Pretentii civile. Speta. Decizia 726/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 726
Ședința publică de la 01 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Doina Vișan
JUDECĂTOR 3: Ioana Bodri
Grefier - -
************
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA,împotriva sentinței civile nr.659/7 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE și intimata reclamantă, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, intimații pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE și .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recursul este declarat și motivat în termenul legal și s-a solicitat de către recurenta pârâtă Spitalul Clinic Județean de Urgență C, în temeiul art 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare:
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. nr.659/7 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, s-a admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamantei pentru perioada 01.10.2005 - 16.12.2005, invocată de Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, cu domiciliul ales în Tr.S,-, jud.M împotriva pârâților PARCHETUL DE PE LÎNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE cu sediul în B,-, sector 5, PARCHETUL DE PE LÎNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, cu sediul în C,-, jud. D, PARCHETUL DE PE LÎNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI, cu sediul în Tr.S,-, jud.
Au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pe perioada 01.09.2007 - 26.01.2009, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Au fost obligați pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
S-a respins acțiunea față de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5.
S-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor Publice formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat următoarele:
S-a arătat că reclamanta a formulat prezenta acțiune privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% începând cu 01.10.2005 la zi și în continuare, întemeiată pe dispozițiile articolului 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Din adresa nr. 1256/II/3/31.03.20089 emisă de pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți reiese că, reclamanta, a fost numită în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr.Tr. începând cu data de 01.09.2007 până la data de 26.01.2009 când a fost numită judecător în cadrul Judecătoriei Craiova.
Asupra excepției prescrierii dreptului material la acțiune al reclamantei, pentru perioada 01.10.2005-16.12.2005, excepție invocată de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, instanța constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau unor despăgubiri către salariat.
În conformitate cu dispozițiile art.1 alin.1 din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă coroborate cu dispozițiile art.3 alin.1 din același act normativ dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege respectiv în termen de 3 ani.
Față de dispozițiile legale susmenționate și având în vedere data formulării acțiunii de către reclamantă, se constată prescris dreptul material la acțiune al acesteia, pentru perioada 01.10.2005-16.12.2005.
Astfel, având în vedere cele arătate mai sus, instanța urmează să admită excepția prescrierii dreptului material la acțiune invocată de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și să respingă acțiunea reclamantei ca prescrisă, pentru perioada 01.10.2005-16.12.2005.
Cu privire la fondul cauzei, instanța reține că, în articolul 47 din Legea nr. 50/1996 se prevedea că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text de lege a fost abrogat prin art.42 din G 83/2000.
Abrogarea nu poate produce însă efecte juridice întrucât Ordonanța nr. 83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr. 50/1996 fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art.56 pct.2).
S-a arătat că Tribunalul constată că legea incidentă în cauză are caracter de lege organică conform disp. art.73 pct. 1 lit. e din Constituție.
Legea este actul juridic al parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă Constituția României potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative și emană de la organul suprem al puterii de stat. Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și, toate celelalte acte juridice emise de organele statului, nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
În aceste circumstanțe este inadmisibil ca un drept general stipulat într-o lege (în vigoare în perioada de referință) să nu poată fi concretizat în practică.
Necesitatea respectării principiului protecției încrederii în stat implică ca evenimentele legislative să poată fi dispuse doar prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior și cere eliminarea obstacolelor juridice care împiedică titularii drepturilor recunoscute legal să se bucure de ele.
În acest sens, s-a pronunțat și ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin Decizia nr.21/10 martie 2008, pronunțată în dosarul nr.5/2008, care a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicate, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitarea neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Această decizie este obligatorie pentru instanțe în dezlegarea dată problemelor de drept judecate, potrivit art. 329 al.3 din Codul d e procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs ale Ministerului Parchetului pe lângă ÎCCJ se arată următoarele:
Față de practica neunitară a instanțelor judecătorești în material litigiilor având ca obiect plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, în baza art. 329 al.1 pr.civilă a formulat recurs în interesul legii pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii tuturor cauzelor având acest obiect.
Recursul în interesul legii a făcut obiectul dosarului nr. 5/2008 al ÎCCJ Secțiile reunite și a fost soluționat prin Decizia nr.21/10.03.2008 publicată în 444/13.06.2008, prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat în cauză;
În interpretarea și aplicarea unitară a dispoz. art. 47 din legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut, lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, aprobată prin Legea 334/2001; potrivit art. 329 al.3 pr.civilă.
În aceste condiții, apreciază că efectele aplicării dispoz. art. 329.pr.civilă încetează după data de 03.02.2007.
Așadar, pentru perioadele de timp ulterioare acestei date solicită respingerea acțiunii intimatei reclamante ca nefondată.
Consideră că ÎCCJ, soluționând recursul în interesul legii a avut în vedere dispoz. OG 8/2007 și faptul că Legea 50/1996 a fost abrogată prin această ordonanță.
În concluzie, decizia nr. 21/10.03.2008 pronunțată de ÎCCJ Secțiile Unite, în dosar nr. 5/2008 trebui8e interpretată în sensul, că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut, lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, dar numai până la abrogarea Legii 50/1996 prin OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al Parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției aprobată prin legea nr. 247/12.06.2007.
Apreciază că, instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă ÎCCJ, ca instituție bugetară nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Astfel, potrivit art.29 al.3 din legea 500/2002 privind Finanțele Publice, cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată, iar potrivit art.47, creditele bugetare aprobate la un capitol, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol.
Prin urmare, rezultă că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale, aprobate.
MINISTERUL PUBLIC, nu are alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, plata sumelor reprezentând indicele de inflație, putându-se face numai prin intervenția legiuitorului.
Față de cererea privind obligarea pârâților la operarea mențiunilor corespunzătoare recunoașterii drepturilor câștigate prin sentința anterior menționată în carnetul de muncă, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, întrucât potrivit art. 11 al.2 din. 92/1976 privind carnetul dem uncă " actele pe baza cărora se fac înscrieri în carnet privind activitatea desfășurată vor cuprinde: denumirea unității și perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului dem uncă și precizarea modului de încadrare pe durată nedeterminată sau determinată, prin transfer, în interesul serviciului sau la cerere, în toate cazurile cu menționarea temeiurilor legale pe baza cărora a avut loc încadrarea, modificarea sau încetarea contractului de muncă.
De asemenea, în acte se vor menționa și funcția, meseria sau specialitatea exercitată, retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta și după caz, locurile de muncă cu condiții deosebite, care d-au dreptul la încadrarea în gr. I și II de muncă, la pensie.
Astfel, din dispozițiile legale menționate reiese că, singura categorie de drepturi bănești ce se poate transcrie în carnetele de muncă este retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta.
Sporurile acordate de instanța de fond sunt drepturi salariale ce se adaugă la retribuția tarifară de încadrare și nu se includ în aceasta, solicitând astfel respingerea cererii privind transcrierea în carnetul de muncă a drepturilor salariale acordate de instanța de fond.
Apreciază că Tribunalul a respins nelegal cererea de chemare în garanție a MFP în situația în care a admis acțiunea reclamantului.
În speță, obligația de garanție între instituția-pârâtă și cea chemată în garanție de către aceasta există în temeiul art. 131 pct.1 din legea 304/2004, republicată privind organizarea judiciară potrivit căruia, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă ÎCCJ, în calitatea sa de ordonator principal de credite va fi obligat să procedeze la elaborarea unui proiect de rectificare a bugetului pe anul 2009 în care să includă sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate în cauză.
În concluzie, cererea de chemare în garanție are interes, fiind îndeplinite condițiile cerute de lege, prin interes înțelegându-se folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă.
Astfel, interesul Ministerului Public, Parchetul de pe lângă ÎCCJ este născut și actual, personal și direct, legitim, juridic.
Pentru aceste motive solicită admiterea cererii de chemare în garanție a MFP așa cum a fost formulată.
Față de cele expuse, solicită admiterea recursului conform art. 304 pct.9 C:pr.civilă, modificarea sentinței în sensul respingerii ca neîntemeiate a petitelor privind actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă cât și admiterea cererii de chemare în garanție a MFP.
În recursul promovat de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA se arată următoarele:
Față de dispoz. art. 109.pr.civilă care arată că, oricine pretinde un drept împotriva altei persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente, invocă excepția necompetenței materiale a tribunalului, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Potrivit art.3 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, competența instanțelor judiciare și procedura judiciară sunt stabilite De Lege.
Întrucât reclamantele au calitatea de procurori, drepturile salariale ale acestora se stabilesc prin legea lor specială de salarizare, și anume, ordonanța nr.27/29.03.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și a altor categorii de personal din sistemul justiției.
În baza art.36 din OG27/29.03.2006, plângerile formulate de persoanele expres menționate de lege, nemulțumite de modul de stabilire a drepturilor salariale, trebuie soluționate de instanța de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.
Legea 53/2003 ( Codul Muncii, al. 2 ) prevede: prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții speciale derogatorii.
Or, față de obiectul acțiunii, spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, de calitatea reclamanților, procurori ai Parchetului, de data promovării acțiunii-27.11.2009-, de prev. art. 2 lit.C, pr.civilă și de art. 281. se poate observa clar, că obiectul pricinii nu poartă asupra unei cereri privind soluționarea unui conflict de muncă, ci asupra acordării unor drepturi salariale potrivit unui act normativ derogator de la dreptul comun.
Soluția pronunțată de Tribunal s-a dat cu depășirea atribuțiilor judecătorești.
Astfel, acordarea sporurilor solicitate echivalează cu adăugirii ale instanței la legea specială de salarizare a procurorilor.
Menționează că OG 27/2006 nu cuprinde referiri la majorările salariale solicitate de reclamanți, astfel că, acordarea acestora ar echivala cu adăugarea pe cale judiciară a unui sistem de salarizare paralel celui instituit prin acte normative.
Potrivit art.157 /2) sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Art. 283 prevede: cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau unor despăgubiri către salariat, precum și în cadrul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Soluția criticată este lipsită de temei legal ( art. 304 pct.9 pr.civilă ).
Decizia nr. 21 /10.03.2008 anterior enunțată nu are efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese ( art. 329, al.3 pr.civilă ).
Hotărârea pronunțată încalcă principiul neretroactivității Legii civile.
Raportat la data promovării acțiunii în instanță, în cadrul legal stabilit de reclamanți, motivarea Tribunalului este greșită, fiind bazată pe un act normativ abrogat ce nu mai produce efecte juridice.
În acest sens, prin decizia 33/09.06.2008 ÎCCJ statuează: concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială.
Nici plata drepturilor bănești actualizate cu rata inflației nu are susținere legală.
În acest sens, dispoz. art. 14 al.2 din Legea 500/2000 prevăd că, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială iar art.29 al.3 din legea 500/2002 dispune, cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată.
Reclamanta tinde spre obținerea unei hotărâri judecătorești ce poartă asupra unei obligații de a face.
Potrivit art.1169 coroborat cu art.1084 Civil, trebuie dovedită fapta ilicită, specifică răspunderii contractuale în care-și are izvorul obligația încălcată, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și punerea în întârziere a debitorului.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
Recursurile sunt nefondate.
Analizându-se sentința recurată, prin prisma criticilor invocate în recurs, se vor reține următoarele:
Reclamanta-intimată, prin acțiunea dedusă judecății a solicitat acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% începând cu 01.10.2005, la zi și în continuare invocând în drept dispoz. art. 47 din legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Din adresa nr. 1256/II/3/31.03.2009 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, s-a reținut că reclamanta-intimată a fost numită ca procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. S unde a funcționat de la 01.09.2007 până la 26.01.2009 când a fost numită judecător la Judecătoria Craiova.
Tribunalul a reținut corect că, art.47 din legea 50/1996 prevede că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut, lunar.
Acest text de lege a fost abrogat prin art.42 prin OG 83/2000, dar abrogarea nu produce efecte juridice, întrucât OG 83/2000 este un act normativ de un nivel inferior Legii 50/1996, fiind în evidentă contradicție cu dispoz. Constituției și ale Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
S-a apreciat astfel, că legea incidentă în speță are caracter de lege organică, potrivit art. 73 pct.1 lit. e din Constituție.
ÎCCJ Secțiile Unite, prin. Nr. 21/10.03.2008 pronunțată în dosar nr. 5/2008 a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ și în interpretarea și aplicarea unitară a dispoz. art. 47 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești a constatat, că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază, brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 probată prin legea 334/2001.
Această decizie este obligatorie pentru instanțe în dezlegarea dată problemelor de drept judecate conform art. 329 al.3 pr.civilă.
Cu privire la competența materială de soluționare a cauzei, în mod corect s-a apreciat că aparține Tribunalului Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, față de obiectul cererii dedus judecății, corect s-a apreciat că este litigiu de muncă și deci, competența materială de soluționare a cauzei, aparține acestei instanțe.
Referitor la petitul privind înscrierea acestui drept în carnetul dem uncă al reclamantei, în mod corect a fost apreciat întemeiat și a fost admis, făcând aplicarea dispoz. Decr. 92/1976 privind carnetul dem uncă.
În ceea ce privește modul de soluționare a cererii de chemare în garanție a MFP, se va aprecia că, în mod corect a fost respinsă, întrucât între MFP și reclamantă nu sunt stabilite raporturi juridice de muncă.
Față de cele arătate, se va aprecia legală și temeinică sentința recurată urmând ca în baza art. 312 al.1 pr.civilă să se respingă recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, împotriva sentinței civile nr.659/07 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE și intimata reclamantă, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
Tehn./Ex.2/09.02.2010
/ și
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Doina Vișan, Ioana Bodri
