarea de Paști pe anul 2006 nu i se cuvine, sens în care nu le va acorda.
Împotriva sentinței au declarat recurs atât reclamanta - - cât și pârâta SA.
Prin recursul formulat recurenta reclamantă a solicitat modificarea în parte a sentinței si obligarea pârâtei la plata sumei de 7.480 lei reprezentând drepturi salariale neacordate și la plata sumei de 533,52 lei reprezentând daune pentru neachitarea la termen a obligațiilor menționate.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că pentru anii 2004,2005,2006 și 2007 nu a beneficiat de suplimentări salariale de Paști și de C și că raporturile de muncă dintre părți au încetat la data de 17.09.2007.
Primele de Paști solicitate sunt: pentru anul 2005 - 1.400 lei; pentru anul 2006 - 1.850 lei; pentru anul 2007 - 1.850 lei iar cele de C sunt: pentru anul 2004 - 980 lei; pentru anul 2005 - 1.400 lei; pentru anul 2006 - 1.850 lei, raportat la salariul brut.
Totodată este criticat modul de calcul al drepturilor salariale care ar fi trebuit să fie în sumă de 7.480 lei în condițiile în care prima de Paști pe anul 2006 nu a fost inclusă, întrucât contractul de muncă a fost suspendat pe perioada 19.12.2005 - 18.09.2006.
Prin recursul formulat de pârâta SA B se solicită casarea sentinței și respingerea cererii de chemare în judecată.
Recursul formulat de recurenta pârâtă nu a fost semnat și, deși instanța a acordat două termene de judecată în acest sens, cererea de recurs nu a fost semnată, motiv pentr5u care, în baza prevederilor art.133 alin.2 Cod proc.civ., Curtea va constata nulitatea recursului declarat de această recurentă.
Examinând recursul declarat de recurenta reclamantă - -, Curtea reține următoarele:
Din adeverința nr.47/2008 remisă de "" SA membră a Grup, rezultă care au fost salariile de bază medii pe această societate în lunile anterioare acordării drepturilor solicitate, pentru a face dovada că pretențiile reclamantei trebuie raportate la dispozițiile artr.168 alin.1 din Contractul Colectiv de muncă, care prevăd că valoarea primelor solicitate se calculează în funcție de salariul de bază mediu.
Potrivit acestei adeverințe primele de Paști sunt: pentru anul 2005 - 850 lei; pentru anul 2006 - 1.047 lei; pentru anul 2007 - 1.260 lei iar primele de C sunt: pentru anul 2004 - 799 lei; pentru anul 2005 - 927 lei și pentru 2006 - 1.160 lei.
Carnetul de muncă al reclamantei face dovada suspendării contractului de muncă al acesteia pentru creșterea și îngrijirea copilului, în perioada 19.12.2004 - 1.09.2006, împrejurare care nu a fost contestată de recurenta - - în cuprinsul motivelor de recurs.
Pe perioada suspendării contractului individual de muncă reclamanta nu poate pretinde drepturi de natură salarială și nici sporurile sau indemnizațiile acordate celorlalți angajați care au prestat muncă în beneficiul societății pârâte.
In aceste condiții reclamanta nu beneficiază de prime de Paști pentru 2005 și 2006 și nici de prima de C pentru 2005.
Ca urmare, drepturile salariale cuvenite recurentei reclamante cu titlu de prime de Paști pentru 2007 și de C pentru 2004 și 2006 sunt în sumă de 3.219 lei, deci mai puțin decât a reținut instanța de fond.
Întrucât nu poate fi înrăutățită situația reclamantei în propria cale de atac, instanța urmează a respinge recursul declarat de recurenta reclamantă - - împotriva sentinței civile nr.44/17.01.2008 a Tribunalului Covasna.
pentru aceste motive,
În numele legii
Decide
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă - - împotriva sentinței civile nr. 44/17.01.2008 a Tribunalului Covasna.
Constată nulitatea recursului declarat de recurenta pârâtă SC "" SA - Membru Grup, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 8 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - --- - -
Grefier,
Red. - 9.06.08
Dact. - 23.06.08
2 ex.
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Maria Carmen Tică, Ligia
