Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 724/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 724
Ședința publică de la 01 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Doina Vișan
JUDECĂTOR 3: Ioana Bodri
Grefier - -
*************
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Tg J, împotriva sentinței civile nr.7671/10.12.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații Colegiul Național " ", având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează cererea formulată de recurentul pârât, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 7671 din 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, s- respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimatul Consiliul local al municipiului Tg.
S-a admis în parte acțiunea formulată de petenții, împotriva intimaților Consiliul Local Tg.J și Colegiul Național, " Tg.
Au fost obligați intimații la plata către petenți a primelor de concediu pe perioada 2001-2006, în baza nr.OUG146/2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, și pe perioada 2006-2008, în baza Legii nr.128/1997, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, și să efectueze în carnetele de muncă ale petenților mențiunile privind acordarea acestor drepturi.
S-a respins capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat următoarele:
Excepției lipsei calității procesuale pasive a fost respinsă ca nefondată întrucât consiliile locale sunt ordonatori de credite pentru învățământ în sensul că aprobă bugetele de venituri și cheltuieli, fac demersuri pentru obținerea fondurilor, efectuează plățile.
Petenții sunt personal didactic auxiliar în cadrul Colegiul Național, " Tg.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.2 din nr.OUG146/2007 primele de concediu pe perioada 2001-2006 căror plată a fost suspendată prin legile bugetului de stat trebuia acordate, pe lângă categoriile de personal nominalizat expres,și altor categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale".
Art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic prevede că,personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă", iar potrivit art.37 alin.1 lit.g din CCM nr.5521/2004,personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță ce se acordă odată cu indemnizația de concediu".
Instanța a considerat că petenții sunt îndreptățiți să beneficieze de plata primelor de concediu restante pe perioada 2001-2006 în condițiile prevăzute de art.1 alin.3 din nr.OUG146/2007, respectiv, într-o singură tranșă.
Cu privire la primele de concediu pe anii 2007 și 2008 acțiunea a fost admisă având în vedere dispozițiile art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic coroborate cu dispozițiile art.37 alin.1 lit.g din CCM la nivel de ramură învățământ pe anii 2007-2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al Municipiului Tg. criticile formulate vizând atât excepția lipsei calității procesuale pasive a consiliului local referitor la obligarea acestuia de a achita anumite sume de bani suplimentare reclamanților, dar și fondul cauzei, acțiunea acestora fiind prescrisă pentru perioada cuprinsă între anii 2001-2008 și vădit nefondată pentru restul perioadei în raport de dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ care prevăd acordarea acestor prime " în condițiile legii" deci numai în măsura alocării fondurilor necesare.
Analizând sentința civilă în raport de motivele de recurs invocate dar și prin prisma dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul formulat este fondat și urmează a fi admis în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare:
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a recurenților Consiliului Local și Instituția Primarului, legislația aplicabilă în cauză este următoarea:
Legea nr.. 84 / 1995 învățământului prevede la art. 167 - (1) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
(2) Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară.
(3) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Având în vedere normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, aprobate prin HG 2192/2004, instanța constată că principalele instituții cu rol în stabilirea, calcularea, aprobarea și plata salariului pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt unitatea de învățământ, Consiliul Local, primarul, astfel:
Potrivit art.3 - unitățile din învățământ au conturi la Trezoreria Statului și au propria lor activitate financiar contabilă. directorul unității de învățământ are calitatea și exercită atribuțiile de ordonator terțiar de credite.
In conformitate cu art.8 lit. e directorul elaborează proiectul de buget al unității de învățământ, care este apoi vizat de consiliul de administrație al unității de învățământ, așa cum prevede art.7 lit.
Proiectele de buget elaborate de unitatea de învățământ preuniversitar de stat se prezintă autorității administrației publice locale, în faza de fundamentare a proiectului bugetului de stat și a proiectelor bugetelor locale (art.39 alin.1).
Potrivit atribuțiilor pe care le are stabilite prin 215/2000 art.68 lit. c, primarul întocmește proiectul bugetului local, care cuprinde, ca și capitol distinct, bugetul unităților de învățământ.
Acesta este supus aprobării consiliului local conform art.38 alin.2 din Legea nr. 215/2000, iar după aprobare este înaintat consiliului județean pentru a fi avut în vedere la întocmirea și fundamentarea bugetului la nivel de județ și mai departe la întocmirea bugetului de stat.
După aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean, prin hotărâre repartizează unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate (art.40 alin.1).
Consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ. aprobate se comunică unităților de învățământ și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul aceste unități (art.40 alin.2 din norme).
In raport de aceste prevederi legale, obligațiile ce revin fiecărui pârât sunt:
Unitatea școlară să calculeze salariile personalului angajat și prin intermediul directorului să întocmească bugetul unității de învățământ, să îl fundamenteze și să îl prezinte administrației publice locale.
Primarul să întocmească proiectul bugetului local, având în vedere și bugetele înaintate de către unitățile școlare.
Consiliul local să aprobe bugetul local în vederea înaintării spre alocare a sumelor datorate cu titlu de salarii de la bugetul de stat și, după primirea sumelor de la bugetul de stat, comunicarea către unitățile de învățământ și trezoreriile în a căror rază teritorială își au sediul unitățile respective.
Așa cum se observa, obligația de plata a drepturilor salariale către personalul didactic este o obligație complexa, care cuprinde in conținutul sau obligații legale distincte, ce aparțin unor titulari diferiți, fiecare dintre aceștia fiind ținuți de îndeplinirea obligației proprii, in lipsa căreia nu se poate îndeplini rezultatul legal urmărit, plata drepturilor salariale
Referitor la fondul cauzei, Curtea constată, însă că recursul este fondat.
Reclamanții, în calitatea de cadre didactice, au susținut în fața instanței de fond că art. 1 alin. 2 din OUG nr. 146/2007 constituie în favoarea sa dreptul de a obține plata primelor de vacanță pentru perioada anilor 2000-2008.
Precizând domeniul de aplicare al OUG nr. 146/2007, rt. 1 prevede:
" (1) Prezenta ordonanță de urgență reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă,în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendatăprin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
(2) Intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei ordonanțe de urgență, conform alin. (1) funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precumși alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale".
Prin urmare, OUG nr. 146/2007 nu stabilește noi obligații cu privire la plata primelor de vacanță, ci doar modul în care urmează a se efectua plata acestor prime reglementate prin acte normative în favoarea anumitor categorii de personal, acte normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
Aceasta este ipoteza de la care trebuie pornit în interpretarea dispozițiilor OUG nr. 146/2007.
Textul alineatului 2 al art. 1 din OUG nr. 146/2007. nu poate fi interpretat ca o normă juridică distinctă, pe de o parte pentru că însuși acest text trimite la dispozițiile alin. 1, iar pe de altă parte el constituie o enumerare a categoriilor de personal căruia îi sunt aplicabile prevederile Ordonanței.
Rezultă deci că textul alin. 2 nu poate extinde dispozițiile Ordonanței și la categoriile de personal care nu au beneficiat de reglementări legale a căror aplicare să fi fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare.
Acesta este cazul personalului din învățământ, dreptul la primă de vacanță nefiind reglementat expres în niciun act normativ.
Legea nr. 128/1997 art. 50 alin. (12) prevede într-adevăr faptul că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Deși reclamanții au solicitat plata unor prime de vacanță aferente anilor 2000-2008, în sprijinul susținerilor a invocat doar dispozițiile art. 37 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii învățământ 2003-2004, care stabilește că părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii".
Legea nu stabilește în mod concret expres și imperativ dreptul la primă de vacanță,ci o vocație la acest drept "în condițiile legii" astfel că dispoziția din CCM nu este aplicabilă și nu are eficiență atâta timp cât nu se corelează cu dispozițiile legale în ceea ce privește salarizarea și celelalte drepturi ale personalului didactic și totodată CCM impune existența fondurilor necesare, respectiv prevederea în bugetul propriu a sumelor necesare din "venituri proprii".
La negocierea acestei clauze, partenerii sociali au stabilit posibilitatea de a fi acordată în viitor o asemenea primă de vacanță, în condițiile în care dreptul va face obiectul unei reglementări legale, reglementare care în momentul de față nu există.
Argumentul determinant care conduce la pronunțarea soluției este lipsa unei reglementări legale actule, iar nu ideea inexistenței unor venituri proprii.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază recursul este fondat și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 teza 1 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, urmează să îl admită, să modifice în tot sentința civilă în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TG J, împotriva sentinței civile nr.7671/10.12.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații COLEGIUL NAȚIONAL " ", având ca obiect drepturi bănești.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red jud.
3 ex/IE/10.02.2010
fond: EMT.
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Doina Vișan, Ioana Bodri
