Pretentii civile. Speta. Decizia 729/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.729/R/-.Dosar nr.1090/62/R/-./2008
Ședința publică din data de:-19 Iunie 2008
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi- -- președinte secție civilă
-- - -- JUDECĂTOR 2: Carmen Maria Tică
--- JUDECĂTOR 3: Ligia
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâțiiCurtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Economiei și FinanțelorprinDirecția Generală a Finanțelor Publice B, Tribunalul Brașovși Ministerul Justiției, împotriva Sentinței civile nr.654/M din data de 27 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr.-, având ca obiect "drepturi salariale restante, actualizate - majorări salariale nr.OG10/31.01.2007, nr.OG16/31 ianuarie 2007, nr.OG27/2007".
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat pentru intimații reclamanți, -, și, lipsă fiind reprezentanții recurenților pârâți Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor prin -B, Tribunalul Brașov și Curtea de APEL BRAȘOV.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentanta intimaților reclamanți arată că nu are cereri prealabile de formulat sau probe de propus.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor declarate de pârâți.
Avocat pentru intimații reclamanți, -, și, solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor prin -B, Tribunalul Brașov și Curtea de APEL BRAȘOV și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, apreciind că prima instanță a analizat corect actele și probele dosarului.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 654/2008 a Tribunalului Brașov, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Economiei și Finanțelor,invocata de Direcția Generala a Finanțelor Publice B, prin întâmpinare, s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii,ca fiind fara obiect, s-a admis acțiunea formulată de reclamantii, -,în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Au fost obligați pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Justiției să majoreze salariul de bază al fiecărei reclamante,conform dispozițiilor art.1 din OG 10/2007 respectiv: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Au fost obligați pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Justiției să plătească reclamantelor diferențele de drepturi de natura salariala menționate anterior,reactualizate conform indicelui de inflație si prin aplicarea dobânzii legale la data plății efective.
A fost obligat paratul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze fondurile de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natura salariala, reactualizate, menționate anterior și au fost obligați pârâții sa efectueze cuvenitele mențiuni in carnetele de munca ale reclamanților.
Au fost respinse restul pretențiilor reclamanților,ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de consilier de probațiune în cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov,așa cum rezultă din carnetele de muncă ale acestora.
Reclamantele, au fost angajate în cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov prin ordin al ministrului justiției începând cu data de 16.04.2007.
În conformitate cu prevederile art.22 (1) din Legea nr.327/2006 privind salarizarea consilierilor de probațiune, pe lângă drepturile prevăzute de prezenta lege, personalul din serviciile de probațiune beneficiază și de alte drepturi prevăzute de legislația din domeniul muncii și asigurărilor sociale.
Prin art.1 din OG 10/2007 s-a stabilit că în anul 2007 salariile de bază ale personalului contractual din sistemul bugetar precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998, să se majoreze în trei etape, respectiv: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Așa cum rezultă din anexa II din Legea 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, beneficiari ai acestor drepturi sunt și judecătorii Curții Constituționale, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație și adjuncții acestuia.
Tribunalul nu poate primi apărarea pârâților că" indexarea este utilizată,în condițiile creșterii prețurilor și tarifelor și ale existenței inflației, în scopul de a acoperi de regulă o parte din rata inflației (65-70%) pe o perioadă determinată. În caz contrar, acoperirea integrală prin indexare ar putea antrena ea însăși efecte inflaționiste. Or creșterile salariale acordate reclamanților în 2006 prin mărirea coeficienților de salarizare,a valorii de referință sectorială,acordarea de noi drepturi salariale depășesc nu doar rate inflației ci și media creșterilor salariale care s-au acordat în sectorul bugetar" deoarece, pe de o parte și reclamanții au calitatea de "bugetari" iar pe de altă parte legea salarizării reclamanților, anterioară anului 2007, nu interzice acordarea celor trei tranșe în discuție. Dimpotrivă, așa cum s-a menționat anterior, art.22 (1) din Legea nr.327/2006 privind salarizarea consilierilor de probațiune,prevede că pe lângă drepturile prevăzute de prezenta lege, personalul din serviciile de probațiune beneficiază și de alte drepturi prevăzute de legislația din domeniul muncii și asigurărilor sociale.
Conform dispozițiilor OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile legalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a drepturilor la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru munca egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Articolul 2 pct.1 al acestei ordonanțe arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării a drepturilor prevăzute de lege în domeniul public, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
La pct. 2 din art. 2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre sau care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute la punctul 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Având în vedere definiția discriminării directe, așa cum este prevăzută în Directiva 2000/EC/43 privind implementarea principiului tratamentului egal între persoane indiferent de rasă sau origine etnică și Directiva 2000/EC/78 privind crearea unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă, tratamentul diferențiat este analizat prin prisma unor persoane în situații comparabile și nu în situații similare.
A discrimina, în sensul dispozițiilor OG 137/2000, înseamnă a diferenția sau a trata diferit două persoane sau situații atunci când nu există nici o distincție relevantă și a trata într-o manieră identică două sau mai multe persoane sau situații care sunt în fapt diferite.
Astfel, raportând definiția discriminării la efectele produse de OG 10/2007, tribunalul reține că faptul că numai anumiți bugetari au fost excluși de la beneficiul normei legale, aduce o atingere folosinței drepturilor economice, recunoscute de art.6 lit. c din OG 137/2000.
Prin urmare, tribunalul constată și reține tratamentul diferențiat aplicat unor persoane care efectuează aceeași muncă și se află în situații comparabile, astfel că distincția făcută de legiuitor încalcă drepturile consfințite de art.1 alin.3 din OG 137/2000.
Având in vedere considerentele expuse anterior,instanța va admite acțiunea formulată de reclamanți si va obliga pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Justiției să majoreze salariul de bază al reclamanților,diferențiat,în funcție de data angajării,conform dispozițiilor art.1 din OG 10/2007 respectiv: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Actualizarea prin aplicarea indicelui de inflație se justifica prin necesitatea corelării salariului de care reclamantul ar fi beneficiat la momentul la care acesta era datorat de către angajator si salariul de la momentul la care aceste sume de bani intra efectiv in patrimoniul beneficiarului,pentru a nu se diminua puterea de cumpărare.
Dobânda legala la suma datorata trebuie acordata pentru acoperirea prejudiciului constând in lipsa de folosință a banilor,pe perioada cuprinsa intre momentul la care trebuiau acordate aceste drepturi salariale si momentul plății efective,având în vedere prevederile art.1082 și art.1084 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B, Tribunalul Brașov și Curtea de APEL BRAȘOV, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs formulate în cadrul recursurilor declarate de recurenții Curtea de APEL BRAȘOV și Tribunalul Brașov, sentința este criticată pentru faptul că prima instanță nu a înțeles faptul că, salarizarea magistraților se face în prezent conform OUG 27/2006 aprobată prin legea 45/2007, prin care legiuitorul a înțeles să nu acorde judecătorilor și procurorilor creșteri salariale pentru anul 2007, și nici nu a instituit obligativitatea majorării periodice a valorii de referință sectorială ce stă la baza calculării indemnizației de încadrare cuvenite.
În aceste condiții, cererea reclamanților nu poate fi soluționată favorabil, pentru că în lipsa cadrului legislativ, s-ar depăși limitele puterii judecătorești.
Sentința este criticată și pentru faptul că a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece de majorările în discuție nu au beneficiat magistrații ÎCCJ, neputându-se pune în discuție existența unei discriminări în cadrul aceleiași categorii profesionale.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției, sentința este criticată pentru că, instanța nu a avut în vedere faptul că, magistrații au un sistem de salarizare, care stabilește în mod exhaustiv drepturile salariale și alte drepturi ale acestei categorii profesionale, și nu pot beneficia de alte drepturi decât dacă sunt prevăzute expres în favoarea lor. Instanța de judecată prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege a depășit limitele puterii judecătorești și și-a arogat atribuții de legiferare.
O altă critică vizează faptul că interpretarea instanței de fond din care rezultă faptul că judecătorii ÎCCJ ar fi beneficiat de majorări salariale prevăzute de OG 10/2007 este eronată, având în vedere că așa cum statuează disp. art. 1 din OUG 27/2006, acesta este singurul act normativ care reglementează salarizarea și alte drepturi ale membrilor, ale judecătorilor de la ÎCCJ, judecătorilor de la curțile de apel, tribunale și judecătorii. Ori, dispozițiile privind indemnizațiile pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare au fost abrogate prin OUG 27/2006 astfel încât susținerile reclamanților sunt total nefondate.
Se mai arată că reglementarea dată prin lege sau alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane ori nereglementarea anumitor drepturi excede, cadrului legal stabilit prin OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Nici un criteriu din cele prevăzute de art. 2 alin 1 din OG 137/2000 nu se referă la alte drepturi și libertăți recunoscute de lege.
Fiind singurele categorii profesionale care au beneficiat de creșteri substanțiale atât în anul 2006 cât și în anul 2007, decizia luată, de a nu acorda indexări sau majorări în cursul anului 2007 decât altor categorii în sectorul bugetar cu venituri mai scăzute, în scopul acoperirii creșterii inflației pe o perioadă determinată, nu reprezintă o situație care să fi avut drept rezultat plasarea magistraților într-o stare de discriminare prin nerespectarea dreptului la o remunerație satisfăcătoare.
În recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor sentința este criticată pentru modul cum a fost soluționată atât excepția lipsei calității procesual pasive, cât și fondul cauzei.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursurile sunt nefondate și în consecință vor fi respinse în baza disp. art. 312 Cod pr. civilă pentru următoarele considerente:
Nu poate fi acceptată critica prin care recurentul Ministerul Justiției arată că instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești recunoscând pe criterii de discriminare - drepturi salariale în favoarea magistraților, fără suport legal.
Nu este vorba de o greșeală de judecată a instanței de fond, ci de o interpretare asupra efectelor unui text de lege asupra sistemului de salarizare a unei categorii de magistrați.
Faptul că instanța a reținut că aceste drepturi salariale izvorăsc din aplicarea coeficienților de indexare și pentru magistrații instanței de drept comun, se cuvin ca echivalent al despăgubirilor rezultate pentru un act juridic discriminator nu echivalează "cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești", însăși ÎCCJ reținând în spețe asemănătoare cu ocazia soluționării recursurilor în interesul legii pronunțate (decizia VI/15.01.2007, decizia XXXVI/7.05.2007) că "folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa ar reclama o socializare particularizată, nu se poate justifica".
Soluția instanței de fond nu trebuie interpretată ca rezultatul acordării unor drepturi salariale fără suport legal.
Este atributul instanțelor de judecată potrivit art.27 din OG 137/2000 să soluționeze cererile pentru acordarea de drepturi și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, iar judecata cauzei are loc cu citarea obligatorie a CNCD. A considera că problema de drept cu care reclamanții au sesizat instanța ține de constituționalitatea unor texte de lege și nu de aprecierea ca discriminatorie a unei stări de fapt izvorâtă din lege poate fi interpretată ca o încălcare a dreptului la liberul acces la justiție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului sancționând statul român pentru aceste încălcări ale dreptului consacrat de art.6 alin.1 al convenției pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului reținând că încălcarea acestui drept rezultat din soluțiile instanței interne care au respins ca inadmisibile unele acțiuni pe considerente procedurale părțile având la dispoziție o altă cale procedurală de urmat în valorificarea dreptului (cauza Gheorghe împotriva României).
Pentru o apreciere discriminatorie situația de fapt invocată de reclamanți, constând îneliminarea dintre categoriile salariaților bugetari care beneficiază de majorarea ori indexarea salariilor în anul 2007, judecătorilor,procurorilor, personalului asimilat, instanța a reținut corect că până în ianuarie 2007 aceste indexări salariale au avut o reglementare juridică pentru toate categoriile de magistrați: atât pentru magistrații instanței de drept comun, prin (OG 27/2006 și OUG 177/2002), cât și magistrații ÎCCJ, ai Curții Constituționale cu calitate de demnitari conform Legii 154/1998.
Pentru anul 2007 sunt recunoscute aceste indexări salariale numai categoriei de magistrați prevăzută în anexa II și III din Legea 154/1998 excluzând magistrații instanței de drept comun, conform dispozițiilor OG 10/31.01.2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit OG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Așadar, în mod voit legiuitorul nu a mai prevăzut pentru magistrații instanței de drept comun (judecători și procurori ai Parchetelor de pe lângă Judecătorii, Tribunale și Curți de Apel) creșteri salariale pentru valoarea de referință sectorială în cursul anului 2007, deși pentru alte categorii de magistrați, cât și personal bugetar au fost reglementate în continuare, și pentru anul 2007, creșteri salariale - indexări.
Trebuie remarcat că în prezent, respectiv pentru anul 2008, prin ordonanțe de guvern, guvernul a prevăzut din nou creșteri salariale, de data aceasta fără nicio distincție între categorii de magistrați existând: OG 13/30.01.2008 privind creșterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției (ordonanța se referă prin alte categorii de personal din sistemul justiției la magistrații instanței de drept comun) și OG 10/2008 care prevede creșteri salariale pentru 2008 pentru personalul contractual din sectorul bugetar și pentru personalul salarizat potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a indemnizațiilor persoanelor care ocupă funcția de demnitate publică.
Omisiunea reglementării acestor drepturi la creșteri salariale pentru o anumită categorie de personal pentru anul 2007, deși până în ianuarie 2007, cât și din 1.01.2008, au existat și există prevederi cu privire la indexările salariale pentru magistrații instanței de drept comun (judecători și procurori), în comparație cu prevederea cu continuitate a acestor drepturi pentru magistrații ÎCCJ (de exemplu), cât și pentru alte categorii de personal bugetar, echivalează cu aplicarea unui tratament discriminatoriu constând în încălcarea principiului egalității de tratament pentru o situație asemănătoare, principiu protejat de legislația secundară comunitară, respectiv prin Directiva 2000/43/CE/29.06.2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică și prin directiva 2000/78/CE/27.11.2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă care stabilește că "prin principiul egalității de tratament" se înțelege absența oricărei discriminări directe sau indirecte cu privire și la "condițiilede încadrare șide muncă, inclusiv condițiile de concediere și de remunerare"(art.3 lit.c din directivă).
Nu poate fi primită susținerea prin care se arată că nu poate constitui discriminare situația prezentată de reclamanți. Recurenții se raportează la criteriile de discriminare recunoscute de dispozițiile OG 137/2000 pe care le interpretează restrictiv, fără a ține cont de faptul că modificările aduse acestei ordonanțe prin Legea 324/2003 au drept scop transpunerea în legislația internă a prevederilor directivelor mai sus invocate în respectarea principiului supremației dreptului comunitar și efectului direct al acestuia asupra legislației interne.
În consecință, recunoașterea acordării acestor creșteri salariale pentru anul 2007 de către instanța de fond echivalează cu acoperirea prejudiciului produs prin această formă de discriminare directă.
Pentru toate aceste considerente instanța apreciază că recursurile analizate sunt nefondate și în consecință vor fi respinse.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor se constată că sentința a fost comunicată către această parte în data de 28.02.2008, iar recursul a fost înregistrat în data de 12.03.2008, cu depășirea termenului legal de 10 zile prevăzut de disp. art. 80 din legea 168/1999.
Prin urmare instanța apreciază că recursul este tardiv declarat și va fi respins în consecință.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Tribunalul Brașov și Curtea de APEL BRAȘOV, împotriva Sentinței civile nr.654/2008 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 iunie 2008.
Judecător, Judecător,
Pt.- - -,-
în concediu de odihnă
Semnează vicepreședintele instanței
,
Grefier,
Cu opinie separată, în sensul admiterii recursurilor.
Președinte,
- -
Opinie separată:
. motivez opinia separată pe argumente care vizează în exclusivitate diferențele dedrepturi salariale conform art. 1 din nr.OG 10/2007.
Finalitateqa urmărită de legiuitor prin art. 22 (1), privind salarizarea consilierilor de probațiune, Legea nr. 327/2006, nu poate fi echivalentă sau compleentară sistemelor de slarizare prevăzute de lege pentru celelalte categorii de personal din sistemul judiciar.
Modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii ori nereglementarea unor aspecte ce țin de statutul profesional al unei categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării.
Reclamanții nu s află într-o situație similară sau comparabilă cu cea a beneficiarilor dispozițiilor nr.OG 10/2007.
Personalul din serviciile de probațiune beneficiază de drepturile stabilite prin legea de salarizare, fără a putea beneficia de alte drepturi reglementate în favoarea altor categorii profesionale, întrucât pentru putea fi reținut un tratament diferențiat, este necesar să se stabilească dacă persoanele aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament diferențiat.
A obliga pârâții la plata despăgubirilor reprezentând pierderea de salariu ca urmare a neindexării salariilor reclamanților pe anul 2007, constituie o adăugare la textul de lege, respectiv nr.OG 10/2007.
Majorarea indemnizațiilor instituite de legiuitor în favoarea numai a unor categorii de salariați nu acondus la aplicarea unui tratament discriminatoriu în rândul acestora, întrucât principiul egalității, are la bază ideea că pentru o muncă egală se impune o plată egală. Această condiție nu este îndelinită în cauză deoarece între situația reclamanților și celelalte categori profesionale există o multitudine de diferențe în ceea ce privește munca prestată de aceștia, astfel încât și salarizarea acestora a fost și este diferită, fiind reglementată prin acte normative distincte.
Președinte,
- -
Red.:- L-.- 26.07.08
Dact.:- - 4.07.08
2 ex
Jud.fond:-; -
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Carmen Maria Tică, Ligia
