Pretentii civile. Speta. Decizia 687/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 687/2008
Ședința publică de la 16 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 3: Monica Maria Mureșan
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 205/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că în cauză s-a ivit un incident procedural legat de compunerea completului de judecată format din judecătorii, - - și - -. Întrucât judecătorul lipsește, fiind plecată în concediu de odihnă în compunerea completului de judecată va intra judecătorul din planificarea de permanență pe materii. Întrucât judecătorul s-abținut întrucât are pe rol o cauză asemănătoare în compunerea completului de judecată va fi inclus judecătorul - - -, următorul la rând din planificarea de permanență.
Se constată că s-a depus în cauză din partea intimatei Curtea de APEL ALBA IULIA întâmpinare.
Recurentul și intimata prin întâmpinare cer judecarea cauzei în lipsă.
Instanța față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față;
Constată că prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr- reclamanții și au chemat în judecată în calitate de pârâți Ministerul Justiției și Curtea de APEL ALBA IULIA solicitând:
- obligarea pârâților la plata către reclamanții a despăgubirilor bănești cuvenite, respectiv plata către fiecare a sumei de 1700 lei, conform art. 21 din OG137/2000, sumă care urmează a fi actualizată cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material până la data plății efective, conform art. 1084- 1086 Cod Civil.
În motivarea în fapt, a acțiunii de față, reclamanții arată că au calitatea de judecători în cadrul CUȚII DE APEL ALBA IULIA, calitate în care sunt îndreptățiți la plata drepturilor salariale pretinse. În acest sens se invocă Hotărârea nr.15/2006 a Dp rin care s-a constata existența unei discriminări indirecte, prin acordarea de stimulente financiare în mod exclusiv și diferențiat.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, de pârâtul Ministerul Justiției se solicită respingerea acțiunii, motivându-se că nu există nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi stimulente fiecărui judecător, ori unui alt salariat din sistemul justiției. Pe de altă parte stimulentele nu pot intra în categoria salarizării ori a premiului anul stabilit de lege, drepturi conferite prin lege judecătorilor, astfel cum în mod eronat a apreciat D în hotărârea invocată de reclamantă. În privința capătului de cerere care are ca obiect actualizarea sumei cu indicele de inflație se arată că potrivit dispozițiilor legale, reclamanții în calitate de creditori ar putea pretinde numai dobânda stabilită de lege, cu începere din ziua cererii de chemare în judecată.
Pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA a depus întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece nu este angajatorul reclamaților și nu are atribuții în stabilirea drepturilor salariale ale judecătorilor.
Prin sentința civilă nr.250/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Curții de APEL ALBA IULIA.
S-a admis acțiunea civilă formulată în cauză de reclamanții și în contradictoriu cu pârâți Ministerul Justiției și Curtea de APEL ALBA IULIA și în consecință:
A fost obligat pârâtul Ministerul Justiției la plata în favoarea fiecărui reclamant, a drepturilor salariale cuvenite și neachitate în sumă de 1.700 lei, sumă care urmează a fi actualizată cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material, până la data plății efective.
S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanți împotriva pârâtei Curtea de APEL ALBA IULIA, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență, cu referire la normele interne și internaționale de drept că reclamanții sunt îndreptățiți la stimulentele bănești pretinse în cauză. Se arată în considerentele sentinței că instituirea prin acordarea diferențiată a unor drepturi bănești duce în mod greșit la aplicarea și existența unui tratament salarial diferențiat, precum și faptul că prin Hotărârea nr.15/2006 a Ds -a stabilit în mod clar și fără echivoc faptul că reclamanții au fost discriminați în mod indirect în sensul art.2 alin.2 din nr.OG137/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termenul legal prevăzut de art.80 din legea nr.168/1999, recurs pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI solicitând în temeiul art.304 punct 9 coroborat cu art.312 Cod procedură civilă admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată în cauză de reclamanți.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul Ministerul Justiției arată că hotărârea tribunalului este nelegală, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale, motiv de modificare prev. de art.304 punct 9.Pr.civ. Se arată, în continuare, reiterându-se argumentele din fața primei instanțe, că nu există nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi stimulente fiecărui judecător, ori unui alt salariat din sistemul justiției. Pe de altă parte stimulentele nu pot intra în categoria salarizării ori a premiului anul stabilit de lege, drepturi conferite prin lege judecătorilor, astfel cum în mod eronat a apreciat prima instanță. Spre deosebire de indemnizația lunară brută salariile de bază ori premiul anual, al căror cuantum este stabilit de lege, stimulentele acordate depind de o multitudine de factori, respectiv existența unor sume în fondul cu destinație specială, apoi obiectivele urmărite de minister în politica de reformare a sistemului judiciar.
În fine, se motivează că hotărârile Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nu sunt obligatorii pentru instanțe, acestea fiind suverane în aprecierea temeiniciei sau netemeiniciei acțiunii deduse judecății
Intimații nu au depus întâmpinare în această fază procesuală.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art.304 indice 1.pr.civilă, în limitele statuate de art.306 alin. 2.pr.civilă reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Potrivit art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru fondul pentru stimularea personalului din sistemul justiției reprezintă 75% din sumele obținute din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru desfășurarea proceselor penale, precum și din amenzile judiciare.
Conform alin.3 al art.25 din Legea nr.146/1997 repartizarea veniturilor pe beneficiar se face în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției. Prin J nr.2404/c/2004 s-au aprobat Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 alin.2 din legea nr.146/1997. În speță, prin Ordinul Ministrului Justiției a nr.1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare" judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care au o vechime cuprinsă între 0-3 ani, în sumă de 1700 RON".
Prin Hotărârea nr.15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru combaterea Discriminării s-a constatat existența unei discriminării indirecte prin acest Ordin, ca urmare a faptului că stimulentele au fost acordate doar judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani. Se reține astfel că la acordarea acestor stimulente nu au fost luate în considerare criteriile prevăzute în art.21 alin.3 din nr.Oug177/2002 și nici celelalte criterii prevăzute în art.4 din Ordinul nr.2404/C/23.08.2004, folosindu-se doar criteriul vechimii, or "acest criteriu reprezintă un criteriu aparent neutru ce dezavantajează judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani care îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de acordarea stimulentelor salariale".
Ca atare, prin Hotărârea susenunțată Consiliului Național pentru combaterea Discriminării a statuat că faptele prezentate constituie acte de discriminare conform art.2 alin.1 și 2, art.6 lit.c, art.8 alin.3, art.19 alin. 4 din nr.OG137/2000 cu modificările și completările ulterioare;
Apărarea pârâtului recurent dezvoltată prin prezentul recurs vizând faptul că nu putem vorbi de un drept de a fi premiat este nefondată, deoarece așa cum corect, a reținut instanța de fond stimulentul salarial solicitat reprezintă un adaos bănesc salarial, iar art 2 alin.1, art.6 lit.a și c și art.8 din Og.137/2000, ocrotesc în mod deplin și egal toate drepturile salariale.
De altfel această apărare a făcut obiectul analizei și Colegiului Director care a pronunțat hotărârea în cauză, or, potrivit art. 20 punct. 10 din Ordonanța nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare "hotărârile emise potrivit prevederilor alin. (2) și care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu" și ca atare au forță obligatorie a puterii lucrului judecat.
În fine, susținere recurentului în sensul că la acordarea stimulentelor în discuție au fost respectate Normele interne sunt nefondate, deoarece deși textul art.4 alin.1 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 din Legea nr.146/1997, aprobate prin Ordinul nr.2404/c/2004 nu prevede limitativ criteriile care stau la baza acordării stimulentelor, enumerarea lor indică în esență o evaluare a activității și performanțelor judecătorului, iar pentru acordarea acestor stimulente, ordonatorul de credite trebuie să țină în mod obligatoriu cont de aceste criterii, la care mai poate adăuga motivat, în strânsă legătură cu aceste criterii și altele. Or, vechimea în magistratură nu constituie un criteriu prevăzut de art.4 alin.1 din Normele menționate și nici nu este în strânsă legătură cu aceste criterii.
În acest context, în mod corect prima instanță a făcut trimitere la norma internă, respectiv Legea nr. 53/2003, precum și la art. 7, 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului semnată de România la data de 14.12.1995, art. 7, art. 19 punct 13 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice ratificat prin Decretul 212/1974, art.4 și urm. Din Carta Socială Europeană revizuită și notificată prin Legea nr. 74/1999 dar și Dispozițiile Directivei E- și art. 16 alin. 1 din Constituția României.
Față de cele ce preced, curtea constată că instanța de fond a făcut o aplicare și interpretare corectă a legii; criticile recurentului vizându-se a fi nefondate, motiv pentru care în conformitate cu art. 312 alin 1 cod procedură civilă cu aplicarea art.82 din legea nr.168/1999 va respinge ca nefondat recursul cu care a fost investită.
MINUTA DECIZIEI CIVILE NR. 687/2008
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 250/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Iunie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
red.
tehnored. 23 Iunie 2008
jud. fond.,
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Manuela Stoica, Monica Maria Mureșan
