Pretentii civile. Speta. Decizia 73/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.73/
Ședința publică din 20 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind soluționarea recursurilor declarate de pârâta cu sediul în B, -, nr.239, sector 1 și reclamanta, cu domiciliul ales la Cabinet av.,- împotriva sentinței civile nr.493 din 4.07.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16.01.2009 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză la data de 20.01.2009.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.493/4.07.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SA
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a primelor de Paște pentru anii 2005 - 2007 si a primelor de C pentru anii 2004 - 2006, actualizate cu rata inflației la data plății efective.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească,prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.2579/113/7.09.2007 pe rolul Tribunalului Brăila,reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru a fi obligată să îi plătească drepturile salariale constând în primele de Paște și de C neacordate în perioada 2004-2007, actualizate cu rata inflației la data plății.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a fost salariata societății pârâte în perioada 2004-2007 și că potrivit art.III alin.3 din contractul individual de muncă beneficia și de toate drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă la nivel de societate. Ca urmare, conform art.168 din contractul colectiv, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C trebuia să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Întrucât pârâta nu i-a plătit aceste drepturi, reclamanta a formulat acțiunea de față.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune motivată de faptul că potrivit art. 283 alin. 1 lit.e din Codul muncii cererile pentru soluționarea conflictelor de muncă în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă se soluționează în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
A mai invocat și excepția prematurității acțiunii, determinată de lipsa negocierilor pentru stabilirea valorii concrete, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor acestor drepturi salariale.
Cât privește fondul cauzei pârâta a cerut respingerea acțiunii, întrucât conform deciziei comisiei paritare începând cu anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
În cauză au fost administrate proba cu acte și cu expertiză contabilă, iar ambele părți au depus practică judiciară.
Analizând mai întâi excepțiile invocate, așa cum prevede art.137 Cod procedură civilă, instanța constatat că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prin art.168 din contractul colectiv de muncă la nivelul societății pârâte s-a stabilit că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Din conținutul acestui articol reiese clar că dreptul suplimentar prevăzut a se acordat cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C este un drept de natură salarială.
Având în vedere că prin art.283 lit.c Codul muncii legiuitorul a reglementat distinct dreptul la acțiune în privința drepturilor salariale, instanța constată că dispozițiile art.283 lit.e Codul muncii, invocat de pârâtă în susținerea excepției prescripției, nu este incident în cauză deoarece reglementează dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale.
Un argument în acest sens este și faptul că art.166 alin.1 Codul muncii prevede că termenul de prescripție al dreptului la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea obligațiilor privind plata salariilor este de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Nici excepția prematurității acțiunii nu este fondată, întrucât din actele depuse la dosar reiese că între și pârâtă au existat negocieri în vederea stabilirii modalităților și condițiilor de acordare a drepturilor suplimentare solicitate prin acțiune.
Dovadă a existenței acestor negocieri este, de altfel, chiar apărarea pârâtei cum că în urma negocierilor colective din anul 2003, începând din acel an drepturile pretinse au fost incluse în salariu.
Referitor la fondul cauzei, analizând susținerile părților în raport de probele administrate și de dispozițiile legale incidente, tribunalul a constatat următoarele:
Reclamanta a fost salariată a (fostă SNP SA), în perioada în litigiu, fapt dovedit cu copia carnetului de muncă depusă la dosar.
Conform art.M pct.3 din contractul individual de muncă și art.11 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă pârâta, în calitate de angajator, avea obligația de a acorda reclamantului toate drepturile ce decurg din Contractul Colectiv de muncă la nivel de unitate.
Cum art. 168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul societății pârâte prevede: "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ", instanța constată că reclamantului i se cuveneau astfel de drepturi suplimentare.
Prin art.168 alin.2 din același contract colectiv, modificat prin actul adițional încheiat la 25.02.2003, s-a convenit că "pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Ulterior, prin adresa nr.3793/18.06.2007, comisia paritară a comunicat tuturor structurilor teritoriale că "la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost ca începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat ".
De asemenea, comisia paritară a întocmit și o "Notă asupra precizării situației primelor de Paști și de C, prevăzute în art.168 din Contractul Colectiv de Muncă al SA", înregistrată sub nr.5140/31.08.2007, în care detalia cele comunicate prin adresă.
În temeiul actelor menționate pârâta a susținut că reclamantei i-au fost plătite drepturile solicitate, iar ca dovadă a depus statele de plată pe perioada în cauză.
Întrucât verificând aceste state instanța a constatat că nu este evidențiată suplimentarea pretinsă, s-a efectuat o expertiză contabilă pentru a stabili dacă în perioada în litigiu în salariul reclamantei au fost incluse sau nu primele de Paști și de
Expertul numit de instanță, verificând modul de calcul al salariilor în perioada în litigiu a constatat că primele de Paști și de C nu se regăsesc în sumele de bani plătite drept salariu reclamantei. Creșterile salariale din anul 2003 față de anul 2002 nu includ primele solicitate, ceea ce l-a condus la concluzia că aceste prime nu au fost incluse în salariul de bază al reclamantei nici în anii următori.
Punctul de vedere al expertului asistent al pârâtei potrivit căruia primele au fost incluse și plătite nu poate fi primit de instanță deoarece nu se bazează pe un calcul efectiv al salariului, ci pe o interpretare a clauzelor contractului colectiv de muncă și pe o apreciere a creșterilor salariale acordate în perioada analizată.
Față de cele reținute anterior instanța a constatat că reclamantei nu i s-au plătit primele de Paști și de
Ținând seama că aceste prime reprezintă drepturi salariale care, potrivit art.283 lit.c Codul muncii, pot fi solicitate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, iar cererea a fost formulată la data de 7.09.2007 s-a constatat că pentru prima de Paști aferentă anului 2004 dreptul la acțiune s-a prescris.
Pentru considerentele expuse instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei primele de Paști și de C pe ultimii trei ani începând cu data de 7.09.2004 până la 7.06.2007.
În temeiul art.161 alin.4 Codul munciia dispus și actualizarea cu indicele de inflație la data plății a sumelor cuvenite reclamantului, în vederea acoperirii prejudiciului cauzat de devalorizarea generată de creșterea inflației.
Totodată, potrivit art.274 Cod procedură civilă în referire la art.287 Codul muncii, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei cheltuielile de judecată efectuate și dovedite, respectiv onorariul pentru avocat și experți.
Aceeași opinie a fost exprimată și de asistenții judiciari care, conform art.58 din Legea nr.304/2004, au făcut parte din completul de judecată cu vot consultativ.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs reclamanta și pârâta - Membru
Prin motivele de recurs reclamanta a criticat încheierea de ședință din data de 27.06.2008 și sentința civilă invocând faptul că deși s-a dispus obligarea pârâtei la plata primelor de C și de Paște, nu s- stabilit suma acordată sau un criteriu în baza căruia să se efectueze calculele.
Acțiunea a fost formulată pentru o sumă de bani cert stabilită de 9330 lei ce reprezintă primele de Paști pe anii 2005 - 2007 inclusiv și de C pe anii 2004 -2006 inclusiv, prin raportare la nivelul unui salariu mediu brut comunicat prin adresele emise de unitate.
În ceea ce privește încheierea de ședință din data de 27.06.2008 în mod greșit s-a consemnat că a solicitat a se avea în vedere salariul de bază mediu la nivelul societății pretențiile formulate vizând de fapt salariul mediu brut ce rezultă din adresele arătate.
A solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii instanței de fond în sensul obligării intimatei la plata drepturilor salariale suplimentare pentru primele de Paști și de C în raport de salariul mediu brut, respectiv a sumei indicate de 9330 lei, actualizată cu indicele de inflație de la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs și pârâta B, pentru următoarele motive:
Primele de Paști și de C au fost acordate de catre prima instanta fara a se stabili cuantumul acestora și fara a se preciza daca au ca punct de referinta salariul de baza mediu sau salariul mediu pe
A invocat faptul ca prevederile art. 168 din Contractul colectiv de munca se refera la salariul de baza mediu, iar pretentiile invocate de reclamant vizeaza salariul mediu brut incluzand sporurile.
de valoarea salariului de baza mediu pe comunicata prin adresa nr.2022/4.09.2007 anexata la motivele de recurs, modul de calcul al pretinselor drepturi salariale este gresit, solicitand astfel reducerea cuantumului sumelor retinute de instanta de fond.
A mentionat faptul ca sustinerile facute nu constituie o recunoaștere a pretentiilor reclamantului și au caracter subsidiar pentru ipoteza in care instanta de recurs nu va privi favorabil celelalte aparari formulate.
In mod greșit instanta a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, intrucat primele solicitate nu au caracter de drepturi salariale ci sunt drepturi fara caracter periodic.
Atat timp cat primele solicitate prin actiune nu se regasesc în enumerarea expresa a indemnizatiilor, sporurilor și adaosurilor, intrate în sfera notiunii de "salariu" reglementata de normele cap. V din CCM, dreptul la actiune pentru neexecutarea unei astfel de clauze se prescrie intr-un termen de 6 luni de la data naterii acestui drept, respectiv cel mai tarziu de la data calendaristica a evenimentului pentru care aceste ajutoare erau datorate in conformitate cu prevederile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
In mod greșit prima instanta a respins exceptia de prematuritate a introducerii actiunii, deoarece drepturile salariale nu se acorda automat la nivelul unui salariu mediu la nivelul pentru fiecare dintre angajatii societatii, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecaruia dintre cele 2 evenimente (Paștele și Cul), potrivit alin. 1 al. Art. 168 teza finala din CCM.
Cu privire la incidenta in cauza a prev.art.257 muncii, referitoare la faptul ca in conflictele de munca sarcina probei apartine angajatorului a considerat dovedite apararile potrivit carora suplimentarile solicitate prin actiune au fost incluse in salariile angajatilor.
Complexitatea operatiunilor privind intocmirea și evidenta statelor de plata a facut imposibila depunerea acestora, plata primelor de Paști și de C au fost incluse in salariul de baza și nu se regasesc distinct pe statele de plata.
Instanta de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al Deciziei Comisiei paritare.
Cu privire la incidenta Deciziei Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, a precizat ca parțile au introdus în privința posibilelor conflicte dintre salariați și societate, o etapa de soluționare amiabila a acestora, anterioara declanșării unui litigiu in unei instanțe judecatorești, prin inființarea unei comisii paritare in baza Anexei nr. 2 la CCM, compusa din reprezentanții salariaților () și a societății, menita sa lamureasca pe cale amiabila orice neînțelegere cu privire la interpretarea unei clauze din CCM.
Comisia paritara astfel constituita a confirmat intentia partilor cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecarui salariat in salariul de baza, atat pentru anul 2003 cat și pentru anii urmatori, aceasta fiind intenția reala a partilor.
Decizia Comisiei Paritare a fost semnata din partea de catre persoanele care au fost nominalizate prin actul aditional nr. 2 la CCM sa faca parte din aceasta comisie.
Conform prev. Anexei nr. 2 la CCM interpretarea data de Comisia Paritara, considera recurenta ca este obligatorie atat pentru patronat cat și pentru salariati.
Decizia Comisiei Paritare nu are caracterul unei renuntari la drepturile salariatilor, avand doar rol de interpretare a CCM.
Nu a susținut niciodata ca aceste drepturi nu trebuiau acordate ci, dimpotriva, ca au fost deja incluse in salariul de baza al fiecarui salariat, astfel ca nu se pune problema unei renuntari.
Decizia nu are caracter retroactiv, pentru ca nu s-a statuat asupra stingerii, modificarii sau nașterii unor drepturi pentru trecut, ci doar s-a urmarit a se clarifica vointa partilor semnatare ale CCM.
In fiecare an, salariatii au incasat salarii mai mari decat in anii anteriori,pentru ca salariul de baza includea in fiecare an primele de Paști și de
Decizia primei instante este nelegala și netemeinica si din prisma faptului ca interpretarea clauzelor unei conventii se face dupa vointa reala a partilor iar nu dupa sensul literal al termenilor utilizati, conform principiului enuntat in art. 977 Cod civil. Prin decizia Comisiei Paritare, s-a relevat vointa reala a partilor.
In mod greșit prima instanța a dispus acordarea unor despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației si nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede nr.OG 9/2000.
În cazul prejudiciului constand în neplata unor drepturi banești cuvenite salariatului, angajatorul datoreaza dobanda care, conform art. 1088 Cod civil, incepe să curgă de la data introducerii cererii de chemare in judecata.
Instanta de fond trebuia sa precizeze in dispozitiv ca sumele acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit de 16% i contributiile la fondurile speciale.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei recurate și, in rejudecare, respingerea actiunii ca nefondata.
In drept, a invocat disp. art. 299 și urm. pr. civila.
In cauza s-a formulat și cerere de intoarcere a executarii silite.
Recurenta a depus la dosar, în susținerea recursului, extras din contractul colectiv de munca și actul adițional nr. 1090/22.02.2008 la nivel de unitate, arătând, prin concluzii ca, parțile au recunoscut faptul ca drepturile solicitate au fost incluse in
salariu iar acest nou contract colectiv de munca din 2008 produce efecte de la data înregistrării însă are rol de act confirmativ.
Examinând recursurile pe baza motivelor arătate de recurenți, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, in conformitate cu prevederile art.304 și 3041pr.civ. Curtea le apreciază ca sunt nefondate pentru următoarele considerente:
In ceea ce privește motivul comun de recurs al părților în referire la întinderea pretențiilor formulate, curtea nu îl retine ca intemeiat intrucat prima instanta nu a precizat un anumit cuantum al drepturilor solicitate ci a acordat aceste drepturi in mod generic, fara a se mentiona daca sunt drepturi brute sau nete astfel ca nu se poate retine ca s-a acordat un alt cuantum.
Modul cum se va face plata și cuantumul reprezinta probleme ce au legatura cu executarea sentintei astfel ca nu pot fi retinute ca motive de recurs.
Cu privire la termenul de prescriptie a dreptului material la actiune, instanta apreciaza ca se aplica termenul de 3 ani prevazut de art. 283 alin. 1 litera c din Codul muncii de la data nașterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate.
Termenul de 6 luni prevazut de litera eaa celuiași articol se aplica in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze a acestuia.
Sustinerea recurentei in sensul ca primele solicitate nu au caracter de drept salarial este contrazisa chiar prin continutul art. 168 alin. 1 din CCM la nivel de unitate din care rezulta ca aceste prime de Paști și C cuvenite salariatilor sunt suplimentari ale drepturilor salariale.
In consecinta, sunt incidente disp. art. 283 litera c) din Codul muncii, fiind vorba de drepturi salariale.
In ceea ce privete exceptia prematuritatii actiunii, in mod corect instanta de fond a respins aceasta exceptie.
Astfel, lipsa negocierilor intre partile contractante ale CCM nu poate fi imputata salariatului ci chiar recurentei care avea obligatia, impreuna cu, sa negocieze acordarea suplimentarilor cu 15 zile inainte de fiecare eveniment.
Deci, nimeni nu își poate invoca propria culpa pentru protejarea unor drepturi.
Chiar daca negocierile nu au avut loc intre partile contractante, aceasta situatie nu poate aduce atingere principiului liberului acces la justitie.
Pentru a se putea exercita un drept la actiune, este necesar, alaturi de alte conditii ca, dreptul sa fie și actual, adica nascut.
Ori, dreptul la acordarea primelor s-a nascut prin insași intrarea in vigoare a dispozitiilor cuprinse în art. 168 din CCM.
Nu consideram intemeiata opinia recurentei, ca dreptul la actiune nu s-a nascut inca.
Dreptul in sine a existat și exista, putand fi valorificat de catre reclamantul beneficiar și, in cazul in care s-ar accepta ideea exprimata de recurenta, s-ar putea ajunge la situatia in care negocierile nu ar avea loc niciodata, iar persoana titulara a dreptului sa nu poata sa își exercite dreptul niciodata.
În acest caz, dreptul ar avea un caracter iluzoriu, abstract, fiind din ingradit prin insași imposibilitatea de a fi exercitat prin liber acces la justitie, iar aceasta situatie nu este in spiritul apararii drepturilor omului.
In consecinta, nu se retine nici acest motiv de recurs, solutia instantei de fond de respingere a exceptiei prematuritatii fiind legala și temeinica.
Nici motivul de recurs referitor la includerea primelor in salariul de baza nu poate fi retinut ca fondat.
Potrivit disp. art. 168 alin. 1 din CCM pe anul 2003, cu ocazia sarbatorilor de Paști și C, salariatii SNP vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza pe SNP Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment, pentru care se acorda suplimentarile, vor începe negocierile cu in vederea stabilirii valorii concrete, modalitatii de acordare, conditiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Conform alineatului 2, pentru anul 2003, suplimentarile de la alineatul 1 vor fi introduse in salariul de baza al fiecarui salariat, conform modalitatii și in conditiile negociate cu.
Contractele colective de munca la nivel de unitate pe anii 2004-2007 mentin textul alineatului 1 al art. 168, aducand o modificare de continut doar alineatului 2 in sensul ca ".in anul 2003 suplimentarile salariale au fost introduse in salariul de baza al fiecarui salariat".
Analizand art. 168 alineatele 1 și 2 din CCM pe anii 2004-2007, rezulta ca recurenta nu a mai prevazut ca suplimentarile prevazute la alin. 1 vor fi introduse in salariul de baza al fiecarui salariat, așa cum s-a prevazut in mod expres in CCM încheiat in anul 2003.
Sustinerea recurentei în sensul ca drepturile salariale suplimentare pentru anii 2004 - 2007 ar fi fost incluse in salariul de baza al angajatilor incepand cu anul 2003, este infirmata chiar prin continutul alin. 2 al art. 168 din CCM 2004 - 2007, acest text prevazand ca modalitatea de acordare a primelor prin includerea in salariul de baza a fost prevazuta doar pentru anul 2003, folosindu-se verbul la timpul trecut.
Daca recurenta ar fi intentionat să includa primele in salariul de baza și în anii 2004 - 2007, ar fi trebuit să prevada în mod expres ca se menține modalitatea de acordare așa cum s-a procedat în 2003. De asemenea, din modul de redactare al art. 168 al CCM pe anii 2004 - 2007, rezulta o contradictie între alin. 1 și 2 în sensul ca, deși la alineatul 1 se prevede ca, pentru acordarea primelor se vor negocia modalitatile de acordare cu 15 zile inainte de fiecare eveniment, la alin. 2 se face referire doar la modalitatea de acordare din 2003 fara a se preciza și modalitatea de acordare pentru anii in discutie.
Atitudinea pasiva a salariatilor și a sindicatului nu echivaleaza cu o recunoaștere așa cum sustine recurenta atat timp cat reclamantul s-a incadrat in termenul de prescriptie de 3 ani prev.de art. 183 al.l lit.c din muncii.
Faptul ca reclamanta a beneficiat de apărare calificata nu înlătura obligația societății recurente de a face dovada susținerilor sale conform disp.art.287 din muncii care prevede că sarcina probei în conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depună dovezile în apărarea sa pana la prima zi de înfatișare.
Referitor la decizia Comisie Paritare din data de 31.08.2007, invocata de către recurenta, se retine, în primul rând ca, art. 9 din CCM da posibilitatea părtilor contractante sa interpreteze clauzele din contractele colective de munca prin consens.
Insa, rezultatul modului de interpretare trebuia consemnat într-un act adițional la contractul colectiv de munca care a necesitat interpretarea.
In al doilea rând, practic, prin Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C prevazute în art. 168 din CCM al SA, din data de 31.08.2007, se efectuează o modificare a conținutului art. 168 alin. 1 și 2, nefiind vorba de o interpretare a unei clauze neclare așa cum prevăd disp. art. 9 din CCM. De fapt, prin aceasta nota care a intervenit după încetarea efectelor CCM 2004-2007 se aduce atingere chiar vointei reale a partilor exprimata in momentul Tncheierii respectivelor contracte prin faptul ca se intervine asupra modalitatii de acordare a drepturilor suplimentare (de exemplu, in CCM din 2005 la alin. 2 din art. 168 se prevede ca "in anul 2003 suplimentarile salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse in salariul de baza." iar prin Nota se prevede ca ".începand cu anul 2003..drepturile suplimentare..vor fi incluse in salariul de baza al angajaților si vor fi acordate in aceasta forma").
Mai mult, disp. art. 244 din Codul muncii prevad ca pot fi modificate clauzele CCM doar pe parcursul executarii lui in conditiile legii, ori de cate ori partile convin acest lucru.
In consecinta, nici acest motiv nu poate fi retinut ca intemeiat.
Referitor la actualizare, Curtea apreciaza ca este corecta solutia instantei de fond.
Astfel, în ce privește problema actualizarii cu indicele de inflatie, se arata ca, potrivit disp. art. 161 alin. 4 din Codul muncii, întarzierea nejustificata a platii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interesepentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Despagubirile constau într-o suma de bani ce reprezinta echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea, executarea cu întarziere sau necorespunzatoare a obligatiei de catre debitor.
Se apreciază că dobânda legala și actualizarea cu indicele de inflatie au o reglementare juridica diferita. Daunele interese constand nn dobanda legala sunt datorate din ziua chemarii in judecata, insa in cauza de, obiectul actiunii este reprezentat de o evaluare judiciara reglementata de disp. art. 1084 - 1086 Cod civil. Unul din principiile evaluarii judiciare este ca prejudiciul suferit trebuie sa cuprinda pierderea efectiv suferita (damnum emergens) și caștigul pe care creditorul nu 1-a putut realiza (lucrum cessans). Acesta este temeiul legal pentru care se poate acorda actualizarea cu indicele de inflatie și nu neaparat dobanda legala, creditorul avand libertatea de a opta între cele doua variante, dupa cum îi este favorabila. In acest context, Curtea nu este de acord cu cele sustinute de recurenta in sensul ca reclamantul ar fi trebuit sa solicite dobanda legala.
In timp ce dobanda reprezinta pretul lipsei de folosinta, actualizarea cu inflația
urmareste pastrarea valorii reale obligațiilor banești.
Actualizarea opereaza in temeiul legii, de îndata ce creditorul a solicitat-o, fie instantei, fie executorului judecatoresc, si a probat intarzierea executarii obligatiei banești independent de dovedirea îndeplinirii conditiilor raspunderii civile.
Soluția actualizarii cu indicele de inflatie are in vedere principiul repararii integrale a prejudiciului, consacrat de art. 1084 cod civil potrivit caruia daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind in genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit.
Suma rezultata din actualizare in raport cu rata inflatiei, a reparat integral prejudiciul rezultat din întârzierea plații și astfel riscul devalorizării leului a fost pus in sarcina debitorului.
Acordând suma actualizata, instanța a dat efecte și clauzei de impreviziune urmărindu-se ca dauna efectiv creata prin devalorizarea monedei nationale sa fie acoperita.
Daunele moratorii sub forma dobanzii au reglementare juridica diferita insa cu același scop și anume sa acopere integral prejudiciul rezultat din întârzierea platii, prejudiciu care este acoperit, prin actualizarea dividendelor in raport cu rata inflatiei și tocmai din acest motiv se considera ca este beneficiul creditorului de a opta intre cele doua forme de actualizare, și nu este obligat sa aleaga dobanda legala prevazuta de nr.OUG 9/2001.
In consecinta, Codul muncii prin disp. art. 161 alin. 4, nu interzice in nici un fel actualizarea cu indicele de inflatie prin noțiunea de "daune interese".
De altfel, chiar Curtea Constituțională prin mai multe decizii (de exemplu decizia nr. 72/05.03.2002), a statuat ca actualizarea în raport cu rata inflației a sumelor datorate se impune pentru asigurarea recuperarii creantei la valoarea ei reala.
In ceea ce privește precizarea in dispozitiv ca sumele acordate sunt brute, Curtea retine ca, in cazul drepturilor salariale, sumele se calculeaza brut și nu net, iar retinerea contributiilor urmeaza sa fie efectuata chiar de catre recurenta angajator, la punerea in executare a hotararii.
Faptul ca prima instanta nu a precizat in dispozitiv caracterul brut sau net al sumelor datorate nu constituie motiv de reformare a hotararii, și nu duce la concluzia ca ar fi suma ci, dimpotriva, bruta, aceasta fiind o problema de executare.
Referitor la sustinerea ca noul contract colectiv de munca din 2008 are rol confirmativ, instanta nu o apreciaza ca intemeiata. Actul confirmativ este o specie a actului declarativ și reprezinta un act prin care o persoana renunta la dreptul sau de a ataca cu actiunea in anulabilitate un act juridic civil la a carui incheiere a fost incalcata o dispozitie legala ce ocrotește un interes personal. Prin actul confirmativ este inlaturata o cauza de nulitate relativa, actul juridic devenind astfel valabil. Ori, in speta de, nu s-a pus niciodata problema unei cauze de nulitate relativa a contractelor colective de munca din anii 2004-2007 ci, dimpotriva, de aplicare a acestora.
Față de toate considerentele mai sus expuse,în baza disp.art.312 alin.1 Cod procedură civilă,se vor respinge recursurile ca nefondate și,pe cale de consecință,fiind cerere accesorie care urmează sorta principalului,se va respinge ca nefondată și cererea de întoarcere a executării.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
CU MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta, cu domiciliul ales la Cabinet av.,- și pârâta cu sediul în B, -, nr.239, sector 1 împotriva sentinței civile nr.493 din 4.07.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Respinge cererea de întoarcere a executării ca nefondată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 20 Ianuarie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
dec. jud.-/28.01.2009
Tehnored. /2 ex./ 30 Ianuarie 2009
Fond: -
Asistenți jud. -
CU OPINIE SEPARATĂ
Cu privire la recursul promovat de B în sensul admiterii acestuia și respingerea acțiunii ca nefondate.
MOTIVARE OPINIE SEPARATĂ
Spre deosebire de colegii mei, consider că acțiunea formulată de reclamanți este nefondată și trebuia respinsă, recursul declarat de societatea pârâtă fiind întemeiat, din următoarele considerente:
Prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate s-a stabilit că salariații societății pârâte beneficiază de prime cu ocazia sărbătorilor de Paști și de
Prin actele adiționale încheiate ulterior, aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, începând cu anul 2003.
Ulterior s-a negociat doar asupra salariului de bază ca întreg, fără ca primele să mai fie individualizate distinct.
Faptul că aceasta a fost intenția părților la momentul încheierii actului adițional este confirmat și de nota comisiei paritare a SA, semnată inclusiv de reprezentantul salariaților -.
Potrivit art. 977 Cod civil "Interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor", iar intenția acestora este arătată chiar de semnatarii contractului colectiv de muncă.
În consecință, nu se poate reține că reclamanții nu și-au primit drepturile cuvenite, ci acestea au fost acordate conform voinței semnatarilor CCM, prin includerea lor în salariul de bază.
Judecător,
- -
opinia separată
jud.-/10.02.2009
Tehnored./2 ex./11.02.2009
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
