Pretentii civile. Speta. Decizia 6786/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 716/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6786R
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR 2: Adela Cosmina Bodea
JUDECĂTOR - - A
GREFIER -
Pe rol, soluționarea recursului formulat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.366 din data de 27.11.2008 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect "drepturi bănești spor de vechime".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin cererea de repunere pe rol formulată de recurentul, la data de 02.07.2009, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere faptul că prin cererea de repunere pe rol formulată de recurentul, la data de 02.07.2009, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.366/27.11.2008 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
admis în parte acțiunea.
A obligat pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție la plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea sporului de vechime în muncă pentru perioada 12 martie 2004 - 01 iulie 2004, actualizată cu indicele de inflație, începând cu data introducerii acțiunii - 25-01.2008 - până la data executării hotărârii.
A respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei Finanțelor,ca neîntemeiată.
În considerente a reținut că între acest pârât și reclamant nu există raporturi de muncă și, prin urmare nici raporturi procesuale, astfel că a fost admisă excepția și a fost respinsă acțiunea față de acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe baza probatoriului administrat în cauză, Curtea a apreciat întemeiată în parte cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei hotărâri.
Astfel, în fap, reclamantul a formulat cerea de chemare în judecată față de DNA, deoarece sentința civilă nr.893/LM/2007 pronunțată de Tribunalul Bihor cu privire la acordarea sporului de vechime în muncă pentru perioada 12 martie - 01 iulie 2004 nu este pronunțată în contradictoriu și cu acest pârât la care reclamantul își desfășura activitatea conform Ordinului ministrului justiție nr.2123/C/ din 02.09.2002.
Prin decizia nr.36 din data de 07 mai 2007 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție invocată în cuprinsul acțiunii și în susținerea ei, s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și s-a constatat că, în interpretarea unitară a dispozițiilor art. 33 alin. (1) din Legea nr.50/1996, în raport cu prevederile art.1 pct.32 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, art.50 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 și art. 6 alin.(1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 160/2000 se statuează că:
Judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
Cum această decizie este obligatorie pentru instanțe conform art.329 Cod proc. civ. și cum reclamantul are calitatea de procuror-magistrat, înseamnă că are dreptul la plata sporului de vechime în muncă, astfel că urmează a fi obligat acest pârât la plata drepturilor salariale, reprezentând contravaloarea sporului de vechime în muncă pentru perioada 12 martie 2004 - 1 iulie 2004, actualizată cu indicele de inflație, începând cu data introducerii acțiunii - 25.01.2008 până la data executării hotărârii.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție față de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea a reținut că aceasta este neîntemeiată, deoarece între persoana reclamantului - procuror magistrat - încadrată în muncă, parte în litigiu având ca ordonator principal de credite pe pârât și chematul în garanție nu există raporturi juridice de muncă.
Pentru aceste considerente a fost respinsă cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiată.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că mod greșit instanța a stabilit că actualizarea drepturilor salariale restante cu indicele de inflație începe de la data introducerii acțiunii, respectiv data de 25.01.2008 și nu de la data nașterii drepturilor (de la care sumele respective erau efectiv datorate). Prin actualizarea sumelor de plată, instanța ar fi trebuit să aibă în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, prin compensarea puterii de cumpărare pe care a pierdut-o ca urmare a faptului că a fost lipsit de drepturile ce i se cuveneau pe perioada respectivă. De altfel, art. 1084 din Codul civil prevede că prejudiciul suferit de creditor datorită neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației trebuie să cuprindă pierderea efectiv suferită și câștigul pe care nu l-a putut realiza.Î cazul în care prejudiciul constă într-o sumă de bani, legiuitorul și instanțele de judecată pornesc de la ideea că lipsa de folosință a unei sume de bani provoacă creditorului un prejudiciu, acesta fiind cuantificat de către instanța de fond ca fiind actualizarea sumei cu indicele de inflație.
Așadar, actualizarea în raport cu rata inflației a sumelor datorate se impune pentru asigurarea recuperării creanței la valoarea ei reală, întrucât numai o plată actualizată în raport cu rata inflației pentru întreaga perioadă (începând cu nașterea drepturilor) poate fi apreciată ca acoperind integral paguba suferită.
De altfel, aceasta este practica universală a instanțelor judecătorești în materia drepturilor salariale și nu numai, actualizarea efectuându-se, în fiecare caz, prin înmulțirea fiecărei sume lunare datorate cu indicele de inflație furnizat de către Institutul Național de Statistică pentru luna în care se efectuează plata efectivă a drepturilor salariale stabilite prin titlu executoriu, în raport cu luna Ia care drepturile respective trebuiau plătite angajatului.
În optica instanței de fond, în loc să fie sancționată culpa unității angajatoare, care nu a plătit la timp drepturile salariale, este sancționată "culpa" angajatului, care a formulat acțiune judecătorească mai târziu, în condițiile în care singura "sancțiune" posibilă în această materie constă în curgerea termenului de prescripție și, în final, în intervenția prescripției. De altfel, printr-o hotărâre relativ recentă (Decizia XXI din 19.03.2007, pronunțată în dosarul nr. 38/2006), ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secțiile Unite, a validat faptul că, în cazul acordării de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar, validarea de către Cancelaria Primului Ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut de lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creștere a prețurilor.
În plus, potrivit prevederilor art. 1 alin. 2 din ordinul comun emis în temeiul art. 3 alin. 1 din OUG. nr. 75/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, plata sumelor datorate în temeiul titlurilor executorii, "cuprinde atât realizarea dreptului recunoscut de acestea, cât și plata dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate, calculate până la data plătii efective ". În mod greșit i-a fost respinsă acțiunea formulată împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, în procesul de fond a chemat în instanță ca pârât și Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de reprezentant al statului, întrucât admiterea cererii presupune plata unor sume de la bugetul de stat. Recurentul a apreciat că prezența Ministerului Economiei și Finanțelor în instanță poate fi făcută doar în calitate de reprezentant al statului și nu de garant al Ministerului Public. Cererea recurentului de chemare în judecată a avut în vedere situația în care bugetul Ministerului Public nu permite plata sumelor stabilite de către instanță și este necesară solicitarea acestora Ministerului Economiei și Finanțelor, caz în care hotărârea instanței trebuie să-i fie opozabilă, pentru a putea aproba transferul sumelor necesare. Cât privește calitatea procesuală a Ministerul Economiei și Finanțelor, potrivit Legii nr. 500/2002 (art. 19), acest minister coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului anual de execuție. Prin urmare, pentru realizarea drepturilor, este necesară includerea sumelor datorate în bugetul pârâților ( Ministerul Public și Direcția Națională Anticorupție), aceste instituții, în calitate de ordonatori principali sau secundari de credite, având obligația de a dispune toate măsurile necesare, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetul propriu a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor este justificată prin dispozițiile art. 1 din nr.OG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
De asemenea, răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor derivă și din cuprinsul art. 47 din Legea nr. 507/2003, art. 42 din Legea nr. 511/2004, art. 26 din Legea 379/2005, art. 21 din Legea nr. 486/2006 raportat la art. 3 din HG. nr. 208/2005 și art. 3 din HG. nr.386/2007. în final, a mai precizat că, potrivit prevederilor art. 22 din Legea nr. 388/2007 privind bugetul de stat pentru anul 2008, acest minister trebuie să acopere cheltuielile privind despăgubirile stabilite ca fiind datorate în nume propriu sau în reprezentarea interesului statului, pe baza hotărârii definitive a instanțelor judecătorești, din sumele prevăzute cu această destinație în bugetul de stat pe anul 2008.
Având în vedere motivele menționate mai sus, recurentul solicită admiterea recursului formulat și modificarea, în parte, a hotărârii instanței de fond, în sensul actualizării sumelor datorate cu indicele de inflație, începând de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă, precum și în sensul obligării Ministerului Economiei si Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este fondat cât privește data de la care se acordă actualizarea cu indicele de inflație a sumelor obținute cu titlu de spor de vechime.
Astfel, se impune ca actualizarea cu rata inflației a sumelor datorate, să se facă începând cu data scadenței și până la plata efectivă, întemeiat pe dispozițiile art. 1082 și 1084. civ. pârâtul fiind în culpă pentru neacordarea sumelor cuvenite reclamantului în absența dovedirii unei cauze străine, exoneratoare de răspundere, iar acesta din urmă fiind îndreptățit la repararea integrală a prejudiciului suferit, reflectat în coeficientul de scădere a puterii de cumpărare a banilor. Data de la care banii sunt aduși la actuala lor putere de cumpărare este însă data la care sporul era datorat, adică lunar în perioada de referință, față de natura și destinația sporului în discuție, ce constituie un venit de natură salarială, afectat procurării recursurilor necesare vieții și contraprestația muncii deja efectuate, pentru care angajatorul este de drept în întârziere.
Sub acest aspect, nu ar putea fi permisă, de exemplu, o situație ipotetică de tipul celei în care angajatorul nu și-ar respecta sistematic obligația principală rezultată din contract, supunându-se riscului de a repara prejudiciul cauzat prin întârziere numai de la data cererii de chemare în judecată și rămânându-i angajatului să facă apel repetat la calea acțiunii în instanță pentru recuperarea drepturilor salariale cuvenite, sub amenințarea de a nu fi integral dezdăunat decât tot de la data formulării acțiunii.
În consecință, față de specificul conținutului raporturilor de muncă și în aplicarea art. 312 alin. 1-3 rap. la art. 304 pct. 9 pr. civ. recursul declarat va fi admis și se va modifica în parte sentința atacată, în sensul că actualizarea sumelor acordate se dispune începând cu data scadenței sporului lunar în perioada de referință, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Din acest punct de vedere, reține neîntemeiat motivul care tinde să justifice calitatea procesuală pasivă a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice în proces, față de natura raporturilor juridice deduse prezentei judecăți, derivate din relații de muncă, ceea ce face ca pretențiile cu acest titlu să nu poată fi promovate în contra unei persoane cu care reclamantul nu are raporturi de serviciu, neavând nici calitatea de ordonator de credite față de acesta.
Prin urmare, numai faptul că Statul Român este titularul bugetului, iar Ministerul Finanțelor Publice gestionează bugetul de stat de la care sunt finanțate instituțiile publice, nu-l îndreptățește pe reclamant să formuleze pretenții de natură salarială în contradictoriu cu acesta, el neputând solicita nici alocarea fondurilor necesare către ordonatorul de credite, pentru că în acest caz nu s-ar afla în apărarea unui interes propriu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr.366 din data de 27.11.2008 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că actualizarea sumelor acordate se dispune începând cu data scadenței.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.11. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 EX./04.01.2010
Jud. fond:
Președinte:Nadia Raluca IlieJudecători:Nadia Raluca Ilie, Adela Cosmina Bodea
