Pretentii civile. Speta. Decizia 713/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.713/
Ședința publică din 27 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Anica Ioan
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâta SC SA, cu sediul în B,-, și reclamanta., domiciliată în B, str. -, - 1,.1,.12, jud. B, împotriva sentinței civile nr.516/4.07.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta - pârâtă SC SA avocat ce substituie pe avocat în baza împuternicirii avocațiale de substituire depusă la fila 24 dosar, lipsă fiind recurenta - reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenta - pârâtă a depus la dosarul cauzei extras din Contractul colectiv de muncă încheiat între SA și salariați, reprezentați de, în vigoare conform actului adițional nr. 1090/22.02.2008.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul recurentei - pârâte apreciază că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică. Instanța de fond nu a examinat în mod temeinic și legal cererea reclamantei. S-a acordat mai mult decât s-a cerut. Pretențiile greșit au fost calculate la salariul brut și nu la salariul mediu de bază pe. Salariul mediu de bază a fost calculat în fiecare an. Prin motivele de recurs a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție ce a fost invocată și în fața instanței de fond. Termenul de prescripție aplicabil în cauza de față este cel de 6 luni. În mod greșit instanța de fond a respins și excepția de prematuritate a introducerii acțiunii. În baza art. 168 din, înainte de acordarea drepturilor salariale suplimentare trebuia să aibă loc negocieri pentru a se stabili cuantumul și modalitatea de plată a acestor prime. Aceste negocieri nu au avut loc. Pe fondul cauzei au invocat acea obligativitate de aplicare a deciziei Comisiei paritare. Motivul pentru care nu au mai avut loc aceste negocieri este acela că primele au fost incluse din anul 2003 în salariul mediu de bază. Au depus la dosarul cauzei înscrisuri cu privire la acest aspect. Întrucât primele au fost incluse în salariul mediu de bază, pretențiile reclamantei sunt nefondate. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței și în rejudecare respingerea acțiunii ca nefondată. Cu privire la cererea de întoarcere a executării silite solicită admiterea acesteia așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată. Cu privire la recursul reclamantei solicită a fi respins ca nesusținut.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 516/4.07.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SA
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a primelor de Paști pentru anii 2005 - 2007 și a primelor de C pentru anii 2004 - 2007 calculate cu rata inflației la data plății efective.
A mai fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.3862/113/5.12.2007 pe rolul Tribunalului Brăila, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru a fi obligată să îi plătească drepturile salariale constând în primele de Paște și de C neacordate în perioada 2004-2007, actualizate cu rata inflației la data plății.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a fost salariata societății pârâte în perioada și că potrivit art.III alin.3 din contractul individual de muncă beneficia și de toate drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă la nivel de societate. Ca urmare, conform art.168 din contractul colectiv, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C trebuia să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Întrucât pârâta nu i-a plătit aceste drepturi, reclamanta a formulat acțiunea de față.
Ulterior a precizat că solicită primele de Paști pentru anii 2005-2007 și primele de C pentru anii 2004-2007.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune motivată de faptul că potrivit art. 283 alin. 1 lit.e din Codul muncii cererile pentru soluționarea conflictelor de muncă în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă se soluționează în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
A mai invocat și excepția prematurității acțiunii, determinată de lipsa negocierilor pentru stabilirea valorii concrete, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor acestor drepturi salariale.
Cât privește fondul cauzei pârâta a cerut respingerea acțiunii, întrucât conform deciziei comisiei paritare începând cu anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
În cauză au fost administrate proba cu acte și cu expertiză contabilă, iar ambele părți au depus practică judiciară.
Analizând mai întâi excepțiile invocate, așa cum prevede art.137 Cod procedură civilă, instanța a constatat că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prin art.168 din contractul colectiv de muncă la nivelul societății pârâte s-a stabilit că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Din conținutul acestui articol reiese clar că dreptul suplimentar prevăzut a se acordat cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C este un drept de natură salarială.
Având în vedere că prin art.283 lit.c Codul muncii legiuitorul a reglementat distinct dreptul la acțiune în privința drepturilor salariale, instanța constată că dispozițiile art.283 lit.e Codul muncii, invocat de pârâtă în susținerea excepției prescripției, nu este incident în cauză deoarece reglementează dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale.
Un argument în acest sens este și faptul că art.166 alin.1 Codul muncii prevede că termenul de prescripție al dreptului la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea obligațiilor privind plata salariilor este de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Nici excepția prematurității acțiunii nu este fondată, întrucât din actele depuse la dosar reiese că între și pârâtă au existat negocieri în vederea stabilirii modalităților și condițiilor de acordare a drepturilor suplimentare solicitate prin acțiune.
Dovadă a existenței acestor negocieri este, de altfel, chiar apărarea pârâtei cum că în urma negocierilor colective din anul 2003, începând din acel an drepturile pretinse au fost incluse în salariu.
Referitor la fondul cauzei, analizând susținerile părților în raport de probele administrate și de dispozițiile legale incidente, tribunalul a constatat următoarele:
Reclamanta a fost salariată a SC SA (fostă SNP SA), în perioada în litigiu, fapt dovedit cu copia carnetului de muncă depusă la dosar.
Conform art.M pct.3 din contractul individual de muncă și art.11 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă pârâta, în calitate de angajator, avea obligația de a acorda reclamantului toate drepturile ce decurg din Contractul Colectiv de muncă la nivel de unitate.
Cum art. 168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul societății pârâte prevede: "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ", instanța constată că reclamantului i se cuveneau astfel de drepturi suplimentare.
Prin art.168 alin.2 din același contract colectiv, modificat prin actul adițional încheiat la 25.02.2003, s-a convenit că "pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Ulterior, prin adresa nr.3793/18.06.2007, comisia paritară a comunicat tuturor structurilor teritoriale că "la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost ca începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat ".
De asemenea, comisia paritară a întocmit și o "Notă asupra precizării situației primelor de Paști și de C, prevăzute în art.168 din Contractul Colectiv de Muncă al SA", înregistrată sub nr.5140/31.08.2007, în care detalia cele comunicate prin adresă.
În temeiul actelor menționate pârâta a susținut că reclamantei i-au fost plătite drepturile solicitate, iar ca dovadă a depus statele de plată pe perioada în cauză.
Întrucât verificând aceste state instanța a constatat că nu este evidențiată suplimentarea pretinsă, s-a efectuat o expertiză contabilă pentru a stabili dacă în perioada în litigiu în salariul reclamantei au fost incluse sau nu primele de Paști și de
Expertul numit de instanță, verificând modul de calcul al salariilor în perioada în litigiu a constatat că primele de Paști și de C nu se regăsesc în sumele de bani plătite drept salariu reclamantei. Creșterile salariale din anul 2003 față de anul 2002 nu includ primele solicitate, ceea ce l-a condus la concluzia că aceste prime nu au fost incluse în salariul de bază al reclamantei nici în anii următori.
Punctul de vedere al expertului asistent al pârâtei potrivit căruia primele au fost incluse și plătite nu poate fi primit de instanță deoarece nu se bazează pe un calcul efectiv al salariului, ci pe o interpretare a clauzelor contractului colectiv de muncă și pe o apreciere a creșterilor salariale acordate în perioada analizată.
Față de cele reținute anterior instanța a constatat că reclamantei nu i s-au plătit primele de Paști și de
Ținând seama că aceste prime reprezintă drepturi salariale care, potrivit art.283 lit.c Codul muncii, pot fi solicitate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, iar cererea a fost formulată la data de 5.12.2007, se constată că cererea reclamantei privind plata primelor de Paști pentru anii 2005-2007 și a primelor de C pentru anii 2004-2007 este fondată.
Pentru considerentele expuse instanța a admis acțiunea așa cum a fost precizată și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei primele menționate anterior.
În temeiul art.161 alin.4 Codul munciis -a dispus și actualizarea cu indicele de inflație la data plății a sumelor cuvenite reclamantei, în vederea acoperirii prejudiciului cauzat de devalorizarea generată de creșterea inflației.
Totodată, potrivit art.274 Cod procedură civilă în referire la art.287 Codul muncii, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei cheltuielile de judecată efectuate și dovedite, respectiv onorariul pentru avocat și experți.
Aceeași opinie a fost exprimată și de asistenții judiciari care, conform art.58 din Legea nr.304/2004, au făcut parte din completul de judecată cu vot consultativ.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs reclamanta și pârâta SC SA
Reclamanta a criticat sentința civilă de fond cât și încheierea de ședință din data de 27.06.2008 invocând faptul că nu s-a stabilit suma acordat cu titlu de prime de Paști și C, sau un criteriu în baza căruia să se reflecte calculele.
A considerat greșită încheierea de ședință din data de 27.06.2008 prin care s-a consemnat că ar fi avut în vedere salariul de bază mediu la nivelul societății, sumele fiind solicitate la nivelul salariului mediu brut și reprezentând 9330 lei, aferente primelor de Paști pentru anii 2005 - 2007 și de C pentru anii 2004 - 2006 inclusiv, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În drept a invocat prevederile art. 168 al.1 din Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate în perioada 2004 - 2007.
Pârâta SC SA Bac riticat hotărârea instanței de fond pentru următoarele motive:
1. Primele de Paști și de C au fost acordate de către prima instanță în cuantum mult mai mare decât cel prevăzut de Contractul colectiv de muncă.
La calculul drepturilor suplimentare prezentat în acțiune, reclamantul a avut în vedere, în mod eronat, salariul mediu brut pe și nu salariul de bază mediu pe, așa cum este stipulat în CCM.
2. În mod greșit instanța a respins excepția prescripției dreptului material la
acțiune, întrucât primele solicitate nu au caracter de drepturi salariale ci sunt drepturi
fără caracter periodic.
Atât timp cât primele solicitate prin acțiune nu se regăsesc în enumerarea expresă a indemnizațiilor, sporurilor și adaosurilor, intrate în sfera noțiunii de "salariu" reglementată de normele cap. V din CCM, dreptul la acțiune pentru neexecutarea unei astfel de clauze se prescrie într-un termen de 6 luni de la data nașterii acestui drept, respectiv cel mai târziu de la data calendaristică a evenimentului pentru care aceste ajutoare erau datorate în conformitate cu prevederile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
3. În mod greșit prima instanță a respins excepția de prematuritate
introducerii acțiunii, deoarece drepturile salariale nu se acordă automat la nivelul
unui salariu mediu la nivelul pentru fiecare dintre angajații societății, ci
doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior
fiecăruia dintre cele 2 evenimente (Paștele și Cul), potrivit alin. 1 al. Art. 168
teza finala din
4.Cu privire la incidența în cauză a prevederilor art.257 Codul muncii, referitor la faptul că în conflictele de muncă sarcina probei aparține angajatorului.
A considerat dovedite apărările potrivit cărora suplimentările solicitate prin acțiune au fost incluse în salariile angajatorilor.
Complexitatea operațiunilor privind întocmirea și evidența statelor de plată a făcut imposibilă depunerea acestora însă primele de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază și nu se regăsesc distinct pe statele de plată.
5. Instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al Deciziei Comisiei Paritare.
Cu privire la incidența Deciziei Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, a precizat că părțile au introdus în privința posibilelor conflicte dintre salariați și societate, o etapă de soluționare amiabilă a acestora, anterioară declanșării unui litigiu în fața unei instanțe judecătorești, prin înființarea unei comisii paritare în baza Anexei nr. 2 la CCM, compusa din reprezentanții salariaților () și a societății menită să lămurească pe cale amiabila orice neînțelegere cu privire la interpretarea unei clauze din,compusă din reprezentanții salariaților () și a societății, menită să lămurească pe cale amiabilă orice neînțelegere cu privire la interpretarea unei clauze din
Comisia paritară astfel constituită a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003 cât și pentru anii următori, aceasta fiind intenția reală a părților.
Decizia Comisiei Paritare a fost semnată din partea de către persoanele care au fost nominalizate prin actul adițional nr. 2 la. să facă parte din această comisie.
Conform prev. Anexei nr. 2 la. interpretarea dată de Comisia Paritară, consideră recurenta că este obligatorie atât pentru patronat cât și pentru salariați.
Decizia Comisiei Paritare nu are caracterul unei renunțări la drepturile salariaților, având doar rol de interpretare a
Nu a susținut niciodată că aceste drepturi nu trebuiau acordate ci, dimpotrivă, că au fost deja incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, astfel că nu se pune problema unei renunțări.
Decizia nu are caracter retroactiv, pentru că nu s-a statuat asupra stingerii, modificării sau nașterii unor drepturi pentru trecut, ci doar s-a urmărit a se clarifica voința părților semnatare ale
În fiecare an, salariații au încasat salarii mai mari decât în anii anteriori,pentru că salariul de bază includea în fiecare an primele de Paști și de
Decizia primei instanțe este nelegală și netemeinică și din prisma faptului că interpretarea clauzelor unei convenții se face după voința reală a părților iar nu după sensul literal al termenilor utilizați, conform principiului enunțat în art. 977 Cod civil. Prin decizia Comisiei Paritare s-a relevat voința reală, aceasta având caracter obligatoriu pentru ambele părți.
6. În mod greșit prima instanță a dispus acordarea unor despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede nr.OG9/2000.
În cazul prejudiciului contând în neplata unor drepturi bănești cuvenite salariatului, angajatorul datorează dobânda care, conform art. 1088 Cod civil, începe să curgă de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
7. Instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca nefondată.
În drept a invocat disp.art.299 și urmatoarele Cod procedura civila.
În cauză s-a formulat și cerere de întoarcere a executării silite.
Examinând recursurile pe baza motivelor arătate de recurente, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Recursul declarat de reclamanta este găsit întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin cererea introductivă recurenta - reclamantă precizat sumele solicitate cu titlu de drepturi salariale reprezentând primele de Paști și C pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 în cuantum determinat de 10.186 lei, prin raportare la salariul mediu brut în cadrul recurentei - pârâte SC SA
Deși prima instanță a recunoscut existența drepturilor salariale astfel solicitate aferente primelor de Paști pentru anii 2005 - 2007 și primelor de C pentru anii 2004 - 2007, nu a arătat și întinderea unor atare drepturi.
Din acest punct de vedere, curtea constată că recurentei - reclamante i se cuvin cu un asemenea titlu drepturi salariale în sumă de 6043 lei, aferente perioadei C 2004 - Paște 2007 prin raportare la salariul mediu de bază pe SC SA B, comunicat prin adresa nr. 6576/22.11.2007.
Pretențiile reclamantei privind individualizarea sumei datorate ca fiind de 9330 lei nu pot fi primite, un asemenea calcul fiind efectuat prin raportare la salariul mediu brut în cadrul SC SA
Din modalitatea de redactare a prevederilor art. 168 al.1 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 - 2007 rezultă că părțile au convenit asupra suplimentării drepturilor salariale prin acordarea primelor de Paști și C în cuantum deun salariu de bază mediu pe SC SA.
În consecință, nu pot fi reținute criticile vizând încheierea de ședință din 27.06.2008, în sensul că pretențiile sunt datorate la nivelul salariului mediu brut, care în mod evident are o altă valoare decât cele convenite de părți.
Și primul motiv de recurs invocat de pârâta SC SA B urmează a fi raportat la cele arătate mai sus în condițiile în care instanța de fond a prevăzut acordarea drepturilor solicitate în mod generic fără a individualiza în concret suma cuvenită recurentei - reclamante.
Cu privire la termenul de prescripție a dreptului material la acțiune, instanța apreciază că se aplică termenul de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 litera c din Codul muncii de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Termenul de 6 luni prevăzut de litera eaa celuiași articol se aplică în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze a acestuia.
Susținerea recurentei în sensul că primele solicitate nu au caracter de drept salarial este contrazisă chiar prin conținutul art. 168 alin. 1 din la nivel de unitate din care rezultă că aceste prime de Paști și C cuvenite salariaților sunt suplimentări ale drepturilor salariale.
În consecință, sunt incidente disp. art. 283 litera c) din Codul muncii, fiind vorba de drepturi salariale.
În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii, în mod corect instanța de fond a respins această excepție.
Astfel, lipsa negocierilor între părțile contractante ale nu poate fi imputată salariatului ci chiar recurentei care avea obligația, împreună cu, să negocieze acordarea suplimentărilor cu 15 zile înainte de fiecare eveniment.
Deci, nimeni nu își poate invoca propria culpă pentru protejarea unor drepturi.
Chiar dacă negocierile nu au avut loc între părțile contractante, această situație nu poate aduce atingere principiului liberului acces la justiție.
Pentru a se putea exercita un drept la acțiune, este necesar, alături de alte condiții ca, dreptul să fie și actual, adică născut.
Ori, dreptul la acordarea primelor s-a născut prin însăși intrarea în vigoare a dispozițiilor cuprinse în art. 168 din
Nu considerăm întemeiată opinia recurentei, că dreptul la acțiune nu s-a născut încă.
Dreptul în sine a existat și există, putând fi valorificat de către reclamantul beneficiar și, în cazul în care s-ar accepta ideea exprimată de recurentă, s-ar putea ajunge la situația în care negocierile nu ar avea loc niciodată, iar persoana titulară a dreptului să nu poată să își exercite dreptul niciodată.
În acest caz, dreptul ar avea un caracter iluzoriu, abstract, fiind din îngrădit prin însăși imposibilitatea de a fi exercitat prin liber acces la justiție, iar această situație nu este în spiritul apărării drepturilor omului.
În consecință, nu se reține nici acest motiv de recurs, soluția instanței de fond de respingere a excepției prematurității fiind legală și temeinică.
Nici motivul de recurs referitor la includerea primelor în salariul de bază nu poate fi reținut ca fondat.
Potrivit disp. art. 168 alin.1 din CCM pe anul 2003, cu ocazia sărbătorilor de Paști și crăciun, salariații SNP vor beneficia de către o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază pe SNP cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment, pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Conform alineatului 2, pentru anul 2003, suplimentările de la alineatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 - 2006 mențin textul alineatului 1 al. art.168, aducând o modificare de conținut doar alineatului 2 în sensul că ".în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Analizând art. 168 alineatele 1 și 2 din CCM pe anii 2004 - 2006, rezultă că recurenta nu a mai prevăzut că suplimentările prevăzute la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a prevăzut în mod expres în CCM încheiat în anul 2003.
Susținerea recurentei în sensul că drepturile salariale suplimentare pentru anii 2004 - 2006 ar fi fost incluse în salariul de bază al angajaților începând cu anul 2003, este infirmată chiar prin conținutul alin. 2 al art. 168 din CCM 2004 - 2006, acest text prevăzând că modalitatea de acordare a primelor prin includerea în salariul de bază a fost prevăzută doar pentru anul 2003, folosindu-se verbul la timpul trecut.
Dacă recurenta ar fi intenționat să includă primele în salariul de bază și în anii 2004 - 2006, ar fi trebuit să prevadă în mod expres că se menține modalitatea de acordare așa cum s-a procedat în 2003. De asemenea, din modul de redactare al art.168 al CCM pe anii 2004 - 2006, rezultă o contradicție între alin. 1 și 2 în sensul că, deși la alineatul 1 se prevede că, pentru acordarea primelor se vor negocia modalitățile de acordare cu 15 zile înainte de fiecare eveniment, la alin.2 se face referire doar la modalitatea de acordare din 2003 fără a se preciza și modalitatea de acordare pentru anii în discuție.
Atitudinea pasivă a salariaților și a Sindicatului nu echivalează cu o recunoaștere așa cum susține recurenta atât timp cât reclamantul s-a încadrat în termenul de prescripție de 3 ani prev. de art. 183 al.1 lit. C din Codul muncii.
Faptul că reclamanta a beneficiat de apărare calificată nu înlătură obligația societății recurente de a face dovada susținerilor sale conform disp. Art. 287 din Codul muncii care prevede că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Referitor la decizia Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, invocată de către recurentă, se reține, în primul rând că, art. 9 din dă posibilitatea părților contractante să interpreteze clauzele din contractele colective de muncă prin consens.
Însă, rezultatul modului de interpretare trebuia consemnat într-un act adițional la contractul colectiv de muncă care a necesitat interpretarea.
În al doilea rând, practic, prin Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din al, din data de 31.08.2007, se efectuează o modificare a conținutului art. 168 alin. 1 și 2, nefiind vorba de o interpretare a unei clauze neclare așa cum prevăd disp. art. 9 din De fapt, prin această notă care a intervenit după încetarea efectelor 2004 - 2006 se aduce atingere chiar voinței reale a părților exprimată în momentul încheierii respectivelor contracte prin faptul că se intervine asupra modalității de acordare a drepturilor suplimentare (de exemplu, în CCM din 2005 la alin. 2 din art. 168 se prevede că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articolau fostintroduse în salariul de bază." iar prin Notă se prevede că ". începând cu anul 2003. drepturile suplimentare.vor fi incluse în salariul de bază al angajaților și vor fi acordate în această formă").
Mai mult, disp. art. 244 din Codul muncii prevăd că pot fi modificate clauzele doar pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
În consecință, nici acest motiv nu poate fi reținut ca întemeiat.
Referitor la actualizare, Curtea apreciază că este corectă soluția instanței de fond.
Astfel, în ce privește problema actualizării cu indicele de inflație, se arata că, potrivit disp.art.161 alin.4 din Codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interesepentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Despăgubirile constau într-o sumă de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitor.
Se apreciază că dobânda legală și actualizată cu indicele de inflație au o reglementare juridică diferită. Daunele interese constând în dobânda legală sunt datorate din ziua chemării în judecată, însă în cauza de față, obiectul acțiunii este reprezentat de o evaluare judiciară reglementată de disp.art.1084-1086 Cod civil. Unul din principiile evaluării judiciare este că prejudiciul suferit trebuie să cuprindă pierderea efectiv suferită (damnum emergens) și câștigul pe care creditorul nu 1-a putut realiza (lucrum cessans). Acesta este temeiul legal pentru care se poate acorda actualizarea cu indicele de inflație și nu neapărat dobânda legală, creditorul având libertatea de a opta între cele două variante, după cum îi este favorabilă. În acest context, curtea nu este de acord cu cele susținute de recurentă în sensul că reclamanta ar fi trebuit să solicite dobânda legală.
În timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu inflația urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești.
Actualizarea operează în temeiul legii, de îndată ce creditorul a solicitat-o, fie instanței, fie executorului judecătoresc, și a probat întârzierea executării obligației bănești independent de dovedirea îndeplinirii condițiilor răspunderii civile.
Soluția actualizării cu indicele de inflație are în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art. 1084 cod civil potrivit căruia daunele interese ce sunt debite creditorul cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit.
Suma rezultată din actualizarea în raport cu rata inflației, a reparat integral prejudiciul rezultat din întârzierea plății și astfel riscul devalorizării leului a fost pus în sarcina debitorului.
Acordând suma actualizată, instanța a dat efecte și clauzei de impreviziune urmărindu-se ca dauna efectiv creată prin devalorizarea monedei naționale să fie acoperită.
Daunele moratorii sub forma dobânzii au reglementare juridică diferită însă cu același scop și anume să acopere integral prejudiciul rezultat din întârzierea plății, prejudiciu care este acoperit, prin actualizarea dividendelor în raport cu rata inflației și tocmai din acest motiv se consideră că este beneficul creditorului de a opta între cele două forme de actualizare, și nu este obligat să aleagă dobânda legală prevăzută de nr.OUG9/2000.
În consecință, Codul muncii prin disp.art.161 alin.4, nu interzice în nici un fel actualizarea cu indicele de inflație prin noțiunea de "daune interese".
De altfel, chiar Curtea Constituțională, prin mai multe decizii (de exemplu decizia nr.72/05.03.2002),a statuat că actualizarea în raport cu rata inflației a sumelor datoratese impunepentru asigurarea recuperării creanței la valoarea ei reală.
În ceea ce privește precizarea în dispozitiv că sumele acordate sunt brute, Curtea reține că, în cazul drepturilor salariale, sumele se calculează brut și nu net, iar reținerea contribuției urmează să fie efectuată chiar de către recurenta angajator, la punerea în executare a hotărârii.
Faptul că prima instanță nu a precizat în dispozitiv caracterul brut sau net al sumelor datorate nu constituie motiv de reformare a hotărârii, și nu duce la concluzia că ar fi suma netă sau brută brută, aceasta fiind o problemă de executare.
Față de toate considerentele arătate în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează să fie admis recursul declarat de reclamanta.
- fi modificată în parte sentința civilă nr.516/4.07.2008 a Tribunalului Brăila în sensul că, va fi obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 6043 lei reprezentând drepturi bănești cuvenite cu titlu de prime de Paști pe perioada 2005 - 2007 și prime de C pe perioada 2004 - 2006 actualizate cu rata inflației la data plății.
Vor fi mențiune celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
- fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamantă împotriva încheierii de ședință din data de 27.06.2008.
Vor fi respinse ca nefondate recursul declarat de pârâta SC SA B, precum și cererea de întoarcere a executării silite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta., domiciliată în B, str. -, - 1,.1,.12, jud. B, împotriva sentinței civile nr.516/4.07.2008 a Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.516/4.07.2008 a Tribunalului Brăila în sensul că, va fi obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 6043 lei reprezentând drepturi bănești cuvenite cu titlu de prime de Paști pe perioada 2005 - 2007 și prime de C pe perioada 2004 - 2006 actualizate cu rata inflației la data plății.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă împotriva încheierii de ședință din data de 27.06.2008.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B,-.
Respinge cererea de întoarcere a executării silite, ca nefondată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 27 Octombrie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /03.12.2008
;DC/ 2 ex/05.12.2008
Fond:/A-M
Asistenți judiciari:/
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Anica Ioan, Marioara Coinacel
