Pretentii civile. Speta. Decizia 6731/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6731
Ședința publică din data de 25 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, împotriva sentinței civile nr.1096/16.06.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimații pârâți Ministerul Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal, că în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 pr.civ. s-a solicitat și judecata cauzei în lipsă, după care, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Prin sentința nr. 1096/16.06.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- s-au respins excepțiile necompetenței materiale a instanței, a prematurității, a tardivității acțiunii, a autorității de lucru judecat și a lipsei de interes invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
S-a admis în parte acțiunea reclamantului față de Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea De Apel Craiova, Parchetul De Pe Lângă Tribunalul Mehedinți.
S-a dispus obligarea pârâților să plătească reclamantului sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % din salariul de bază brut lunar pe perioada 1 februarie 2008 - 1 martie 2009 sumă ce va fi actualizată la data plății efective.
S-a dispus obligarea Parchetului de pe Lângă Tribunalul Mehedinți să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului.
S-a respins acțiunea față de Ministerul Finanțelor Publice precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de Parchetul de pe Lângă Înalta Curte De Casație Și Justiție.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul - a chemat în judecată în calitate de pârâți Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligați pârâții, la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică, pe perioada 01.02.2008 la zi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
A mai solicitat obligarea în viitor a pârâților la acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică, precum și obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor datorate.
Privitor la excepțiile necompetenței materiale și excepția prematurității cererii de chemare în judecată invocate de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, instanța le-a constatat neîntemeiate, urmând a le respinge întru-căt în speța dedusă judecății reclamantul a contestat neacordarea de drepturi bănești și nu modul de stabilire a acestora prevăzut de art 36 alin 1 din OUG27/2006, iar competența de soluționare a acestei cauze aparține Secției de Litigii de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului Mehedinți,conform art. 284 alin 2 din Codul Muncii, și nu Curții de Apel București, reclamantul nefiind obligat să urmeze procedura specială.
Față de admiterea excepției tardivității acțiunii invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, instanța o constat-o neîntemeiată, respingând-o, întrucât acțiunea este promovată de reclamant în termenul prevăzut de art.283 din Codul Muncii, care se calculează de la data nașterii dreptului la acțiune.
Cu privire la excepția lipsei de interes invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, instanța a constat-o neîntemeiată, respingând-o, întrucât prin sentința nr. 238/29.01.2008 a Tribunalului Mehedinți s-a admis acțiunea formulată de reclamant și au fost obligați pârâții la acordarea drepturilor salariale în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pe perioada 01.11.2004- până în prezent, astfel încât instanța constată că și pentru perioada cuprinsă între 01.02.2008- la zi reclamantul are interes în promovarea acțiunii în justiție.
De asemenea a fost respinsă și excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova,întrucât prin sentința 238/29.01.2008 a Tribunalului Mehedinți reclamantului i-au fost acordate drepturile salariale reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică pe perioada 01.11.2004-29.01.2008, iar în speța dedusă judecății reclamantul a solicitat plata drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică,pe perioada 01.02.2008 - la zi.
Pe fond, instanța a constatat că acțiunea formulată de reclamant este întemeiată și urmează a fi admisă în parte, pentru următoarele motive:
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text de lege a fost abrogat prin art.I pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.59/1996.
Insă, OG nr.83/2000, reprezintă o ordonanță ordinară, iar domeniul referitor la salarizare nu putea fi reglementat decât prin lege organică, astfel că, au fost încălcate dispozițiile art.114 din Constituția României, în vigoare la aceea dată.
Conform art.114 al.1 din Constituția României, în forma anterioară republicării acesteia, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, art. 72 al.3 precizând expres care sunt domeniile ce pot fi reglementate prin lege organică, printre acestea fiind cuprinse și cele referitoare la organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, al Ministerului Public și a Curții de Conturi (lit.h) și la regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele și protecția socială (lit.i).
In domeniul raporturilor de muncă, se cuprinde și salariul, ca un element esențial al acestora, astfel că problema salarizării personalului din organele autorității judecătorești, printre care și procurorii, trebuia reglementată numai prin lege organică, nu printr-o lege ordinară, așa cum s-a procedat, în dezacord cu prevederile constituționale menționate mai sus.
Prin Ordonanța Guvernului nr.83/2000 au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgență, prin încălcarea principiului ierarhiei actelor juridice prev. de art.4 din Legea nr.24/2000.
Ordonanța de urgență este un act normativ de nivel inferior legilor organice, astfel că, abrogarea, sau după caz, modificarea și completarea printr-un asemenea act a unei legi organice, este în vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, așa cum s-a arătat mai sus, iar necesitatea respectării principiului, protecției încrederii în stat, implică ca evenimentele legislative să poată fi dispuse doar prin acte normative ulterioare, de același nivel, sau de nivel superior și cer eliminarea obstacolelor juridice care împiedică titularii drepturilor recunoscute legal, să se bucure de ele.
Conform art. 41 al.2 din Constituție, "salariații au dreptul la măsuri de protecție socială", iar acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, concediu de odihnă plătit precum și alte situații specifice stabilite prin lege".
Art.53 din Constituție prevede că, "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav". "Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesar într-o societate democratică. Măsura trebuia să fie proporțională cu situația care a determinat-o, fără să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere dreptului sau a libertății".
Prevederile OG nr.83/2000, încalcă și dispozițiile Constituției menționate mai sus, ca și ale art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, deoarece măsura adoptată prin ordonanță nu este proporțională cu situația care a determinat-o, aducând atingere însăși existenței dreptului.
La data stabilirii acestui drept, în baza art.47 din Legea nr.50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, existente în aceeași formă și astăzi.
In același sens, dispozițiile art. 155, 165, 236, 239 și 241 pct.1 lit.d din Codul muncii prevăd obligativitatea acordării sporurilor.
In Uniunea Europeană, stresul în muncă reprezintă a doua problemă de sănătate legată de activitatea profesională, care afectează peste 28% din angajații
Comisia Europeană a pus în aplicare unele măsuri care au scopul de a garanta securitatea și sănătatea lucrătorilor, iar Directiva Cadru 89/391 prevede reglementări fundamentale în domeniul securității și sănătății în muncă, care afirmă cu claritate obligația angajatorilor de a asigura securitatea și sănătatea la locurile de muncă, inclusiv cu referire la efectele stresului în muncă.
În aceste circumstanțe este inadmisibil ca un drept general stipulat într-o lege (în vigoare în perioada de referință) să nu poată fi concretizat în practică.
Necesitatea respectării principiului protecției încrederii în stat implică ca evenimentele legislative să poată fi dispuse doar prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior și cere eliminarea obstacolelor juridice care împiedică titularii drepturilor recunoscute legal să se bucure de ele.
În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin Decizia nr.21/10 martie 2008, pronunțată în dosarul nr.5/2008, care a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicate, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitarea neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Această decizie este obligatorie pentru instanțe în dezlegarea dată problemelor de drept judecate, potrivit art.329 al.3 din Codul d e procedură civilă.
Față de cele mai sus arătate instanța admis în parte acțiunea formulată de reclamant și au fost obligat pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți să plătească reclamantului sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar pentru perioada 1.02.2008-01.03.2009, sumă ce va fi actualizată la data plății efective.
Referitor la petitul privind plata în continuare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, după data de 1.03.2009, instanța l-a constatat neîntemeiat având în vedere faptul că prin Ordinul nr. 526/03.03.2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție începând cu data de 03.03.2009 sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%se acordă procurorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și parchetele de pe lângă curțile de apel.
Instanța constatat întemeiat și petitul privind obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, urmând să îl admită și în acest sens va obliga pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți să efectueze înscrierile cuvenite.
Acțiunea reclamantului împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor și cererea de chemare în garanție a aceluiași minister, formulată de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este neîntemeiată, urmând a fi respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive a acestui organ central al administrației de stat, întrucât nu există raporturi juridice între reclamant și această instituție, iar potrivit OG nr.22/2002, ordonatorii principali de credite au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, să solicite rectificarea creditelor bugetare și să vireze creditele bugetare în condițiile legii, pentru asigurarea sumelor necesare efectuării plăților ce rezultă din titlurile executorii.
Deasemenea instanța a respins și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. S-a apreciat că este neîntemeiată întrucât Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat însă pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite precum și a proiectelor bugetelor locale cu respectarea procedurii prevăzute de legea finanțelor publice.
Faptul că, ordonatorul principal de credite nu a acordat în mod nejustificat drepturile bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, cuvenite de drept reclamantului nu-i conferă acestuia nici o garanție legală pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova,criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-au arătat următoarele:
1. În raport de practica neunitară a instanțelor judecătorești cu privire la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, în temeiul art. 329 al.1 civilă a formulat recurs în interesul legii, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia 21 /10.03.2008 a admis acest recurs reținând că în interpretarea și aplicarea unitară a dispoz. art.47 din Legea 50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG83/2000.
În acest sens, față de dispozițiile deciziei menționată anterior, în conformitate cu dispoz. art. 329 din pr.civilă, s-a solicitat ca, la pronunțarea acestei hotărâri să se facă aplicarea deciziei pronunțată în interesul legii.
2. În mod greșit s-a dispus plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ - instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
3. Este criticată sentința și cu privire la obligarea recurentului de a face mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, deoarece din dispozițiile Decr. 92/1976 rezultă, că singura categorie de drepturi bănești ce se poate înscrie în carnetele de muncă este retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta.
4. În mod nelegal s-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, în situația în care s-a admis acțiunea reclamantului.
Această obligație de garanție există în temeiul art. 131 pct. 1din Legea nr. 304/2004 potrivit cărora activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat iar interesul recurentului pârât este născut și actual, personal, direct, legitim și juridic.
În motivarea recursului formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-au arătat următoarele:
1. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin recursul declarat invocă excepția necompetenței materiale a primei instanțe raportat la dispoz. art. 36 din OG27/2006, competența aparținând instanței de contencios Administrativ și Fiscal - Curtea de Apel București.
Astfel, în raport de obiectul acțiunii și calitatea reclamantului, obiectul pricinii nu poartă asupra unei cereri privind soluționarea unui conflict de muncă, ci asupra acordării unor drepturi salariale potrivit unui act normativ, derogator de la dreptul comun.
2. Învederează de asemenea, că soluția s-a dat cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, deoarece reclamantul (în calitatea sa de procuror), față de neprevederea în actul normativ de salaraizare al procurorilor, aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50 și în cazul său.
Acordarea acestor drepturi echivalează cu adăugiri ale instanței de judecată la Legea specială de salarizare a procurorilor, altfel, spus instanțele judecătorești nu sunt abilitate să creeze și să adopte legi, ci doar să le aplice pe cele existente.
3. O altă critică vizează faptul că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Învederează astfel, că reclamanții nu și-au dovedit pretențiile, nu au depus înscrisuri din care să rezulte că au făcut demersuri la conducătorul unității, că instituția a emis un act administrativ care să îl prejudicieze și față de care instanța de judecată să verifice termenul de contestație, legalitatea actului, prejudiciul suferit și, eventual, înlăturarea vătămărilor suferite prin emiterea actului.
Recurentul a mai susținut că dreptul solicitat este prescris, acțiunea este formulată și cu depășirea termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului (data adoptării Legii nr. 50/1996 și, respectiv, data abrogării art. 47 din această lege).
S-a mai menționat că, în ceea ceo privește pe reclamanta, aceasta a fost numită în funcția de judecător la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu S, începând cu data de 1 sept. 2006 și până la 16 ianuarie 2008.
Astfel, raportat la perioada în care reclamanta și-a desfășurat activitatea pe raza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, aceasta nu poate primi de la pârât drepturi salariale pentru viitor și, mai mult, drepturi bănești anterioare numirii în funcție - 1 sept 2006, nu poate primi de la nici unul dintre pârâți.
4. Precizează, că hotărârea este lipsită de temei legal încălcând principiul neretroactivității legii civile, motivarea instanței de fond fiind bazată pe un act normativ abrogat ce nu mai produce efecte juridice.
5. Acțiunea reclamanților este lipsită de interes, folosului practic al acțiunii promovate îi lipsesc două dintre cele trei condiții: să fie legitim ( nu este prevăzut în actul normativ) și să fie născut și actual ( să existe în momentul la care se exercită acțiunea ( actul normativ să nu fi fost abrogat).
A mai fost invocată și excepția autorității de lucru judecat, indicându-se hotărârea judecătorească nr. 238/29 ian. 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.
6. De asemenea, instanța a acordat în mod nelegal aceste drepturi bănești și pe viitor, în condițiile în care acestea îmbracă forma daunelor interese și nu există nici un contract ca izvor de obligație pentru acestea.
Prin acțiunea înregistrată, reclamanții tind la obținerea unei hotărâri judecătorești ce poartă asupra unei obligații de a face, astfel că este nelegală și actualizarea cu rata inflației.
7. De asemenea, nici plata drepturilor salariale actualizate cu rata inflației nu are susținere legală de acordare și în mod greșit a fost obligat la operarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, deoarece sporurile acordate de instanță nu sunt drepturi salariale ce se adaugă la retribuția tarifară de încadrare.
-deși, începând cu data de1 martie 2009, acest spor se acordă - și actualizate cu rata inflației, deoarece recurentul nu poate să înscrie în bugetul propriu nici plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială astfel cum rezultă din Legea 500/2002 privind Finanțele publice dar și Legea de stat- nr. 18 din 27 feb. 2009.
De asemenea, nici plata drepturilor salariale actualizate cu rata inflației nu are susținere legală de acordare și în mod greșit a fost obligat la operarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, deoarece sporurile acordate de instanță nu sunt drepturi salariale ce se adaugă la retribuția tarifară de încadrare.
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticlor formulate, curtea constată recursurile nefondate, urmând a le respinge, pentru următoarle considerente.
Cu privire la celelalte două recursuri declarate, Curtea urmează a le analiza în mod unitar, datorită criticilor comune pe care le conțin, critici care, chiar dacă sunt prezentate "in extenso" ca reprezentând mai multe motive de recurs, în realitate, reprezintă argumente ale acelorași motive de recurs ce vor fi analizate în cele ce urmează.
Referitor la competența materială de soluționare a cauzei, dispozițiile OUG nr. 75/2008 au stabilit în cuprinsul art. I și II competența materială specială a curților de apel și a Înaltei Curți pentru soluționarea cererilor, având ca obiect acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiției. Ca urmare a declarării ca neconstituționale a textelor legale amintite prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009 Curții Constituționale, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 3 pct. 3. proc. civ, competența materială de soluționare a recursurilor în materia drepturilor salariale aparținând curții de apel.
Faptul că, în cauză, se solicită acordarea sporului de risc și suprasolicitare restant - pornind de la premisa supraviețuirii normei legale ce consacră dreptul analizat, pentru perioada incidentă în cauză, după cum s-a arătat anterior - iar nu modul de stabilire a drepturilor salariale, califică drept competentă, în baza regulilor procesuale de drept comun - art.3 pct.3 civ.- Curtea de Apel Craiova.
Acest raționament se impune și ca urmare a faptului că, în discuție în cauza de față, sunt sume de bani pretinse de reclamante în temeiul unei încadrări necontestate, dar nerespectate de ordonatorii de credit, obiectul cauzei avându-și izvorul în raportul de muncă al reclamantelor - procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți.
Referitor la fondul cauzei, recursurile sunt, de asemenea, neîntemeiate. In acest sens,criticile formulate nu se pot reține ca fiind întemeiate, atâta timp cât, potrivit art. 108 al. 3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Însă prin art. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești și nu cu privire la abrogarea unor dispoziții.
Din cuprinsul OG nr. 83/2000, rezultă că s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși, așa cum rezultă din dispozițiile art. 56 - 62 ale Legii nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Astfel, legiuitorul a dispus expres cazurile când se pot modifica sau abroga textele de lege, în cuprinsul legii de abilitate.
În aceste condiții, în mod corect instanța a reținut că fost nelegală abrogarea realizată prin OG nr.83/2000.
Decizia nr. 21/10.03.2008, ICCJ a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate din cadrul autorității judecătorești au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, vizând interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996.
Referitor la subzistența dispozițiilor art.47 din 50/1996 - în lumina dezlegărilor de drept ale deciziei pronunțate în recursul în interesul legii, nr. 21/2008 a, se rețin următoarele considerente:
- dezlegarea de drept conținută de recursul în interesul legii nu cuprinde un termen limită, de stingere a dreptului la sporul de risc și suprasolicitare;
- referitor la actele normative emise ulterior lui OG83/2000 privind salarizarea personalului instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, acte normative emise la un interval mare de timp de aproximativ 5 ani, urmează a fi făcute următoarele precizări:
a) prin G 177/2002 intrată în vigoare la 1 ian. 2003, prin art. 50 sunt abrogate dispozițiile privind salarizarea și alte drepturi ale personalului instanțelor judecătorești din Legea 50/1996, conținute de în capitolul I secțiunea Ial egii.
b) prin OG8/2007 intrată în vigoare la 3 feb. 2007 prin art. 30 lit. a) este abrogată legea 50/1996 cu modificările și completările ulterioare în forma existentă la acea dată.
- Decizia 21/2008 a Je ste pronunțată ulterior emiterii celor două acte normative G 177/2002 și OG8/2007, împrejurare din care rezultă că acestea au fost avute în vedere la pronunțarea deciziei.
Din prezentarea modului cum s-au succedat în timp actele normative în discuție, rezultă indubitabil că, acestcaracter inoperant al abrogării dispozițiilor art. 47 din legea 50/1996 referitoare la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%,prin OG83/2000, statuat de decizia - obligatorie conform art. 329 alin. 3.civ. -se menține și ulterior actelor normative de abrogare legii 50/1996, deci și ulterior datei de 3 feb. 2007.
Raționamentul se impune pornind de la ipoteza juridică potrivit căreia cele două acte normative nu puteau abroga dispoziții considerate, la data emiterii lor - 1 ian. 2003, respectiv 3 feb.2007 - ca fiind deja abrogate prin OG83/2000.
Ipoteza contrarie ar conduce la concluzia că, transpunerea în practică, aplicarea pentru viitor - a dispozițiilor deciziei 21/2008 a este paralizată prin dispozițiile unui act normativ existent chiar la data pronunțării acestei decizii, împrejurare care lipsește de substanță recursul în interesul legii precum și rațiunea pentru care, însuși legiuitorul a considerat că personalului din justiție i se cuvine sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică - identificarea și evaluarea condițiilor în care această categorie de personal își desfășoară activitatea, condiții caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Cu alte cuvinte, dacă prin recursul în interesul legii s-a considerat a fi inoperantă abrogarea explicită a art. 47 din legea 50/1996, cu atât mai mult nu poate fi primită susținerea potrivit căreia la 3 feb. 2007 dispozițiile art. 47 din legea 50/1996 privind sporul de 50% au fost abrogate prin dispozițiile OG8/2007, dispoziții care fac trimitere la dispozițiile acestei legi dar care nu pot fi aceleași, privind sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, întrucât, practic, acest spor nu exista la 3 feb. 2007.
În aceste condiții, este neîntemeiată și critica privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, drepturile salariale acordate fiind prevăzute de lege, astfel că instanța nu s-a substituit în atribuțiile care revin altei puteri în stat.
In același timp, nu pot fi primite susținerile recurentului Ministerul Public, că decizia in interesul legii, invocată, a fost interpretată în mod greșit, sporul respectiv fiind cuvenit reclamantelor doar până la data de 01 februarie 2007, data intrării în vigoare a OG nr. 8 din 24 ianuarie 2007, câtă vreme considerentele deciziei arătate conturează cu claritate ideea că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% se cuvine și pentru viitor, până la data la care dreptul respectiv va fi inclus în salariu.
Deși obligația de plată a acestui spor îi revine prin efectul Legii nr. 50/1996- după cum s-a reținut în decizia pronunțată în recursul în interesul legii, ordonatorul de credit a acordat începând cu data de 1 martie 2009, personalului care deține hotărâri judecătorești executorii prin care li se recunoaște plata "pentru viitor" sau "în continuare" a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, prevăzut de lege. Prin adresa nr. 1726/II/ 3/ 30. 04. 2009. emisă de pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți din care rezultă că reclamantelor nu li s-a acordat sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică pe viitor, așa cum rezultă din decizia nr. 2555/25.04.2008 a Curții de Apel Craiova și că la data de 3 03. 2009 fost emis Ordinul nr. 526al Procurorului General, prin care s-a dispus acordarea acestui spor începând cu data de 01. 03. 2009.
Aceasta exprimă poziția procesuală a ordonatorului principal de credite de a nu achita dreptul cuvenit.
Ca atare, se constată că pârâtul și-a exprimat punctul de vedere privitor la executarea pe viitor a obligației legale ce îi revine, astfel încât acordarea în continuar, în măsura derulării acelorași raporturi de muncă, este justificată.
În discuție nu este deci o "suplimentare" a dreptului cuvenit în mod legal reclamantului, care să poată fi calificată drept ingerință în atribuțiile puterii legiuitoare ci, exigibilitatea sumelor solicitate ca urmare constatării dreptului legal al reclamantului la sporul de 50%, evitarea altor procese viitoare, dar și protecția dreptului cuvenit reclamantului în raport cu fenomenul inflaționist, de natură să afecteze semnificativ suma concretă ce urmează a fi calculată reclamantului, ca echivalent al dreptului său.
La toate acestea se adaugă atitudinea procesuală constantă, de neaplicare a dispozițiilor legale privind sporul de 50% - atât anterior promovării prezentei cereri formulate, după pronunțarea Deciziei nr. 21/2008 a Plenului Înaltei Curți de Casație și Justiție cât și ulterior - dar și de intenția vădit manifestă a ordonatorilor principali de credite de a lua in considerare, ca fiind datorate, doar sumele pentru care personalul din justiție a obținut hotărâri judecătorești ce conțin sintagma "pentru viitor" sau "în continuare".
Această poziție s-a concretizat în declanșarea unor noi procese prin care se tinde la obținerea unei astfel de mențiuni deși, în mod evident, dreptul analizat își produce efectele până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a acestuia.
Dispozițiile legale invocate de recurentul pârât Ministerul Public din legea 500/2002 a finanțelor publice, nu sunt de natură să conducă la adoptarea unei alte soluții de către instanța de judecată întrucât, plata efectivă a sporului de 50% se realizează în baza unor titluri executorii - hotărâri judecătorești irevocabile cu putere de lege față de orice persoană sau autoritate din stat, iar alocarea sumelor necesare se poate realiza inclusiv prin procedeul rectificărilor bugetare conform art. 19 din Legea 500/2002, având ca destinație acoperirea pasivului financiar înregistrat după deschiderea exercițiului bugetar al anului în curs.
În ceea ce privește actualizarea sumelor datorate cu indicele de devalorizare a leului se reține că, actualizarea unei sume de bani prin aplicarea coeficientului de inflație, nu conduce la plata unei sume mai mari decât cea datorată, decât în valoare nominală, iar nu reală, astfel că prin actualizare se menține puterea de cumpărare a sumei inițial datorate, acoperindu-se practic devalorizarea acestei sume și diminuarea puterii de cumpărare.
Deci, coeficientul de inflație reprezintă prejudiciul pe care creditorul îl încearcă din cauza devalorizării monedei și urmează să fie acoperit prin aplicarea acestuia la suma datorată.
eclamantul nu a putut beneficia de sumele respective la timpul cuvenit, ci abia după un interval mare de timp, în care moneda națională a suferit o devalorizare în cadrul procesului de inflație, astfel că, în mod evident, acesta a suferit un prejudiciu care nu se acoperă prin simpla acordare a drepturilor stabilite în baza prezentei hotărâri.
Cu privire la dispoziția operării sporului de 50% în carnetul de muncă al reclamantului, Curtea constată că soluția instanței de fond este, de asemenea corectă, aceste mențiuni impunându-se a se realiza chiar în temeiul dispozițiilor art. 11 din Decretul 92/1976 prin efectul repunerii în situația anterioară - și sub acest aspect - ca urmare a recursului în interesul legii - a dispozițiilor art. 47 din legea 50/1996, anterior ele fiind menționate în carnetele de muncă ale persoanelor îndreptățite la acordarea acestui spor tocmai datorită calculării sale la indemnizația brută lunară cuvenită salariatului.
Se constată, de asemenea, nefondată, critica referitoare la drepturile acordate reclamantei, aceasta nefiind parte în cauza de față.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 teza II Curtea va respinge recursurile declarate în cauză, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a dispozițiilor sentinței instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, împotriva sentinței civile nr.1096/16.06.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimații pârâți Ministerul Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, având ca obiect, drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 25.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud./ 2 ex./ 14 ian. 2010
Tehn./Ex.2
/ și
Red. Jud. LE
Tehn.red. /2 ex/
Jud. fond - M și M
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Mariana Pascu, Ligia Epure
