Pretentii civile. Speta. Decizia 7066/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 7066
Ședința din Camera de Consiliu de la 11 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 7 iulie 2008 privind recursul declarat de pârâta AJOFM D împotriva sentinței civile nr.247/12.02.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, intimata pârâtă CFR MARFĂ,având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 7 iulie 2008 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr..247/12.02.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei CFR MARFĂ C și în consecință s-a respins cererea față de acesta.
S-a admis în parte cererea formulată de reclamant cu domiciliul în C Strada - - 1, 1, 4, judetul împotriva pârâtei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă D cu sediul în C,- A, judetul
S- dispus obligarea pârâtei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă să plătească reclamantei suma egală cu de două ori salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care a fost disponibilizat (respectiv 2005), comunicat de Institutul Național de Statistică.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamanta a fost salariata CFR MARFA SA Sucursala C până la data de 9 02 2007, când i-a încetat contractul individual de muncă in temeiul art 65 din codul muncii, prin decizia de concediere nr A -05.
Reclamanta a contestat decizia de concediere la instanță însă prin sentința 761 / 4 05 2005 pronunțată in dosarul nr 663 / CM / 2005, Tribunalul Dolja respins contestația
In urma concedierii reclamantei nu i-au fost acordate drepturile bănești prevăzute de art 2 alin 1 lit a din OUG 8/2003. Potrivit acestui articol " la momentul disponibilizării, respectiv desfacerii contractului individual de muncă, persoanele disponibilizate, beneficiază de o sumă egală cu de două ori salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care s-au făcut disponibilizările, comunicat de Institutul Național de Statistică ".
Obligația de a plăti aceste drepturi bănești îi revenea AJOFM D, însă această pârâtă nu a îndeplinit obligația deoarece a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art 2 alin 2 din OUG nr 8/2003, pentru că reclamanta a fost disponibilizată de la o societate națională din sectorul feroviar.Potrivit acestui articol beneficiau de prevederile OUG 8/2003 numai persoanele disponibilizate prin concedieri colective până la data de 30 09 2004. Cum reclamanta a fost concediată după această dată, respectiv la 9 02 2005 nu poate beneficia de cele două salarii.
Instanța apreciat că, pârâta AJOFM Dad at o interpretare greșită prevederilor legale având în vedere că OUG 8/2003 a fost completată și modificată succesiv prin mai multe acte normative, aplicabilitatea dispozițiilor sale fiind prelungită până la data de 31 01 2007, așa cum rezultă chiar din formularea art 2 alin 1 potrivit căruia " persoanele disponibilizate prin concedieri colective până la data de 31 01 2007 ca urmare a restructurării sau reorganizării societăților comerciale și regiilor autonome prev la art 1, beneficiază de următoarele drepturi: a) la momentul disponibilizării, respectiv desfacerii contractului individual de muncă, de o sumă egală cu de două ori salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care s-au făcut disponibilizările, comunicat de Institutul Național de Statistică ".
Deoarece reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la 3 salarii conform OUG nr. 8/2003, iar dispozițiile legale prevăd doar 2 salarii medii nete pe economie din luna ianuarie a anului in care a fost disponibilizată și pentru că obligația plății acestora revine doar unuia dintre pârâți, respectiv AJOFM D, în conformitate cu dispozițiile art. 3 din OUG nr. 8/2003, instanța va admite in parte cererea de chemare in judecată și va obliga pârâta AJOFM D să plătească reclamantei o sumă egală cu de ori salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului in care a fost disponibilizată, respectiv ianuarie 2005, comunicat de Institutul Național de Statistică, in conformitate cu prevederile art 2 alin 1 lit a din OUG 8/2003.
Cu privire la pârâta CFR MARFA Sucursala C instanța a respins cererea de chemare in judecată având in vedere că această pârâtă nu are calitate procesuală pasivă in cauză, nu are obligații privind plata drepturilor bănești prevăzute de OUG 8/2003, aceste obligații revenind AJOFM D, având în vedere dispozițiile art. 3 din OUG nr. 8/2003 potrivit cărora "Sumele necesare pentru acordarea drepturilor prevăzute la art. 2 alin. (1) și (4) se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj de la articolul "Indemnizații de șomaj".
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen pârâta AJOFM D invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia cu motivarea:
Tribunalul și-a întemeiat soluția pe dispozițiile art. 2 al.1 din OUG 8/2003, în sensul că se reține incidența acestora.
Reținerea instanței este greșită, întrucât prevederile susmenționate d-au cadru general, cel special incident în speță fiind prevăzut expres și limitativ de art. 2 al.2 din același act normativ.
Astfel, la data de 09.02.2005, data disponibilizării reclamantei, dispoz. OUG 8/2003, așa cum fuseseră modificate de OUG 45/2004 prevedeau următoarele:
Art.2: persoanele disponibilizate prin concedieri colective până la data de 30.06.2005 ca urmare a restructurării sau reorganizării societăților comerciale și Regiilor Autonome prevăzute la art. 1 beneficiază de următoarele drepturi: a- la momentul disponibilizării, respectiv desfacerii de o sumă egală cu de 2 ori salariul mediu net pe economie din luna ianuarie 2003 comunicat de Institutul Naționale Statistică; Persoanele disponibilizate prin concedieri colective până la data de 30.09.2004 de la societăți naționale, companii naționale și societăți comerciale cu capital majoritar de stat din Sectorul feroviar, ca urmare a restructurării sau reorganizării, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe de Urgență.
În consecință, în speță ar fi putut fi aplicabile prev. art. 2 al. 1 doar în situația în care legiuitorul nu ar fi stipulat expres la al. 2 al aceluiași articol del ege categoria persoanelor disponibilizate colectiv din sectorul feroviar.
Motivarea instanței duce la concluzia că situația specială prev. la al.2 rămâne lipsită de conținut, termenul prevăzut la acest aliniat trebuind ignorat și luat în considerare doar termenul prev. la al.1, la acesta raportându-ne și pentru categoria disponibilizaților din Sectorul feroviar.
În fine arată că ținându-se cont de faptul că intimata - reclamantă a fost disponibilizată din Sectorul feroviar dar la o dată ulterioară decât cea prevăzută de art. 2 al.2 din OUG 8/2003 solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Recursul este nefondat.
Examinându-se sentința în raport de criticile invocate în recurs, Curtea va reține:
Recurenta-pârâtă a interpretat strict literal dispozițiile legale incidente în speță, întrucât OUG 8/2003 a fost completată și modificată succesiv prin mai multe acte normative, aplicarea dispozițiilor acesteia pentru personalul din sectorul feroviar fiind prorogată până la 30.09.2004.
Prin decizia de concediere nr. A4/34 din 08.02.2005, salariata a fost concediată începând cu data de 09.02.2005. Măsura concedierii a avut la bază Proiectul de concediere colectivă al "CFR MARFĂ" SA, aprobat de Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor prin Hotărârea nr. 7/14.06.2004.
Prin urmare, măsura concedierii contestatoarei a avut ca temei un proiect de concediere colectivă inițiat la data de 14.06.2004, iar concedierile efectuate la nivelul unității în perioada următoare întocmirii proiectului de concediere s-au încadrat în dispozițiile OUG nr. 8/2003 privind drepturile persoanelor disponibilizate din sectorul feroviar.
Înștiințarea privind concedierea și durata perioadei de preaviz i-au fost comunicate salariatei la data de 30.07.2004, astfel cum rezultă din adresa nr. A-, preavizul de 30 de zile fiind acordat începând cu data de 02.08.2004, dată la care erau aplicabile dispozițiile OUG nr. 8/2003.
În interiorul termenului de preaviz, contract individual de muncă al salariatei a fost suspendat pentru incapacitate de muncă, suspendându-se corespunzător și termenul de preaviz pe perioada 27.08.2004-04.02.2005, conform dispozițiilor art. 74 alin. 2 din codul muncii și în baza certificatelor de concediu medical, care atestă faptul că, pe toată această perioadă, salariata s-a aflat în incapacitate de muncă.
Drept urmare, măsura efectivă a concedierii nu a putut fi aplicată pe această perioadă, ci numai după reîntoarcerea salariatei la muncă.
Se constată astfel că, deși măsura concedierii reclamantei a fost decisă în perioada în care dispozițiile OUG nr. 8/2003 erau aplicabile, concedierea propriu-zisă nu a putut avea loc din motive obiective, salariata neavând vreo culpă pentru intervenirea situației de incapacitate temporară de muncă.
Textul art.2 alin.(2) din OUG nr. 8/2003, trebuie interpretat teleologic, în speța de față acest text nu poate înlătura dreptul reclamantei de a beneficia de măsurile de protecție socială prevăzute de OUG nr. 8/2003, scopul acestui act normativ fiind acela de a acorda protecție persoanelor disponibilizate prin concedieri colective din cadrul societăților naționale, companiilor naționale, societăților comerciale cu capital majoritar de stat și societăților comerciale la care acestea dețin pachetul majoritar de acțiuni, pe baza unui program de restructurare și de reorganizare a societății, aprobat de instituția publică implicată în privatizare.
În consecință, se va aprecia legală și temeinică sentința recurată și deci nefondate criticile invocate în recurs, urmând ca în baza art. 312 al.1 pr.civilă să se respingă recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta AJOFM D împotriva sentinței civile nr.247/12.02.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, intimata pârâtă CFR MARFĂ.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 11 iulie 2008.
- --- - - -
Grefier -
Red. Jud.
Tehn./Ex.2/31.07.2008
/ și
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Ioana Bodri, Lucian
