Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 593/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 593/R-CM
Ședința publică din 25 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanții EN. G, G, G, și, împotriva sentinței civile nr.23/F-CM din data de 14.01.2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată recursul în stare de judecată și îl reține, în vederea deliberării.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 20.09.2008, la reclamanții, G, - -, G, -, -, -, -, G, ( ) -, judecători și, asistenți judiciari, au solicitat în contradictoriu cu Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Argeș:
- obligarea pârâților la plata către fiecare reclamant a echivalentului stimulentelor primite în perioada 2006-2008 de un consilier juridic asimilat magistraților din cadrul Ministerului Justiției, cu titlu de despăgubiri în temeiul art.21 din nr.OG137/2000;
- actualizarea sumelor la data plății și plata dobânzii legale aferentă acestor sume potrivit nr.OG9/2000 de la data nașterii dreptului la acțiune, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat, în esență, că în perioada 2006 - 2008 personalului din cadrul Ministerului Justiției i-au fost acordate în repetate rânduri stimulente din fondul constituit în temeiul art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997, fiind emise în acest sens mai multe ordine care sunt enunțate în acțiune.
otrivit normelor interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, pentru stimularea personalului din sistemul justiției, aprobate prin nr.1008/C din 19 mai 2006, fondul destinat stimulării personalului din sistemul justiției, în conformitate cu prevederile art.25 alin.2 din Legea nrt.146/1997, se constituie din diferența de 75% din recuperarea sumelor din cheltuieli judiciare avansate de stat din aprobate Ministerului Justiției și Ministerului Public pentru desfășurarea proceselor penale, precum și din amenzile judiciare.
Sumele constituite în acest fel se utilizează pentru stimularea judecătorilor, personalului auxiliar de specialitate, personalului economic, tehnic, administrativ și de serviciu din cadrul instanțelor judecătorești, a personalului Ministerului Justiției, al Institutului Național de, al Institutului Național de Expertize Criminalistice, precum și a personalului din Centru Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu.
Repartizarea sumelor pentru instanțele judecătorești și instituțiile subordonate Ministerului Justiției, destinate stimulării personalului, se face de către ordonatorul principal de credite și a celor destinate personalului în cadrul instanțelor judecătorești se face pe ordonatori secundari și terțiari de credite, prin ordin al ministrului justiției, ținându-se seama, în principal, de gradul de colectare al acestor sume la nivelul ordonatorilor secundari și terțiari de credite.
Deși potrivit prevederilor normelor interne, atât magistrații, cât și personalul asimilat magistraților au drepturi egale în ce privește repartizarea de stimulente, tratamentul cu privire la acordarea acestora nu a fost egal.
Astfel, magistrații și personalul auxiliar de specialitate din instanțe, nu au beneficiat și nu beneficiază de asemenea sume considerabile, sumele fiind ridicol de mici în comparație cu cele acordate personalului din Ministerul Justiției.
Art.14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994 ale cărei dispoziții mai favorabile sunt aplicabile direct în dreptul român, prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație și nimeni nu poate face obiectul unei discriminări din partea unei autorități publice, dacă aceasta ar fi întemeiată pe unul din motivele arătate anterior.
Au conchis reclamanții în sensul că, potrivit art.21 alin.1 din nr.OG137/2000, în toate cazurile de discriminare prevăzute în ordonanță, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit sau anularea situației și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Totodată, s-a solicitat citarea în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în calitatea sa de expert în materie.
La data de 28 octombrie 2008 (filele 46-50 dosar), pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, în speță nefiind vorba de o discriminare, legea recunoscând posibilitatea ordonatorilor de credite de a acorda premii și stimulente cu îndeplinirea anumitor condiții stabilite prin ordin al Ministrului Justiției.
Legea nr.146/1997 prevede la art.25 alin.2 numai modalitatea de constituire a fondului cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției fără să instituie reguli privind eventualele categorii de beneficiari ai stimulentelor, care urmau a fi stabilite în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției.
Față de prevederile art.2 alin.(1) din nr.OG137/2000 și art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, nu se poate vorbi despre discriminare, întrucât nu există un drept la acordarea de stimulente ori a unui "drept de a fi perimat" conferit sau garantat prin vreun act normativ, legea recunoscând ordonatorilor de credite doar posibilitatea de a acorda stimulente, dacă sunt îndeplinite criteriile pentru repartizare stabilite prin norme interne aprobate prin ordin al ministerului justiției.
acordate depind de o multitudine de factori, respectiv existența unor sume în fondul cu destinație specială, apoi obiectivele urmărite de Ministerul Justiției în politica de reformare a sistemului judiciar, numărul personalului, calitatea activității desfășurate, criterii de performanță, etc.
În Normele Aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr.1008/C/2006 au fost stabilite criteriile ce urmează a sta la baza acordării stimulentelor din fondul constituit potrivit art.25 din Legea nr.146/1996, personalului din justiție, iar propunerile nominale și cuantumul sumelor ce se acordă judecătorilor și personalului auxiliar se stabilesc de colegiile de conducere ale instanțelor pe baza criteriilor prevăzute de aceleași Norme, ceea ce înseamnă că nici Legea nr.146/1996 și nici Normele sus menționate nu prevăd obligativitatea acordării stimulentelor tuturor judecătorilor și personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești.
Curtea de APEL PITEȘTI, prin sentința civilă nr.23/F-CM/14.01.2009, a respins acțiunea ca nefondată reținând următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997, cu modificările și completările ulterioare, din diferența de 76% din sumele prevăzute la alin.(1) se constituie un fond cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției, în contul nr.119.01.07 "Fondul pentru stimularea personalului potrivit dispozițiilor legale".
3 din același act normativ prevede că repartizarea veniturilor pe beneficiar se face în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției.
În concordanță cu aceste prevederi egale, Ministerul Justiției a aprobat Norme Interne prin Ordinul nr.1008/C/2008 publicat în Monitorul Oficial nr.446 din 23 mai 2006, completat prin Ordinul ministrului justiției nr.1784/C/2006, privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 alin.(2) din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, pentru stimularea personalului din sistemul justiției.
Prin aceste Norme, s-a prevăzut la art.1 că fondul cu destinația sus amintită se constituie din diferența de 75% din recuperarea sumelor din cheltuieli judiciare avansate de stat din bugetele aprobate Ministerului Justiției și Ministerului Public pentru desfășurarea proceselor penale, precum și din amenzile judiciare. Din aceste venituri, ministrul justiției repartizează prin ordin, pentru stimularea personalului, un procent de 1% pentru Înalta Curte de Casație și Justiție, 3% pentru parchete și 1% pentru Consiliul Superior al Magistraturii, din totalul fondului realizat la nivelul exercițiului bugetar în curs. Ministrul Justiției are calitatea de ordonator principal de credite, președinții curților de apel au calitatea de ordonator secundar de credite, iar președinții tribunalelor au calitatea de ordonator terțiar de credite.
Art.2 din aceleași Norme, alin.3 prevede că repartizarea sumelor destinate stimulării personalului în cadrul instanțelor judecătorești se face pe ordonatori secundari și terțiari de credite, prin ordin al ministrului justiției, ținându-se seama, în principal, de gradul de colectare a acestor sume la nivelul ordonatorilor secundari și terțiari de credite. Gradul de colectare la nivelul ordonatorilor secundari și terțiari de credite se determină prin raportul dintre totalul sumelor global colectate la nivelul tuturor ordonatorilor de credite și sumele colectate la nivelul fiecărui ordonator de credite, rezultate din evidența cheltuielilor judiciare.
După repartizarea sumelor în acest mod, potrivit alin.5 din același articol, colegiile de conducere ale instanțelor fac propuneri nominale către ordonatorii terțiari și secundari de credite în vederea acordării stimulentelor.
La efectuarea acestor propuneri, conform art.3 din Norme, trebuie avute în vedere următoarele criterii: rezultatele meritorii în activitate, lipsa unei sancțiuni disciplinare în cele 12 luni anterioare acordării stimulentului și aportul direct la realizarea unor măsuri prevăzute în strategia de reformă a sistemului judiciar.
Prin urmare, repartizarea sumelor în vederea acordării de astfel de stimulente, se face numai prin ordin emis de către ministrul justiției, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Toate ordinele despre care fac vorbire reclamanții în cuprinsul acțiunii, se referă la personalul din cadrul Ministerului Justiției, ci nu și la personalul din cadrul instituției în care își desfășoară activitatea reclamanții.
În lipsa unui asemenea ordin pârâții nu pot fi obligați la plata către reclamanți a echivalentului stimulentelor primite în perioada 2006-2008 de un consilier juridic asimilat magistraților din cadrul Ministerului Justiției.
După emiterea Ordinului prevăzut prin art.2 alin.3 din Norme, în funcție de gradul de colectare a acestor sume la nivelul ordonatorului terțiar de credite (în speță), colegiul de conducere al Tribunalului Argeș urma a nominaliza persoanele în vederea acordării de stimulente, către ordonator, în raport de criteriile prevăzute la art.3 din Norme.
Așadar, nici Legea nr.146/1996 și nici Normele aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr.1008/C/2006 nu prevăd obligativitatea acordării stimulentelor tuturor judecătorilor și personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, aceștia având numai vocația de a fi potențiali beneficiari ai acestor stimulente în funcție de criteriile menționate anterior și anume: existența unor fonduri cu destinație specială, emiterea unui ordin de către ministrul justiției, numărul personalului, calitatea activității desfășurate, criterii de performanță, etc.
În lipsa unor asemenea criterii este practic imposibil de a se stabili și cuantumul sumelor pentru fiecare reclamant. Este, de fapt, și considerentul pentru care reclamanții nu au solicitat prin acțiune o sumă certă, pentru fiecare, ci o sumă calculată în raport de echivalentul stimulentelor primite de un consilier juridic asimilat magistraților din cadrul Ministerului Justiției.
Față de toate aceste considerente nu a fost reținut nici punctul de vedere al reclamanților, care pretind a fi discriminați în raport cu personalul de specialitate juridică asimilat magistraților din cadrul Ministerului Justiției, în speță neexistând un drept la acordarea de stimulente, conferit sau garantat prin vreun act normativ, din moment ce legea recunoaște ordonatorilor de credite doar posibilitatea de a acorda stimulente și numai cu condiția îndeplinirii criteriilor pentru repartizare stabilite prin norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției.
În acest sens, Protocolul nr.12 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a consacrat interzicerea generală a discriminării cu referire la exercitarea oricărui drept prevăzut de lege, Protocol ce nu poate fi aplicabil cauzei de față, câtă vreme nu există un text legal care să recunoască dreptul la stimulente solicitat prin acțiunea dedusă judecății.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, în termen legal, reclamanții criticând-o pentru nelegalitate sub motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, arătând, în esență, următoarele:
- prin art.25 din Legea nr.146/1997, republicată, a fost reglementată constituirea fondului de stimulente și acordarea acestuia personalului din justiție, iar în baza acestor dispoziții legale au fost emise ordinele Ministrului Justiției prin care s-au repartizat anumite sume necesare pentru stimularea personalului, restul de 95% din fondul de stimulente rămânând la dispoziția ordonatorului principal de credite, în vederea repartizării la instanțe și celelalte instituții subordonate Ministerului Justiției;
- instanța de fond, deși a reținut că pârâtul Ministerul Justiției nu a emis ordin de alocare a fondului de stimulente către Tribunalul Argeș, a reținut greșit că reclamanții nu ar avea dreptul la acordarea acestuia;
- instanța a fost investită cu obligarea Ministerului Justiției la acordarea fondului de stimulente calculat prin raportare la stimulentele acordate consilierilor juridici asimilați magistraților din cadrul ministerului, nu cu privire la repartizarea individuală a acestuia către fiecare reclamant;
- dreptul reclamanților la acordarea stimulentelor este prevăzut de art.25 al.2 din Legea nr.146/1997, iar nealocarea fondurilor necesare constituie o situație discriminatorie față de celelalte categorii de personal din sistem, care au beneficiat de stimulente.
Recursul este nefondat.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă este nefondat pentru că, astfel cum rezultă din considerentele sentinței recurate, hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea corectă a legii.
În acest sens, instanța de fond a reținut corect că repartizarea sumelor destinate stimulării personalului din cadrul instanțelor judecătorești se face pe ordonatorii secundari și terțiari de credite, prin ordin al ministrului, ordin ce nu a fost emis.
Or, în lipsa acestui ordin de repartizare a sumelor necesare pe ordonatori secundari și terțiari, acțiunea reclamanților de obligare a pârâților la plata către fiecare reclamant a echivalentului stimulentelor primite de un consilier juridic din minister, cu titlu de despăgubiri, în temeiul art.21 din nr.OG137/2000 (potrivit acțiunii) nu putea fi admisă.
Aceasta cu atât mai mult, cu cât prin Deciziile nr.818, 819, 820 și 821/03.07.2008 ale Curții Constituționale s-au admis excepțiile de neconstituționalitate ale art.1, art.2 al.3 și art.27 al.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată.
Esențial este faptul că, deși dreptul la stimulentele din fondul special constituit potrivit art.25 al.2 din Legea nr.146/1997, pentru personalul din cadrul instanțelor judecătorești există, acesta nu poate fi valorificat de către reclamanți în lipsa ordinului ordonatorului principal de repartizare a sumelor destinate stimulării personalului, pe ordonatori secundari și terțiari de credite.
În aceste condiții nici dispozițiile art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale nu sunt aplicabile în cauză.
Examinând cauza sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod procedură civilă, se constată că nu există alte cauze de casare sau modificare ale sentinței.
În consecință, curtea, în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanții EN. G, G, G, (), și, împotriva sentinței civile nr.23/F-CM/14.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Pl.,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/03.04.2009.
Jud.fond:.
-.
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan
