Pretentii civile. Speta. Decizia 618/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 618/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 12 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Rizea judecător
JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 3: Roxana Maria
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate depârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B,împotriva sentinței civile nr.1233 din data de 19 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 05 mai 2009 când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi 12mai 2009.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față.
Constată că prin sentința civilă nr.1233/19.06.2008 Tribunalul Brașova respins excepția necompetenței materiale a instanței,invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
A respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocate de pârâtul,respectiv chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
A admis excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune pentru perioada 01.04.2004 - 04.04.2005 invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și în consecință:
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantele și în contradictoriu cu pârâții: MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, Ministerul Economiei și Finanțelor, și în consecință:
A obligat pe pârâții 1-3 în solidar să plătească reclamantelor contravaloarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat din indemnizația brută lunară de încadrare,începând cu data de 4.04.2005 și până la 15 decembrie 2005 pentru reclamanta și respectiv începând cu 04.04.2005 și până în prezent,precum și acordarea lunară a acestui spor și în continuare,pentru reclamanta.
A obligat pe pârâți la plata sumei ce rezultă din actualizarea în raport de indicele de inflație și la plata dobânzii legale practicată de Banca Națională a României la data plății efective a sumelor reprezentând sporul de risc și suprasolicitare mai sus stabilite.
A obligat pe pârâții 1-3 să opereze mențiunile ce se cuvin în carnetele de muncă ale reclamantelor corespunzătoare recunoașterii acestor drepturi.
A respins restul pretențiilor reclamantelor.
A respins acțiunea împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și în consecință:
A obligat pe chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele pentru plata drepturilor reclamantelor mai sus stabilite.
Prima instanță a reținut că reclamantele au lucrat în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov astfel: în perioada 15.12.2000 - 14.12.2005 în calitate de grefier iar în perioada 07.04.2003 - 30.01.2007,respectiv 01.01.2008 și în prezent,în calitate de grefier,așa cum rezultă din carnetele de muncă ale acestora,filele 5-20 dosar.
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996, republicată "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin art. 50 din OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea nr.50/1996.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la CEDO," " Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."
Caracterizat în mod indubitabil printr-o valoare economică, sporul de risc si suprasolicitare nervoasa constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului,alături de alte asemenea "bunuri" potrivit practicii (pensia, acțiunile, părțile sociale).
Pretențiile reclamanților se bazează pe un serviciu deja prestat,ele constituind "un bun" în sensul practicii,așa cum rezultă si din Hotărârea Van Marle împotriva Olandei din 26.06.1986.
In concluzie,dreptul de proprietate invocat de reclamante se analizează ca o valoare patrimonială (ansamblu de interese care decurg din ansamblul raporturilor cu conținut economic pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească ), deci un bun în sensul primei fraze a art.1.
Proprietatea asupra acestui bun conferă dreptul reclamantelor de a nu fi lipsite de ele în mod nejustificat,din perspectiva art. 44 din Constituția României coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Măsura eliminării sporului de risc si suprasolicitare nervoasa pentru magistrați si personalul auxiliar de specialitate nu se justifică,întrucât limitarea drepturilor nu era " necesară într-o societate democratică, pentru a garanta respectarea drepturilor și libertăților altora sau pentru a proteja ordinea publică, securitatea națională, sănătatea publică sau bunele moravuri ".
Acest act internațional ratificat de România nu prevede limitări ale dreptului reclamat decât în condiții speciale, ce nu sunt întrunite în speță, astfel încât,in baza art. 20 al.2 din Constituția României, că devin aplicabile dispozițiile art. art.1 din Protocolul adițional nr.1 la CEDO,ca fiind mai favorabile decât legislația internă.
In concluzie,prin abrogarea art. art. 47 din Legea 50/1996,a fost încălcat dreptul reclamanților la bun,acesta constând in contravaloarea sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica.
Instanța a reținut si faptul ca,la data la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea 50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care judecătorii si celelalte categorii de personal își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și eficiență sporite.
In situația actuala,când sistemul legislativ este stufos și uneori contradictoriu,iar condițiile de muncă sunt neadecvate, creșterea celor doi factori de risc este evidenta.
La cele de mai sus se adaugă și presiunile indirecte venite din partea justițiabililor care formulează împotriva magistraților numeroase sesizări, reclamații și plângeri penale nejustificate, ce au drept consecință creșterea suprasolicitării neuropsihice și a stresului magistraților și a personalului auxiliar.
În plus,prin decizia nr.21 din 10 martie 2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție,secțiile Unite,în dosarul nr.5/2008 prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, se constată că judecătorii,procurorii,magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și solicitare neuropsihică,calculat la indemnizația brută lunară,respectiv la salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000.
Potrivit art.329,alin.3 Cod procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse,instanța a apreciat ca acțiunea reclamantelor este pe deplin justificata, fiind admisa insa numai in parte,in sensul următor: a obligat pe pârâții MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție,Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV si Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov sa plătească in solidar reclamantelor, cu titlu de spor de risc si suprasolicitare neuropsihica, 50% din indemnizația de bază brută lunară,astfel: începând cu data de 4.04.2005 și până la 15 decembrie 2005 pentru reclamanta și respectiv începând cu 04.04.2005 și până în prezent,precum și acordarea lunară a acestui spor și în continuare,pentru reclamanta.Pe cale de consecință,a obligat pe pârâți la plata sumei ce rezultă din actualizarea în raport de indicele de inflație și la plata dobânzii legale practicată de Banca Națională a României la data plății efective a sumelor reprezentând sporul de risc și suprasolicitare mai sus stabilite.
În conformitate cu dispozițiile art.1-8 din Decretul nr.92/197 privind carnetul de muncă, a obligat pe pârâți să facă cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamantelor cu privire la drepturile salariale mai sus menționate.
Cu privire la cererea de chemare în garanție Ministerului Finanțelor Publice, formulată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție, instanța a constatat că aceasta este întemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 15 din HG 83/2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
In conformitate cu art. 3 alin.1 pct.2 din HG nr. 208/2005, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, ale legii anuale bugetare și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Ca urmare, este necesar ca acest minister să pună la dispoziția Ministerului Public -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție, fondurile necesare achitării drepturilor salariale restante.
Instanța a respins cererea de chemare în judecată a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
De asemenea, a respins pretențiile reclamantelor anterioare datei de 04.04.2005 ca urmare a admiterii excepției prescripției dreptului la acțiunea precum și capătul de cerere nr.5 din acțiunea introductivă având ca obiect înlăturarea discriminării existente în ceea ce privește tratamentul aplicat angajaților Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov,ca fiind rămas fără obiect,față de admiterea petitelor 1-4.
Împotriva sentinței au declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, se arată că Decizia 21/2008 pronunțată de are în vedere acordarea sporului de 50% numai până la data de 3.02.2007 nu și pentru viitor.
Se critică actualizarea cu rata inflației a debitului și aplicarea dobânzii legale, acordarea pentru viitor a acestui spor.
Prin recursul formulat, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B solicită modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât și respingerea acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs se reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive, iar în ce privește fondul cauzei, se invocă dispozițiile Legii nr. 500/2002, conform căreia nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată dacă nu e aprobată potrivit legii.
Totodată se evidențiază încălcarea separației puterilor în stat și nelegalitatea aplicării concomitente a indicelui de inflație și a dobânzii legale.
Examinând sentința în raport cu actele, lucrările dosarului și cu motivele de recurs, Curtea reține următoarele:
Criticile recurentului Ministerul Economiei și Finanțelor privind calitatea procesuală pasivă a acestuia nu pot fi primite, având în vedere atribuțiile sale stabilite prin lege și abilitatea de a face propuneri pentru formarea bugetului de stat.
În ce privește fondul cauzei se reține faptul că prin Legea 247/19.07.2007 a fost aprobată OG8/24.01.2007 de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea.
Este adevărat că la art. 30 alin 1 lit. din OG8/2007 se prevede expres că " la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe se abrogă L 50/1996 cu toate modificările și completările ulterioare. Pârâta susține că această abrogare se referă la abrogarea art. 47 din Legea 50/1996 în baza căruia se poate acorda sporul de 50%.
Trebuie remarcat că prima mențiune cu privire la abrogarea art. 47 din Legea 50/1996 a fost făcută prin OG 83/2000 la art. 42, însă ÎCCJ prin decizia de recurs în interesul legii a stabilit că art. 47 din Legea 50/1996 continuă să-și producă efecte și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 pentru argumente de tehnică legislativă. La data intrării în vigoare a OG 8/2007 recursul în interesul legii nu era pronunțat iar OG 83/2000 era recunoscută ca act normativ producător de consecințe juridice fără a fi pusă în discuție la acea vreme legalitatea acestei ordonanțe.
Așadar la data intrării în vigoare a OG 8/2007, dispozițiile art. 47 din Legea 50/1996 erau cunoscute ca fiind deja abrogate iar dispozițiile art. 30 din OG 8/2007 se referă la abrogarearestului de dispozițiipe care Legea 50/1996 le mai conținea la momentul intrării în vigoare a OG 8/2007.
Deci orice interpretare conform căreia sporul de 50% se acordă doar până la data intrării în vigoare a OG 8/2007 pentru categoria personalului auxiliar din instanțe și parchete, contrazice raționamentele juridice obligatorii conținute de decizia de recurs în interesul legii mai sus invocată.
Referitor la plata drepturilor salariale solicitate prin acțiunea dedusă judecății și "pentru viitor", Curtea reține că această cerere este întemeiată, deoarece drepturile salariale constituie prin excelență "prestări periodice" în înțelesul art. 110 alin. 2 Cod procedură civilă, astfel încât pot fi solicitate și acordate "înainte de termen".
Actualizarea sumelor acordate conform indicelui de inflație și a dobânzii legale va fi acordată de către instanță în baza dispozițiilor art. 1082 și art. 1073 cod civil deoarece prin neplata diferențelor de drepturi de natură salarială s-a creat părții reclamante un prejudiciu constând în diferența de valoare ca urmare a inflației precum și în lipsa de folosință a banilor.
Actualizarea debitului și plata dobânzii legale constituie două drepturi distincte care se cuvin de la data nașterii dreptului principal iar restricția prevăzută de art. 1088 Cod civil nu se aplică obligațiilor rezultând din fapte juridice și din lege, cum este cazul în speță.
Practica și doctrina au permis cumulul de dobânzi legale cu despăgubirile.
Se susține că în această situație există două daune distincte, având cauze diferite: una are ca temei juridic art.1088 alin.1 Cod civil, cealaltă art.998 Cod civil.
Astfel, pe lângă dobânda legală ca daună moratorie, creditorul poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatorii și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanțeidatorată inflației, după ce a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu ar consta în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentată pe natura și scopurile diferite ale celor două instituții; dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
Pentru aceste considerente, în baza prevederilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursurile declarate de recurenții pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr.1233/M/2008 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi12.05.2009.
Președinte, Pt. - - aflată în concediu de odihnă, semnează președintele instanței | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.ML/15.05.09
Tehnored. 08.07.09 - 2 ex.
Jud fond /
Președinte:Dorina RizeaJudecători:Dorina Rizea, Mihail Lohănel, Roxana Maria
