Pretentii civile. Speta. Decizia 609/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.609/
Ședința publică din 22 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind judecarea recursului declarat de reclamanta,domiciliată în G,str.-, nr.142-.A,etaj 2,.5,jud.G împotriva sentinței civile nr.557/24.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta G,cauza având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22.09.2008 care au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză la data de 24.09.2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.919/121 din 22.02.2008 la Tribunalul Galați reclamanta a chemat în judecată pe pârâta cu sediul în G solicitând să se constate că raporturile de muncă cu aceasta au început la data de 6 2007 și nu 18.10.2007 și obligarea pârâtei la plata unor drepturi bănești reprezentând ore suplimentare și chirie lunară.
În motivarea acțiunii civile reclamanta a arătat că a fost angajată la pârâtă la data de 6 2007,conform deciziei interne dar contractul de muncă a fost înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă G la data de 18 octombrie 2007.
A mai arătat reclamanta că nu i s-a plătit nici o oră suplimentară deși a fost trimisă în delegație cu cel puțin 12 ore de lucru în interes de serviciu.
De asemenea a mai susținut reclamanta,chiria conform deciziei interne,nu i s-a plătit decât pe 3 luni cu dispoziție de plată.
Prin cererile din 27.03.2008 și 23.04.2008 reclamanta a completat acțiunea civilă formulată, solicitând completarea carnetului de muncă cu perioada real lucrată,recalcularea salariului cu orele suplimentare efectuate în perioada 6.09.2007 - 18.02.2008,plata bonurilor de masă pentru luna februarie 2008 și obligarea pârâtei la plata unor daune morale și materiale în sumă de 50.000 lei și respectiv 40.000 lei.
Prin întâmpinarea depusă pârâta Gas olicitat respingerea ca nefondată a acțiunii civile.
A arătat că reclamanta a fost angajata societății cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată,respectiv 18.10.2007-18.01.2008,contract semnat de ambele părți și înregistrat la. G sub nr.39470/6.11.2007 pe funcție de șef al departamentului calității iar cu actul adițional nr.191/18.01.2008,contractul a fost prelungit cu o lună.
A mai arătat pârâta că raporturile de muncă ale reclamantei nu au început la 6.09.2007 întrucât cererea de angajare semnată de aceasta este datată 18.10.2007 și înregistrată sub nr.374/18.10.2007,ea nefigurând în fișele de pontaj cu data de 6.09.2007.
Referitor la orele suplimentare pârâta a arătat că reclamanta a fost trimisă în delegație,în perioada angajării efectuând trei deplasări în interes de serviciu la datele de 15.11.2007,15.12.2007 și 20.12.2007,deplasări pentru care încasat diurnă de deplasare,astfel că timpul de deplasare nu constituie ore suplimentare.
Cu privire la plata chiriei,pârâta a arătat că nici prin contractul individual de muncă și nici printr-o altă înțelegere nu a convenit cu reclamanta suportarea chiriei.
A arătat că la data de 15.10.2007 a achitat reclamantei suma de 300 lei dar cu titlu de indemnizație de instalare.
Prin sentința civilă nr.557 din 24.04.2008 s-a admis în parte acțiunea civilă a reclamantei.
S-a constatat că raporturile de muncă dintre reclamantă și pârâtă au început la data de 6 2007.
S-au respins ca nefondate capetele de cerere privind plata orelor suplimentare și a chiriei.
S-au respins ca tardiv formulate cererile completatoare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a fost angajata societății cu contract individual de muncă pe perioadă determinată, respectiv 18.10.2007- 18.01.2008, conform contractului individual de muncă înregistrat la. sub nr. 39970/06.11.2007, iar cu actul adițional nr. 191/18.01.2008 a fost prelungit contractul individual de muncă cu încă o lună, respectiv până la data de 18.02.2008.
Din copia de pe decizia internă din 06.09.2007 (fila 2 dosar), prin care se dispunea angajarea reclamantei pe o perioadă de probă de 3 luni în vederea ocupării postului de șef departament, precum și declarații de conformitate și certificate de garanție ale societății pârâte, în calitate de producător, din luna 2007, semnate de reclamantă în calitate de șef departament asigurarea calității, copii corespondență cu diverse societăți, copie decizie internă 671/10.10.2007, prin care se dispunea ca reclamanta să coordoneze atât Departamentul de control al calității, cât și Punctul de lucru " " etc. rezultă că raporturile de muncă ale reclamantei cu societatea pârâtă au început la data de 06.09.2007 și nu la data de 18.10.2007, astfel cum apare menționat în contractul individual de muncă înregistrat la.
Conform disp. art. 163 din Codul muncii plata drepturilor salariale se dovedește prin semnarea statelor de plată și a documentelor justificative de plată prezentate de angajator.
Din statele de plată și fișele de pontaj depuse la dosar rezultă că reclamanta a primit drepturile salariale aferente perioadei 18.10.2007-18.02.2008 și nu a realizat ore suplimentare.Reclamanta a solicitat să se constate că raporturile de muncă cu pârâta au început la data 06.09.2007, nu și plata drepturilor salariale aferente, astfel că instanța se va pronunța cu respectarea principiului disponibilității.
În ceea ce privește orele suplimentare, reclamanta se află în eroare cu privire la faptul că timpul de deplasare pe perioada delegării constituie ore suplimentare de lucru. Pentru delegare s-au asigurat transportul și diurna aferentă, acesta fiindu-i decontată de fiecare dată reclamantei la sosirea din delegație, conform înscrisurilor depuse la dosar.
De asemenea, potrivit art. 24 din Regulamentul de Ordine Interioară, timpul efectiv de lucru este de 8 ore, iar personalul beneficiază de o pauză de masă de o oră, această oră conducând la depășirea programului de 8 ore zilnic.
Aceste aspecte sunt confirmate și de martorii audiați în cauză, și ( filele 153-154).
Referitor la cel de-al treilea capăt de cerere, nu rezultă din contractul individual de muncă sau dintr-o altă înțelegere că s-ar fi convenit suportarea chiriei reclamantei. Părțile au convenit doar cu privire la acordarea unei indemnizații de instalare, cu privire la care există și o dispoziție de plată în acest sens( fila 32).
În ceea ce privește cererile completatoare, din interpretarea art. 132.proc.civ. rezultă că modificarea unei acțiuni nu se poate face decât la prima zi de înfățișare sau în cadrul termenului acordat de instanță în acest scop, în formă scrisă și comunicată pârâtului. Orice modificare făcută după această dată nu poate fi primită decât dacă pârâtul achiesează. Cum în cauză termenul prevăzut de art. 132.proc.civ. a fost depășit, cererile completatoare urmează a fi respinsă ca fiind tardiv formulate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului declarat recurenta - reclamantă a susținut că deși s-a constatat corect că raporturile de muncă au început la 6.09.2007,nu a dispus înscrierea în carnetul de muncă a perioadei corecte.
A mai susținut recurenta reclamantă că pârâta și-a asumat răspunderea cu privire la o serie de obligații pe care nu și le-a îndeplinit,astfel că instanța de fond în mod greșit a apreciat că nu poate beneficia de indemnizația care îi acoperea contravaloarea chiriei deoarece acest drept era deja câștigat prin înțelegerea consemnată înainte de încheierea contractului individual de muncă.
Cu privire la plata orelor suplimentare și efectuarea lor,recurenta reclamantă a arătat că instanța de fond a audiat doi martori care însă nu au menționat ora la care ea a plecat din unitate,astfel că proba și-a pierdut eficiența.
Chiar dacă Regulamentul de ordine interioară al societății precizează în art.24 faptul că timpul de lucru este de 8 ore,personalul beneficiind de o oră pauză de masă,nu se poate trage concluzia că programul este depășit datorită acestei pauze,pentru că depășirea programului poate avea o singură cauză,respectiv efectuarea de ore suplimentare peste program,instanța de fond neverificând care erau intervalele orare în care se desfășura atât programul cât și pauza, a mai susținut recurenta reclamantă.
A solicitat admiterea recursului și admiterea acțiunii civile așa cum a formulat-
Recurenta nu a invocat nici un temei de drept al recursului.
Prin întâmpinarea depusă intimata-pârâtă G solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantă.
A arătat intimata că deși instanța de fond nu a dispus măsura de îndreptare înscrierilor din carnetul de muncă al reclamantei,aceasta nu înseamnă că nu se poate face modificarea datei începerii raportului de muncă începând cu 6.09.2007.
Referitor la plata chiriei în cuantum de 300 lei lunar,intimata pârâtă a arătat că recurenta reclamantă se află în eroare deoarece prin contractul individual de muncă nu s-a negociat o chirie lunară pe care trebuie să o suporte societatea.
S-a arătat de intimată că prin decizia internă din 6.09.2007 societatea s-a angajat să suporte costul de relocare în limita sumei de 300 lei sumă de care recurenta a beneficiat încasând-o cu dispoziția de plată nr.196 din 15.10.2007.
În atare condiții acest capăt de cerere este nefondat, a arătat intimata.
Cu privire la plata orelor suplimentare intimata-pârâtă a susținut că este nefondat întrucât recurenta nu a făcut dovada efectuării acestora.
Pentru cele 3(trei) deplasări în interes de serviciu recurenta a beneficiat de diurnă și a avut transportul asigurat, a arătat intimata.
Probele administrate în cauză:pontajele,declarațiile martorilor audiați au dovedit că recurenta nu a efectuat ore suplimentare.
Analizând hotărârea instanței de fond în raport de probele administrate, dispozițiile legale aplicabile în cauză,criticile formulate de recurentă,cât și disp.art.304 și art.3041Cod procedură civilă curtea constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat astfel că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică pentru următoarele considerente.
Cererea pentru completarea carnetului de muncă a fost făcută de recurentă în afara termenului prevăzut de art.132 Cod procedură civilă așa cum s-a reținut de instanța de fond.
Dar, faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cereri, nu poate constitui un impediment pentru societate să facă rectificările cuvenite în carnetul de muncă al recurentei-reclamante, aceasta constituind chiar o obligație potrivit art.11 din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă și Ordinul nr.136/1976 al Ministerului Muncii privind aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă.
Cu privire la obligarea intimatei pârâte G la plata chiriei,susținerile recurentei reclamante nu pot fi primite.
Așa după cum a reținut și instanța de fond nu există nici un act care să dovedească existența unei astfel de obligații asumată de pârâtă (contract individual de muncă, act adițional,etc.).
Pârâta s-a obligat doar să-i achite suma de 300 lei care să-i acopere cheltuielile de transfer, sumă încasată de recurentă.
În ceea ce privește orele suplimentare pretinse a fi efectuate de către recurenta reclamantă,corect acest capăt de cerere a fost respins de către instanța de fond,ele nefiind dovedite.
Chiar recurenta arată că martorii audiați la cererea sa nu au confirmat efectuarea acestor ore suplimentare neconfirmând intervalul de timp în care reclamanta își desfășoară activitatea - respectiv ora de plecare din unitate.
Pentru a dovedi intervalul de timp în care reclamanta își desfășura activitatea,sarcina probei îi revenea.
Oricum nu poate fi luat în calculul orelor suplimentare timpul cât reclamanta s-a aflat în deplasare chiar dacă au fost depășite cele 8 ore, întrucât pentru aceste deplasări reclamanta a încasat diurnă de deplasare care se acordă în situația în care deplasarea depășește 12 ore.
De asemenea pauza de masă nu intră în timpul efectiv lucrat.
Pentru toate aceste motive,având în vedere și disp.art.304 Cod procedură civilă,în baza disp.art.312 alin.1 Cod procedură civilă urmează fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.557/2008 a Tribunalului Galați.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, domiciliată în G,-, -.A, etaj 2,.5, jud.G împotriva sentinței civile nr.557 din 24.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 24 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/07.10.2008
Tehnored./2 ex./ 09 Octombrie 2008
Fond:-
Asistenți jud.- C-tin
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Ion Ioneci, Marioara Coinacel
