Pretentii civile. Speta. Decizia 594/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 594/R-CM
Ședința publică din 25 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI, împotriva sentinței civile nr.36/F-CM din data de 20 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic, pentru recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, în baza delegației de la dosar, lipsind recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B, intimatul-reclamant, intimații-pârâți Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B-Direcția Națională Anticorupție și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș -Serviciul contabilitate și intimatului-pârât chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic, pentru recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Consilier juridic, pentru recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, solicită admiterea ambelor recursuri, modificarea sentinței recurate și, pe fond, respingerea acțiunii. În subsidiar, solicită admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, întrucât acesta dispune efectuarea plăților.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 27.10.2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș - Serviciul Contabilitate, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să îi oblige pe pârâți să îi plătească sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu data de 16.11.2007 și în continuare, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, să includă acest spor pe statul de plată, să vireze efectiv sumele respective și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului. A mai solicitat reclamantul obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plății. A mai solicitat, de asemenea, achitarea unei amenzi civile de 50 lei/zi de întârziere până la executarea obligației stabilită în sarcina pârâților, precum și plata daunelor morale în cuantum de 100.000 lei reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a neplății drepturilor salariale.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin decizia nr.XXI pronunțată în dosarul nr.5/2008, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în Secții Unite a admis recursul în interesul legii și a constatat că sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică se cuvine procurorilor și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Mai arată reclamantul că prin sentința civilă nr.762/CM/16.11.2007 a Tribunalului Argeș, irevocabilă prin decizia nr.167/R-CM/26.02.2008 a Curții de APEL PITEȘTI, i-a fost acordat acest drept până la data de 16.11.2007, iar ca urmare a pronunțării recursului în interesul legii, i-a fost recunoscut acest drept și pentru viitor.
Prin întâmpinarea formulată (filele 26-28), pârâtul Ministerul Finanțelor a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, arătând că nu are calitatea de angajator al reclamantului și că atribuțiile sale sunt expres prevăzute prin Legea nr.500/2002. A mai susținut pârâtul că legea bugetului de stat nu poate fi modificată decât tot printr-o lege, iar nu printr-o hotărâre judecătorească.
Prin întâmpinarea formulată (filele 32-35), pârâta Direcția Națională Anticorupție a arătat că sentința civilă nr.762/CM/2008 a Tribunalului Argeș nu îi este opozabilă, astfel că nu o poate executa și că nu are cuprins în bugetul propriu sume cu această destinație. De asemenea, pentru pretențiile formulate împotriva sa, a solicitat instanței să facă aplicarea dispozițiilor art.329 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată (filele 58-66), pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a solicitat respingerea acțiunii, arătând că acest spor se cuvine reclamantului numai până la data de 3.02.2007, când a intrat în vigoare nr.OUG8/2007, act normativ care a abrogat expres Legea nr.50/1996. Pe cale de consecință, nu se pune problema includerii pe statul de plată a acestui spor. De asemenea, nu se cuvine acordarea pe viitor a acestui drept, întrucât în acest fel instanțele ar adăuga la legea specială de salarizare a judecătorilor și procurorilor.
A mai arătat pârâtul că trebuie respins capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului, întrucât ceea ce trebuie înscris în acest carnet este retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi incluse în aceasta, or sporul solicitat de reclamant se adaugă la retribuția tarifară de încadrare, fără a se încadra în aceasta.
A mai susținut pârâtul că nu se poate dispune plata actualizată a acestor drepturi bănești, întrucât angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale acordate.
În fine, pârâtul a solicitat respingerea capetelor de cerere privind plata amenzii civile și a daunelor morale, apreciind că nu se poate reține culpa angajatorului.
Prin întâmpinarea formulată (filele 82-85), pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTIa solicitat instanței ca, în legătură cu primul capăt de cerere să facă aplicarea Deciziei nr.XXI/2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție. A solicitat respingerea cererii de actualizare a sumelor, cu motivarea că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate, deci numai prin intervenția legiuitorului și a solicitat, de asemenea, respingerea capătului de acțiune privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamanților, cu motivarea că sporul solicitat în acțiune se adaugă și nu se include în retribuția tarifară, iar potrivit art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976, în carnetul de muncă trebuie înscrise retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta.
Pârâții Direcția Națională Anticorupție (filele 43-46), MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție (filele 55-57) și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI (filele 80-81) au formulat cereri de chemare în garanție împotriva Ministerului Finanțelor, solicitând ca, în situația admiterii acțiunii, să ia act de obligativitatea inițierii și adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009.
Prin sentința civilă nr.36/F-CM din 20 ianuarie 2009, Curtea de APEL PITEȘTIa admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâți să plătească reclamantului drepturi salariale reprezentând spor de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică după cum urmează: pe pârâta Direcția Națională Anticorupție în perioada 16.11.2007-15.07.2008 și pe ceilalți pârâți începând cu 16.07.2008 la zi și în continuare, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Au fost obligați pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului și să includă pe statul de plată al acestuia sporul de mai sus.
Au fost respinse capetele din acțiune privind aplicarea amenzii civile și plata daunelor morale.
A fost respinsă acțiunea față de pârâtul Ministerul Finanțelor, precum și cererile de chemare în garanție formulate de Direcția Națională Anticorupție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție împotriva Ministerului Finanțelor.
În considerentele acestei sentințe, instanța de fond a reținut următoarele:
"În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor, Curtea a constatat că între acest pârât și eclamantă nu există raporturi juridice de muncă, atribuții privind salarizarea reclamantei având ceilalți pârâți.
Potrivit art.131 alin.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, ctivitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, însă onform prevederilor art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, rolul Ministerului Finanțelor este numai acela de a elabora proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. De asemenea, onform art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005 această instituție gestionează și proiectul legii de rectificare bugetară.
Potrivit art.18 și 20 din lege ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare, elaborând proiectelor bugetare anuale și examinând execuția bugetară.
Dispozițiile art.19 din lege prin care se statornicesc atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor cu privire la pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobările contului general de execuție, au ca punct de pornire proiectele ordonatorilor principali de credite, astfel încât Ministerul Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea a constatat că reclamantul a fost numit în data de 26.06.2007 procuror la. Pitești, conform Hotărârii nr.174/2007, exercitând această funcție până la data de 15.07.2008, dată la care a fost transferat la cerere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești. Aceste aspecte rezultă din carnetul de muncă al reclamantului (filele 94-104).
Prin sentința civilă nr.762/CM/16.11.2007 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, irevocabilă, (filele14-17) a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul împreună cu alte persoane și au fost obligați pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș să plătească reclamantului sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 1.10.2004 și până la data pronunțării sentinței, adică până la data de 16.11.2007.
Prin prezenta acțiune reclamantul a solicitat acordarea acestui spor în continuare, începând cu data de 16.11.2007 la zi și pentru viitor.
În ceea ce privește sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, el a fost reglementat de art.47 din Legea nr.50/1996, text în conformitate cu care "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Prin Decizia nr. XXI/10.03.2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în dosarul nr.5/2008 a fost admis recursul în interesul legii și s-a constatat că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Deciziile pronunțate în recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată, în conformitate cu dispozițiile art.329 alin.3 Cod procedură civilă, motiv pentru care instanța a reținut că se impune obligarea pârâților să plătească sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% reclamantului.
Instanța nu a reținut apărarea pârâtului MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în sensul că acest spor se cuvine reclamantului numai până la data de 3.02.2007, când a intrat în vigoare nr.OUG8/2007, (act normativ care a abrogat expres Legea nr.50/1996). Astfel, din interpretarea literală și sistematică a prevederilor art.1 și art.30 din nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, rezultă că sunt abrogate de la data intrării în vigoare a acestui act normativ dispozițiile Legii nr.50/1996, cu modificările și completările ulterioare, însă numai cele referitoare la salarizarea acestei categorii de personal.
Ca atare, instanța a admis acțiunea și a obligat pe pârâți să plătească reclamantului sporul de 50% începând cu data solicitată în acțiune, pentru perioada 16.11.2007-15.07.2008, drepturile bănești urmând a fi plătite de pârâtul A, care a avut calitatea de angajator.
De asemenea, instanța a obligat pe pârâți să includă acest spor pe statul de plată al reclamantului.
Cererea reclamantului privind acordarea și pentru viitor a acestor drepturi salariale a fost apreciată ca întemeiată.
Astfel, salariul este o prestație periodică, iar art.110 alin.2 Cod procedură civilă permite solicitarea înainte de termen a unei prestații periodice, instituind practic o excepție de la regula potrivit căreia drepturile solicitate printr-o acțiune trebuie să fie actuale, urmând bineînțeles ca hotărârea obținută să fie pusă în executare la împlinirea termenului.
Mai mult, în privința sporului de 50%, instanța a constatat că, în decizia sa, ÎNALTA CURTEa stabilit că acest spor se cuvine și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.324/2001, fără a stabili și o dat limită, de la care acest spor nu s-ar mai cuveni, ceea ce înseamnă că el se cuvine și în prezent. De altfel, nici în prezent art.47 din Legea nr.50/1996 nu a fost abrogat, astfel că el trebuie aplicat în continuare.
Pentru acest drept salarial, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.161 alin.4 Codul muncii, apreciind că se impune acordarea drepturilor bănești actualizate cu rata inflației la data plății efective, întrucât este evident prejudiciul produs reclamantului prin neplata acestui sporuri, în noțiunea daunelor-interese prevăzute de lege trebuind inclusă noțiunea de actualizare, în speță, cu indicele de inflație.
Actualizarea cu indicele de inflație se justifică prin necesitatea realizării unei corelații între salariul real și salariul nominal de care reclamantul ar fi beneficiat la momentul în care angajatorii datorau drepturile bănești și momentul în care aceste sume de bani au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarilor, știut fiind că funcția principală a indexării este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai.
Este adevărat că nu se pot face cheltuieli de către pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI decât în limita bugetului anual aprobat și repartizat acestuia, însă după rectificarea bugetului și alocarea de către Ministerul Finanțelor a fondurilor necesare plății drepturilor salariale solicitate în acțiune, MINISTERUL PUBLIC va avea fondurile necesare și își va putea executa obligația de plată a drepturilor salariale către reclamant.
Cu privire la cererea reclamantului privind înscrierea acestor drepturi salariale în carnetul de muncă, instanța a reținut că in dispozițiile art.1 alin.1 și 2 ale Decretului nr.92/1976, rezultă că în carnetul de muncă se înscriu, printre altele datele cu privire la retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta, recompensele și orice alte situații care, potrivit dispozițiilor legale, se menționează în carnetul de muncă.
Pe de altă parte conform art.155 Codul muncii salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri.
Față de dispozițiile arătate mai sus, în carnetul de muncă al reclamantului trebuie inclus și sporul de 50% ce face obiectul prezentei acțiuni, fiind admis și acest capăt al acțiunii.
Curtea a apreciat ca nefiind întemeiat petitul acțiunii privind aplicarea amenzii civile de 50 lei pe zi de întârziere.
Astfel, conform art.5803cod procedură civilă, în faza de executare, dacă debitorul unei obligații intuituu personae nu și-a executat obligația stabilită în sarcina lui printr-un titlu executoriu, creditorul poate sesiza instanța de judecată, pentru ca aceasta, prin încheiere irevocabilă, să aplice debitorului o amendă civilă, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligației.
Rezultă așadar că procedura instituită de art.5803Cod procedură civilă poate fi utilizată doar în faza de executare silită.
Cererea de acordare a daunelor morale a fost respinsă ca nefondată, apreciindu-se că reclamantul nu a suferit nici un prejudiciu moral prin neîndeplinirea de către debitor a obligației ce îi revenea. De altfel, în cuprinsul acțiunii reclamantul nici nu a arătat în ce constă acest prejudiciu."
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au formulat recurs pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI.
Recurentul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a susținut că sentința este nelegală și netemeinică pentru motivele prevăzute de art.304 pct.3, 4 și 9 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:
1 - Întrucât prin decizia nr.21 din 10 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr.444 din 13 iunie 2008, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General, prin care a stabilit "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001, decizie obligatorie potrivit art.329 alin.3 Cod procedură civilă", apreciază recurentul că efectele aplicării acesteia încetează după data de 3 februarie 2007.
2 - În mod greșit a reținut instanța de fond că nu poate fi primită apărarea acestuia în sensul că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se cuvine intimatului-reclamant numai până la 3 februarie 2007, când a intrat în vigoare nr.OG8/2007, care de la intrarea în vigoare a abrogat dispozițiile Legii nr.50/1996, însă numai cele referitoare la salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor.
3 - Este nelegală sentința prin care a dispus obligarea pârâților să opereze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă, întrucât instanța a ignorat dispozițiile art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă, din care rezultă că singura categorie de drepturi bănești ce se poate transcrie în carnetele de muncă este retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta. Susține că sporul solicitat de intimatul-reclamant este un drept salarial ce se adaugă la retribuția tarifară de încadrare și nu se include în acesta.
4 - În mod nelegal instanța de fond a dispus obligarea pârâților la includerea pe ștatul de plată a intimatului a sporului solicitat, ignorând în felul acesta dispozițiile art.22 din Legea nr.500/2002 a finanțelor publice, potrivit cărora "ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale".
5 - În mod nelegal instanța de fond a respins acțiunea față de pârâtul Ministerul Finanțelor publice, precum și cererile de chemare în garanție formulate de pârâți împotriva acestei instituții publice, ignorând dispozițiile legale potrivit cărora rolul acestui minister este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete. De asemenea, nu s-a avut în vedere că MINISTERUL PUBLIC în calitate de ordonator principal de credite este în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata diferențelor bănești solicitate.
6 - Instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
7 - Au fost aplicate greșit dispozițiile art.998 din Codul civil față de acest recurent, întrucât nu are nici o culpă în abrogarea de către legiuitor a textului de lege prin care se acorda sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru categoriile profesionale ale procurorilor și judecătorilor, astfel că în mod greșit a fost obligat la plata despăgubirilor solicitate.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTIa susținut că sentința este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
1 - În mod greșit a fost admisă acțiunea de către instanța de fond în virtutea presupusului caracter discriminatoriu al prevederilor nr.OG137/2000, deși prin decizia nr.821 din 3 iulie 2008 a Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate invocată de Ministerul Justiției și s-a constatat că dispozițiile art.2 alin.1 și 2 și dispozițiile art.27 din această ordonanță sunt neconstituționale, încălcându-se dispozițiile art.31 din Legea nr.47/1992.
2 - Acțiunea reclamantului era admisibilă numai pentru perioada 1 octombrie 2000 - 3 februarie 2007, ultima dată fiind momentul intrării în vigoare a nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, act normativ care prin art.30 abrogă în mod explicit întreaga Lege nr.50/1996, deci și art.47. În aceste condiții, efectele aplicării dispozițiilor art.329 Cod procedură civilă al deciziei nr.21 din 10 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție încetează după 3 februarie 2007, astfel că acțiunea reclamantului trebuia să fie respinsă ca neîntemeiată.
3 - Instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, ca instituție bugetară, nu poate înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
4 - În mod greșit instanța de fond a dispus obligarea acestui pârât la operarea mențiunilor corespunzătoare recunoașterii drepturilor solicitate în carnetul de muncă și la includerea pe ștatul de plată a sporului, deoarece în conformitate cu dispozițiile art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976, singura categorie de drepturi bănești ce se poate transcrie în carnetele de muncă este retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta. Susține că sporul solicitat de intimatul-reclamant este un drept salarial ce se adaugă la retribuția tarifară de încadrare și nu se include în acesta.
5 - Instanța de fond a respins în mod nejustificat acțiunea față de pârâtul Ministerul Finanțelor, precum și cererile de chemare în garanție formulate împotriva acestuia, întrucât în cazul de față obligația de garanție între recurent și cel chemat în garanție de către acesta există în temeiul art.131 pct.1 din Legea nr.304/2004, republicată, privind organizarea judiciară, potrivit căruia, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
În drept, recurentul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă, cu aplicarea art.3041Cod procedură civilă, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.
Întrucât motivele de recurs invocate de recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI vizează aceleași aspecte de nelegalitate invocate de recurentul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, urmează a fi analizate împreună.
Examinând sentința recurată sub aspectul motivelor de recurs invocate de cei doi recurenți, în raport cu actele dosarului și dispozițiile legale invocate de către părți, Curtea constată că recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Motivul de recurs încadrat în art.304 pct.3 Cod procedură civilă este nefondat și urmează a fi respins, întrucât Curtea de APEL PITEȘTIa soluționat cauza în primă instanță în conformitate cu dispozițiile nr.OUG75 din 11 iunie 2008, la data de 20 ianuarie 2009.
Întrucât Curtea Constituțională abia prin decizia nr.104 din 20 ianuarie 2009 a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.I și II din nr.OUG75/2008, invocată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, este nejustificată susținerea recurenților în sensul că instanța a soluționat cauza cu încălcarea competenței altei instanțe.
Al doilea motiv de recurs încadrat de recurenți în art.304 pct.4 Cod procedură civilă este nefondat și urmează a fi respins, întrucât nu se constată că în speță instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin soluția pronunțată în cauză.
Nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.304 pct.4 Cod procedură civilă atunci când instanța interpretează legea, ci dimpotrivă instanța exercită atribuțiile puterii judecătorești.
Și motivul de recurs încadrat de recurenți în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, prin care se susține că sentința este nelegală pentru că în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamantului sub toate aspectele, este nefondat și urmează a fi respins.
Susținerile recurenților în sensul că efectele aplicării deciziei nr.21 din 10 martie 2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial din 13 iunie 2008, încetează după data de 3 februarie 2007, când a intrat în vigoare nr.OG8/2007 care a abrogat dispozițiile Legii nr.50/1996, sunt neîntemeiate, constatând că în mod corect prima instanță a admis acțiunea reclamantului începând cu data solicitată în acțiune.
Prin decizia sus-menționată ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a statuat că nici în prezent dispozițiile respective care reglementează sporul de 50% nu și-au încetat aplicabilitatea, astfel că față de dispozițiile art.329 din Codul d e procedură civilă în mod legal a reținut instanța de fond că acțiunea formulată de reclamant prin care a solicitat ca pârâții să-i plătească sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu 16 noiembrie 2007 și în continuare este întemeiată și a fost admisă.
Din analiza prevederilor art.1 și 30 din nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din cadrul justiției, rezultă că sunt abrogate de la data intrării în vigoare a acestui act normativ dispozițiile Legii nr.50/1996, cu modificările și completările ulterioare, însă numai cele referitoare la salarizarea acestei categorii de personal.
Susținerile recurenților în sensul că în mod greșit au fost obligați să opereze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului sunt nejustificate în raport de dispozițiile art.1 din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă.
Potrivit acestui text de lege, rezultă că în carnetul de muncă se înscriu, printre altele, datele cu privire la retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta.
De asemenea, în conformitate cu art.155 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, astfel că prima instanță în mod legal a admis și capătul de cerere formulat de reclamant referitor la obligarea pârâților de a efectua mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului și să includă pe ștatul de plată al acestuia sporul de 50%.
Cu privire la critica care vizează nelegalitatea hotărârii pentru că s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de către aceștia față de Ministerul Finanțelor Publice, Curtea constată de asemenea a fi neîntemeiată, întrucât prima instanță corect a reținut că această cerere a fost formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, având în vedere dispozițiile Legii nr.500/2002 privind finanțele publice, precum și dispozițiile Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară.
Rezultă din conținutul acestor acte normative, că între Ministerul Finanțelor Publice și reclamant nu există raporturi juridice de muncă, atribuțiile privind salarizarea acestuia având ceilalți pârâți.
Cum Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea de angajator al reclamantului, nu există nici un raport de drept material care să poată fi valorificat prin acțiunea formulată de către reclamant.
În speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.60 Cod procedură civilă, care prevăd că "partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere de chemare în garanție sau în despăgubire".
Și susținerile recurenților în sensul că în mod greșit instanța de fond a dispus plata drepturilor bănești solicitate actualizate cu rata inflației, sunt nejustificate în raport de dispozițiile art.161 alin.4 din Codul muncii, impunându-se acordarea drepturilor bănești actualizate cu rata inflației la data plății efective tocmai pentru repararea prejudiciului produs reclamantului, actualizarea justificându-se prin necesitatea realizării unei corelații între salariul real și momentul la care aceste sume de bani au intrat în patrimoniul reclamantului.
Examinând sentința sub toate aspectele potrivit art.3041Cod procedură civilă, se constată că nu există alte cauze de modificare sau casare a sentinței recurate.
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art.291 Codul muncii combinat cu art.312 pct.1 din Codul d e procedură civilă urmează a se respinge ca nefondate ambele recursuri, întrucât sentința pronunțată de prima instanță este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI, împotriva sentinței civile nr.36/F-CM din data de 20 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Pl.,
Grefier,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.2/16.04.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan
