Pretentii civile. Speta. Decizia 7248/2009. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5605/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.7248/
Ședința publică de la 09 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Dragomir Florentina
JUDECĂTOR 3: Cristescu Simona
GREFIER - - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul, împotriva încheierii de ședință din data de 24 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - "" SA - Membru GRUP, -, u, având ca obiect -"drepturi bănești - recurs la încheierea de ședință din data de 24.06.2009."
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata -""SA - GRUP, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 04.12.2009 depusă la dosar-fila 17, lipsind recurentul și intimații, -, și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimata -""SA - GRUP,prin avocat, interpelată fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă intimatei cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimata -""SA - Grup,prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca fiind inadmisibil.
Curtea, în temeiul art.150 Cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin încheierea din data de 24.06.2009 Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări, a admis cererea pârâtei și, în temeiul dispozițiilor art.29 alin.4 din Legea nr.47/1992, republicată, a dispus sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.286,287 și 288 din Codul muncii, art.74, 75 și 77 din Legea nr.168/1999 și art.164 din Cod procedură civilă.
În temeiul dispozițiilor art.29 alin.5 din Legea nr.47/1992, instanța de fond a dispus suspendarea judecării cauzei pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.29 alin.1-3 din Legea nr.47/1992, modificată și republicată.
Chiar dacă instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat cu privire la constituționalitatea textelor de lege invocate, Tribunalul a reținut că procedura instituită de art.29 din Legea nr.47/1992 nu face posibilă admiterea sau respingerea excepției de neconstituționalitate de instanța judecătorească, ci doar pronunțarea, în situațiile date, asupra oportunității sesizării Curții Constituționale, deci asupra admisibilității excepțiilor de neconstituționalitate.
-și punctul de vedere cu privire la excepțiile invocate, Tribunalul a arătat că motivele expuse în susținerea excepției de neconstituționalitate țin, în realitate, de aplicarea legii în timp precum și raportul dintre legea specială și dreptul comun în materia dreptului muncii, aspect a cărei interpretare revine instanței de judecată și nu Curții Constituționale.
Împotriva acestei încheieri, pe care a criticat-o pentru nelegalitate, a declarat recurs reclamantul, solicitând repunerea cauzei pe rol și continuarea judecății.
În cauză, a susținut recurentul, nu sunt îndeplinite condițiile care impun ca de dispozițiile legale criticate să depindă soluționarea cauzei.
Cum dreptul dedus judecății nu este guvernat de normele de competență, modalitatea de soluționare a excepției de necompetență teritorială nu aduce atingere soluționării litigiului legat de fondul cauzei, excepția de necompetență fiind o excepție de procedură, față de denumirea secțiunii în care codul o tratează.
Pe de altă parte, prin invocarea excepției de neconstituționalitate nu e critică prevederea legală, ci se pune în discuție modul de aplicare în timp a unor dispoziții legale, precum și raportul dintre legea specială și dreptul comun în materia dreptului muncii, aspecte care nu vizează constituționalitatea.
Împrejurarea că instanțe de același grad au pronunțat hotărâri diferite asupra aceleiași chestiuni nu aduce atingere vreunei norme constituționale, în sistemul nostru de drept recunoscându-se valența de izvor de drept doar deciziilor pronunțate în recursurile în interesul legii.
În ședința publică din 09.12.2009, Curtea, din oficiu, a invocat și a pus în discuția părților excepția inadmisibilității recursului în baza art. 29 alineatul ultim din Legea nr. 47/1992 republicată, întrucât, din conținutul acestui text legal rezultă că sunt supuse recursului doar încheierile prin care se respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale, nu și cele prin care se admite o asemenea cerere, așa cum este și cea recurată în prezentul proces.
Examinând cererea de recurs cu prioritate, conform art.137 din Codul d e procedură civilă, prin prisma excepției inadmisibilității recursului, Curtea constată următoarele:
Conform art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale: "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."
Din redactarea acestui text, reiese clar că voința legiuitorului a fost aceea de a statua că se poate declara recurs doar împotriva încheierilor de respingere a cererilor de sesizare a Curții Constituționale cu privire la soluționarea unei excepții de neconstituționalitate. În acest sens, se arată că o astfel de încheiere "poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară".
Or, în speța de față nu este vorba despre o atare încheiere, ci de una prin care s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale, încheiere pentru care nu s-a prevăzut nicio cale de atac în Legea nr. 47/1992.
Intenția legiuitorului de a nu permite exercitarea căii de atac a recursului în cazul acestor încheieri se deduce printr-o interpretare "per a contrario" a dispozițiilor art. 29 alineatul ultim din Legea nr. 47/1992.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă și a art. 29 alineatul ultim din Legea nr. 47/1992, Curtea va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul, împotriva încheierii de ședință din data de 24 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - "" SA - Membru GRUP, -, și .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.:
Dact.: /2ex.
18.12.2009
Jud. fond:;
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Dragomir Florentina, Cristescu Simona