Pretentii civile. Speta. Decizia 5832/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5832
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier - -
*******************************
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 15 octombrie 2009, pronunțare amânată la 22 octombrie 2009, respectiv 20 octombrie 2009, privind judecarea recursurilor formulate de pârâții MINISTERUL ECONIMIEI ȘI FINANȚELOR, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, chemat în garanție MINISTERUL ECONIMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, împotriva sentinței nr. 1205 din 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții LA PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE-DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE- SERVICIUL TERITORIAL CRAIOVA, A LA PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE-DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE- SERVICIUL TERITORIAL CRAIOVA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică din Data de 15 octombrie 2009, au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr. 1205 din 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr- s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE pârât DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE D, și in consecinta s-a respins actiunea fata de acești parați.
S-a admis actiunea formulată de reclamantele și, cu domiciliul ales în C- județul D la sediul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva pârâților pârât MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE cu sediul în B- sector 4, pârât DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE cu sediul în B--81 sector 1
S-a dispus obligarea paratilor Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie, Direcția Națională Anticorupție sa plateasca reclamantelor A, sumele reprezentând diferența de impozit pe venit reținut din salariu în perioada 01.10.2005 - 31.03.2009, rezultând din reducerea cu 25%, respectiv 20% a acestui impozit ca urmare a acordării Meritul Judiciar clasa a IV a, respectiv a Meritul Judiciar clasa a Va, ce vor fi actualizate in functie de coeficientul de devalorizare a monedei nationale pana la data platii efective.
Au fost obligați paratii Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie, Direcția Națională Anticorupție să facă mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantelor.
S-a admis cererea de chemare in garantie a Ministerului Economiei si Finantelor formulata de Ministerul Public -Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie si obliga chematul in garantie sa aloce fondurile necesare achitarii sumelor cuvenite reclamantilor.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamantele îndeplinesc funcția de procuror la Parchetul Național Anticorupție, Serviciul Teritorial Anticorupție C, începând cu data de 10.09.2003, așa cum rezultă din Ordinele de numire în funcție nr. 1390/07.10.2003 pentru - și nr. 1391/07.10.2003 pentru.
Prin Decretul 602/2002 emis de Președintele României cele două reclamante au fost decorate cu Diploma Meritul Judiciar clasa a IV a pentru și Diploma Meritul Judiciar clasa a Va pentru -, în conformitate cu dispozițiile art. 107 - 108 din legea 92/1992 privind organizarea judecătorească, modificată prin OUG 179/1999.
Potrivit art. 109 din legea 92/1992 cei decorați cu Diploma "Meritul Judiciar" clasele IV și V au beneficiat efectiv de o reducere a impozitului pe venit cu 25%, respectiv cu 20%, așa cum rezultă din ordinele Procurorului general nr.193/C3/17.11.2005 și nr. 196/03/18.11.2005, până la data intrării în vigoare a legii 303/2004.
Instanța a constatat că prin legea 303/2004 a fost menținută distincția Diploma Meritul Judiciar pentru merite deosebite în activitate pentru judecători și procurori.
În schimb au fost abrogate dispozițiile art. 109 din legea 92/1992 privind reducerea impozitului pe venit pentru persoanele ce au primit distincția Diploma Meritul Judiciar, ceea ce face să rămână fără eficiență acordarea distincției Diploma Meritul Judiciar.
Prin abrogarea art. 109 din legea 92/1992 reclamanții au fost lipsiți în mod nejustificat de un bun ce exista deja în patrimoniul lor.
Articolul 1 din Protocolul Adițional nr. l la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale prevede că: "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Potrivit Curții europene a drepturilor omului, noțiunea de "bunuri" cuprinde atât bunurile actuale, cât și valorile patrimoniale, inclusiv creanțele.
Dreptul de creanță constă în îndrituirea creditorului unui raport juridic de a pretinde debitorului îndeplinirea obligației corelative de a da, de a face sau de a nu face ceva.
Dreptul de reducere a impozitului pe venit, ca efect al primirii "Meritul Judiciar", fiind o creanță, bine stabilită și care a creat o "speranță legitimă " reprezintă o "valoare patrimonială "ce implică garanțiile prevăzute de art. l al Protocolului Adițional nr.l la Convenția europeană a drepturilor omului ( împotriva Slovaciei nr. 44912/1998).
Prin art. 107 pct. 2 lit. b din Legea nr. 303/2004, au fost lipsiți de proprietatea acestui" bun" fără ca din cuprinsul actelor normative interne să rezulte o cauză de utilitate publică.
Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care Românie este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
In consecință, instanța a reținut existența unui conflict între art. 107 pct. 2 lit. b din Legea nr. 303/2004 prin care s-au abrogat art. l07-l09 din Legea nr. 92/1992 și art. l din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului și urmează să dea preponderență aplicării acestui text al reglementării internaționale la care România a aderat prin Legea nr.30 din 18.05.1994, publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 31.05.1994.
Prin abrogarea, fara nici un motiv a acestei dispozitii legale, magistratii au fost lipsiti, fara nici o justificare, de aceste drepturi salariale, încălcându-se și prevederile Constituției României.
Art. 53 din Constituție prevede că "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav." "Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce o atingere existenței dreptului sau a libertății."
Menținerea acestor drepturi se impune cu atât mai mult cu cât la 09.12.2003 a fost adoptată la Organizația Națiunilor Unite, Convenția împotriva corupției, ratificată de România prin Legea nr.365 din 15.09.2004 care în art. 11 alin. 1 și 2, arată că fiecare stat parte poate lua măsuri pentru a consolida integritatea magistraților, de a preveni posibilitatea de a-i corupe, remunerarea corespunzătoare fiind una din aceste măsuri.
Lipsirea reclamantelor de dreptul de a beneficia de reducerea impozitului pe venit ca urmare a decorării cu Diploma Meritul Judiciar vine în contradicție cu spiritul convenției mai sus menționată, precum și cu însuși scopul legii 303/2004 exprimat în expunerea de motive, în care se precizează că unul din obiectivele urmărite este și consolidarea statutului magistraților și crearea unui corp de magistrați de carieră.
Stabilirea drepturilor magistraților trebuie să țină seama de rolul justiției de putere în stat, de răspunderea și complexitatea funcției de magistrat, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute pentru magistrați și urmărește garantarea independenței și imparțialității acestora.
În raport de toate aceste considerente instanța a apreciat că nu a existat o justificare a unei cauze de utilitate publică pentru ca reclamantele să fie lipsite de dreptul la reducerea impozitului pe venit.
In cauza au fost considerate incidente și dispozițiile Pactului Internațional cu privire la drepturile civile si politice care la art.19 pct.3, stabilește ca exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implica inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, in speța, nu se poate aprecia, conform considerentelor expuse ca înlăturarea acestui drept a fost justificata pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
Față de cele arătate mai sus instanța a admis acțiunea formulată de reclamante împotriva pârâților Ministerul Public -Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie, Direcția Națională Anticorupție și a obligat paratii Ministerul Public -Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie, Direcția Națională Anticorupție sa plateasca reclamantelor A, sumele reprezentând diferența de impozit pe venit reținut din salariu în perioada 01.10.2005 - 31.03.2009, (data pronunțării prezentei hotărâri) rezultând din reducerea cu 25%, respectiv 20% a acestui impozit ca urmare a acordării Meritul Judiciar clasa a IV a, respectiv a Meritul Judiciar clasa a Va, ce vor fi actualizate in functie de coeficientul de devalorizare a monedei nationale pana la data platii efective.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor D tribunalul a admis-o și în consecință respins cererea față de acești pârâți având în vedere că aceștia nu au atribuții privind plata drepturilor de natură salarială către reclamanți, reclamanții nefiind angajații acestor instituții.
Instanța a admis în schimb cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație și va obliga chematul în garanție să aloce fondurile necesare achitarii sumelor cuvenite reclamantilor.
Astfel potrivit art. 118 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții, potrivit art. 19 din aceasta lege, de a dispune masurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare, pentru asigurarea echilibrului bugetar si aplicarea politicii financiare a statului, precum si cheltuirea cu eficienta a resurselor financiare.
Potrivit art. 3 alin. 1 din HG 208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor are, în acest sens, următoarele atribuții: elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Ca urmare, nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonanțată si plătită, dacă nu este aprobată potrivit legii si nu are prevederi bugetare.
În conformitate cu dispozițiile Decretului 92/1976 a obligat paratii Ministerul Public -Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie, Direcția Națională Anticorupție să facă mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantelor.
Curtea de Apel Craiova, prin Încheierea din data de 26 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr- a scos cauza de pe rol și a înaintat-o Tribunalul Dolj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale spre competentă soluționare.
Împotriva sentinței Tribunalului Dolj au declarat recurs pârâții MINISTERUL ECONIMIEI ȘI FINANȚELOR, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, chemat în garanție MINISTERUL ECONIMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului formulat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă ICCJ, DNA, s-au arătat, în esență, următoarele:
1. Inastanța de fond a apreciat eronat aplicarea art. 109 din Legea nr. 92/92, întrucât această dispoziție a fost abrogată prin Legea nr. 303/2004 iar Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului recunoaște dreptul statelor membre ale Uniunii de a-și reglementa politica fiscală în conformitate cu necesitățile interne.
Mai mult, dispozițiile noului Cod fiscal intrat în vigoare la 1 ian. 2004 stipulează că orice venit se impozitează, fără excepție și fără a exista vreo dispoziție privind scutirea, reducerea impozitului pentru magistrați sau oricare altă categorie salarială.
2. În mod greșit a fost admisă de către prima instanță, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice și Direcției Generale a Finanțelor Publice D, în condițiile în care angajatorul a procedat deja la reținerea cotelor corespunzătoare de impozit iar sumele au fost virate în conturile MFP iar, în acest moment, doar Ministerul Finanțelor Publice D pot returna sumele respective reținute cu titlu de impozit către contributorii - persoane fizice.
Astfel, potrivit Ordinului Ministerului Finanțelor nr. 1899/2004, competența restituirii impozitului pe venit reținut revine organului fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, respectiv în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului sau a plătitorului de venit.
3. Dispozițiile invocate ca și temei pentru admiterea cererii reclamanților au fost în mod expres abrogate.
4. Sunt nefondate susținerile reclamanților, în sensul că dreptul de a beneficia de această reducere a impozitului este un drept de creanță care, în viziunea Curții Europene a Drepturilor Omului este încadrat în noțiunea de bun, de proprietatea căruia nimeni nu poate fi lipsit decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional, sunt nefondate.
Astfel, drepturile patrimoniale la care fac reclamanții se clasifică în drepturi reale și drepturi de creanță, iar dreptul de proprietate despre care se face vorbire în art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la este un drept real și nu unul de creanță.
S-a mai menționat că exproprierea pentru cauză de utilitate publică la care face referire Protocolul Adițional nr. 1 și art. 44 alin. 3 din Constituția României are ca obiect bunuri imobile aflate în proprietatea persoanelor fizice și juridice și deci, nu sunt aplicabile cauzei de față.
5. Instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege, atâta timp cât doar puterea legislativă poate crea și să adopte legi.
II. În motivarea recursului formulat de DGFP D în nume propriu și Pentru MEF, s-au arătat următoarele:
Legea nr. 72/1996 a fost abrogată de art. 80 din Legea nr. 80 din Legea nr. 500/2002 privind finanțelor publice, astfel, această recurentă nu poate fi obligată la asigurarea și virarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ale reclamanților în temeiul unui act normativ abrogat.
În ceea ce privește obligarea MEF să asigure și să vireze fondurile necesare, s-a arătat că între acesta și reclamanați nu există raporturi de muncă, nu există nici o garanție legală care să poată fi invocată în temeiul art. 60 - 63 cod. pr. civ. iar obiectul cererii de chemare în garanție nu se încadrează în prevederile legale menționate anterior.
III. În motivarea recursului formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ a arătat, în esență, următoarele:
1. Față de faptul că reclamanții și-au întemeiat acțiunea și pe dispozițiile OUG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, s-a învederat instanței că, prin Decizia nr. 821/ 2008 a Curții Constituționale, dispozițiile art. 2 alin. 1 și alin. 11 precum și art. 27 din acest act normativ au fost constatate neconstituționale.
2. Pentru perioada aprilie 2004 - martie 2006, acțiunea trebuia respinsă ca fiind prescrisă, dat fiind că în speță nu este vorba despre drepturi salariale ci doar de modul de stabilire a acestora.
Modul de stabilire a salariilor pentru reclamanți a fost realizat prin ordine ale Procurorului General, OUG nr. 177/2002 reglementând termenele în interiorul cărora se se poate face contestație.
Întrucât termenul stabilit de OUG nr. 177/2002 (art. 36 alin. 1) pentru formularea contestațiilor este de 15 zile de la data comunicării la organele de conducere ale psarchetului de pe lângă ICCJ, drepturile bănești aferente perioadei martie 2004 - aprilie 2006 este tardiv formulată.
3. Acțiunea reclamanților este nefondată întrucât dispozițiile legale pe care se întemeiază acțiunea ( art. 107 din Legea nr. 92/1992), au fost abrogate expres prin art. 86 pct. 5 din OG nr. 73/1999.
Chiar dacă, la rândul său, OG nr. 73/1999 a fost abrogată prin OG nr. 7/19 iulie 2001, nu se poate reține că au fost repuse în vigoare dispozițiile art. 109 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, dat fiind că, dispozițiile art. 60 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 menționează expres că abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are totdeauna caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act normativ anterior, să se repună în vigoare actul normativ inițial.
Față de împrejurarea că, în prezent, salarizarea judecătorilor și a procurorilor este reglementată de OUG nr. 27/2006, aprobată și modificată prin Legea nr. 45/2007, care nu prevede o reducere a cotelor de impozitare pentru procurorii distinși cu diploma "Meritul Judiciar", recurenta a arătat că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Nu se poate reține aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, acestea făcând referire la un drept real și nu la un drept de creanță.
4. În mod nelegal s-a dispus obligarea la plata drepturilor bănești actualizate cu rata inflației, atâta timp cât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără o bază legală pentru respectiva cheltuială.
Plata diferențelor rezultatre prin aplicarea indicelui de inflație se poate face numai prin intervenția legiuitorului, această obligație fiind neîntemeiată și nejustificată.
5. Întrucât sporurile acordate de instanța de fond nu sunt drepturi salariale ce se adaugă la retribuția tarifară de încadrare și nu se includ în aceasta, în mod greșit a fost admis și capătul de cerere privind obligarea pârâților să opereze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
Reclamantele, având calitatea de procurori la Parchetul Național Anticorupție, Serviciul Teritorial Anticorupție C începând cu data de 10 sept. 2003, au fost decorate cu Diploma Meritul Judiciar clasa a IV-a - și cu Diploma Meritul Judiciar clasa a V-a - -.
Inițial, acordarea acestor distincții a fost reglementată prin art. 109 din Legea nr. 92/1992 care prevedea, pentru persoanele decorate cu aceste disctincții, reducerea impozitului pe venit cu 25%, respectiv 20%.
Dispozițiile Legii nr. 303/2004 au menținut distincția Diploma Meritul Judiciar pentru merite deosebite în activitatea de judecător și procuror, abrogând însă, așa cum a reținut și prima instanță, prevederea referitoare la reducerea impozitului pe venit.
Față de împrejurarea că acordarea acestei distincții presupune o recunoaștere a meritelor profesionale deosebite, Curtea apreciază însă, contrar celor reținute de prima instanță, că abrogarea dispozițiilor referitoare la facilitățile fiscale nu echivalează cu lipsirea de eficiență a acestei distincții.
Pe de altă parte, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor articolul 20 din Constituția României, este indiscutabilă preemțiunea dreptului internațional față de dreptul intern.
În speță însă, instanța de fond a invocat dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană care a consacrat garantarea dreptului de proprietate: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."
Din modul de redactare a acestui articol rezultă că protecția este acordată proprietarului pentru "bunurile sale", în sfera noțiunii de "bun" fiind incluse drepturile reale, drepturi subiective, patrimoniale și absolute, în temeiul cărora titularii lor pot să își exercite atributele asupra unui lucru determinat, în mod direct și nemijlocit, fără a fi necesară intervenția unei alte persoane.
Obiectul litigiului de față nu poate fi încadrat în categoria drepturilor reale, el nefiind un drept salarial ci un veritabil drept de creanță ce excede sfera reglementării art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană.
Prin urmare, în mod greșit a fost însușit de către prima instanță punctul de vedere invocat de către reclamanți, în cauză nefiind aplicabile aceste dispoziții legale, și deci, neexistând nici o neconcordanță între legea internă și reglementările internaționale.
Mai mult, alin. 2 al aceluiași articol din Protocolul nr. 1 la Convenția
Europeană a Drepturilor Omului, menționează expres că dispozițiile alin. 1 nu aduc atingere drepturilor statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor.
În același timp, măsura recunoașterii meritelor profesionale deosebite ale magistraților în condițiile abrogării facilităților fiscale instituite anterior, considerată de stat, la acest moment, ca fiind suficientă pentru a consolida integritatea magistraților și pentru a preveni posibilitățile de a-i corupe, fără a le prejudicia independența, nu contravine ci, dimpotrivă, se întemeiază pe dispozițiile art. 11 din Convenția împotriva corupției, ratificată de România prin Legea nr. 365 din 15 sept. 2004 potrivit cărora fiecare stat membru are libertatea de a lua măsuri ce vizează sistemul juridic al unei țări, consolidarea independenței magistraților și rolului lor fundamental în lupta împotriva corupției.
În ceea ce privește invocarea de către tribunal, a dispozițiilor art. 19 pct. 3 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, Curtea constată că, în cauză, nu sunt aplicabile aceste dispoziții, ele făcând referire la libertatea de exprimare a persoanei, fără nici o legătură cu obiectul litigului dedus judecății de față.
Prin urmare, date fiind considerentele expuse anterior, constatând nefondată cererea reclamantelor, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 rap. la art. 304 pct. 9 cod. pr. civ. să admită recursurile, să modifice sentința și să respingă acțiunea reclamanților.
De asemenea, date fiind dispozițiile art. 60 și următoarele cod. pr. civ. va fi respinsă cererea de chemare în garanție, devenind astfel inutilă cercetarea celorlalte motive de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
ECIDE
Admite recursurile formulate de pârâții Ministerul Econimiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și chematul în garanție Ministerul Econimiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, împotriva sentinței nr. 1205 din 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții - și.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea reclamantelor - și, împotriva pârâților Ministerul Econimiei Și Finanțelor, Direcția Generală A Finanțelor Publice D, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție.
Rerspinge cererea de chemare în garanție formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție împotriva Ministerul Econimiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud./ 2 ex./ 11 dec. 2009
Tehn./Ex.3
/ și
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Cristina Raicea, Ligia Epure
