Pretentii civile. Speta. Decizia 736/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.736
Ședința publică din data de 10 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA-Membru Grup, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.163 din 9 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în B,-, județul B, cu domiciliul ales la. Av., cu sediul în P,-,. 9,. B,. 24, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA-Membru Grup prin avocat din cadrul Baroului G, lipsă fiind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat.
Avocat pentru recurenta-pârâtă arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită admiterea recursului potrivit motivelor scrise aflate la dosar, modificarea în tot a sentinței și, pe fond, respingerea acțiunii reclamantului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor bănești cuvenite cu titlu de primă de C pentru anii 2005-2007, primă de Paște pentru anii 2006-2007, cu dobânzile legale și actualizarea prin aplicarea coeficientului de inflație, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că drepturile salariale, constând în prime, au fost prevăzute în Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național, în art.168 alin.1, iar angajatorul a încălcat în mod flagrant principiul statuat în art. 969 din Codul civil și nu a acordat aceste drepturi.
A mai arătat reclamantul că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii patrimoniale a angajatorului, existând o faptă ilicită prin încălcarea dispozițiilor art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă, un prejudiciu material cauzat angajaților, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs și vinovăția angajatorului.
Reclamantul a depus la dosar, în copii: act de identitate și carnetul de muncă.
Pârâta SA Baf ormulat întâmpinare invocând excepțiile prescripției dreptului la acțiune și prematurității acțiunii.
S-a arătat de către pârâtă că, potrivit art.289 alin.1 lit.e din Codul muncii, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unei clauze a sa, cererile în vederea soluționării conflictului de muncă pot fi soluționate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
De asemenea, art.168 alin.1 teza finală din Contractul colectiv de muncă prevede că drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu la nivel pentru fiecare dintre angajați, ci se acordă subsecvent negocierii anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente (Paște și C). Astfel, atâta timp cât aceste negocieri pentru stabilirea valorii concrete, a modalităților de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor, nu au avut loc, nu se poate vorbi despre existența unui drept actual al reclamantului.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că prin art.168 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate s-a prevăzut "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SNP SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu, în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Începând cu anul 2003, reprezentanții și au convenit ca, pentru toți salariații, drepturile suplimentare de C și Paște menționate în art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, în acest sens fiind inserat și în art.168 alin.2. Din evoluția modificărilor textului art.168 în perioada 2003-2007, este clar că alin.1 și 2 erau menite să reflecte evoluția drepturilor salariale în cadrul unității, în sensul includerii respectivelor drepturi salariale suplimentare în salariile angajaților, începând cu anul 2003 și deci inexistența unui drept de a le fi acordate sumele separat.
Aspectele invocate de reclamant au fost analizate de către Comisia Paritară ce a stabilit că, începând cu anul 2003 până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate în alin.1 al art.168 vor fi incluse în salariul lunar al angajaților și vor fi acordate angajaților sub această formă.
S-a mai precizat că drepturile suplimentare menționate în art.168 au ca punct de referință salariul de bază mediu care, la nivelul unității, a fost în cuantumul indicat în adresa Departamentului Resurse Umane nr.2022/2007.
La dosar, pârâta a depus în copii: adresele nr.831/2008, nr.830/2008, extras din contractul colectiv de muncă pe anul 2008, certificatele nr- al
Curții de Apel Constanța, nr- al Tribunalului Buzău, nr- al Tribunalului Tulcea, nr- al Tribunalului Tulcea, act adiționat la Contractul colectiv de muncă, proces-verbal încheiat pentru perioada 01.03.2005-05.05.2005, anexă la actul adiționat la Contractul colectiv de muncă.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.163 din 9 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, s-au respins excepțiile privind prescripția dreptului material la acțiune și prematuritatea cererii, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu societatea pârâtă SC SA, a fost obligată pârâta la plata către reclamant a drepturilor suplimentare reprezentând prima de C pe anii 2005, 2006 și 2007 precum și prima de Paște pe anii 2006, 2007, la nivelul salariului de bază mediu, indexate cu indicele de inflație la data plății efective și au fost respins celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, raportat la dispozițiile art.283 alin.1 lit. e din Codul muncii, astfel cum a invocat pârâta, a reținut, în privința excepției prescripției dreptului la acțiune, că textul se referă la termenul de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării Contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Dispozițiile art. 283 alin.1 lit. e din Codul muncii nu sunt incidente în cauză, în condițiile în care termenul de prescripție este de 3 ani, fiind prevăzut de art.283 alin.1 lit. c Codul muncii.
Potrivit acestui ultim articol, cererile pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
În același sens sunt și disp. art. 166 alin.1 Codul muncii, conform cărora, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii, pârâta a precizat că, în absența negocierilor anuale pentru stabilirea valorii concrete, a modalităților de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor anterior celor două evenimente, Paște și C, dreptul reclamantului nu este actual.
Or, absența acestor negocieri nu poate fi invocată pe cale de excepție. Faptul că în Contractul colectiv de muncă s-a prevăzut termenul de 15 zile calendaristice în care trebuia să se procedeze la negocieri, anterior fiecărui eveniment, negocieri ce nu au avut loc, nu poate fi susținut în apărare de către pârâtă, față de dispozițiile art. 243 alin.1 din Codul muncii ce prevăd că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că, potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă, s-a prevăzut că salariații vor beneficia de câte o
suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu, cu ocazia sărbătorilor de Paște și
În alin.2 al aceluiași articol, s-a menționat că, pentru anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
A mai reținut instanța de fond că, doar la nivelul anului 2003, aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază, iar apărarea pârâtei în sensul că și ulterior acestui an au fost incluse suplimentările în salariul de bază al salariaților, este neîntemeiată.
De asemenea, instanța de fond a reținut că nu se poate reține nici apărarea referitoare la decizia Comisiei Paritare din 31.08.2007 ce nu poate veni în contradicție cu prevederile contractelor negociate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA - Membru Grup în baza art.304 pct.9 pr. civilă, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Recurenta a criticat faptul că instanța de fond nu a stabilit cuantumul primelor de Paște și C ci a preferat o formulare generală în dispozitivul sentinței.
A mai învederat recurenta că, în mod greșit, instanța de fond a respins excepția de prescripție a dreptului material la acțiune, aplicând art.283 alin.1 lit. c Codul muncii, în loc de art.283 alin.1 lit. e Codul muncii.
Nici excepția de prematuritate nu a fost considerată de către recurentă ca fiind corect soluționată de prima instanță, întrucât primele de Paști și de C reprezintă numai o vocație care urmează a se transforma într-un drept după negocieri între patronat și sindicate.
În ceea ce privește incidența în cauză a prevederilor art.257 Codul muncii, recurenta a învederat că primele de Paște și C au fost incluse în salariul de bază, astfel cum se prevede și prin decizia Comisiei Paritare din 31.08.2007, care nu a fost luată în considerare de către instanța de fond.
În plus, recurenta consideră că despăgubirile acordate reclamanților trebuie să fie actualizate prin acordarea dobânzii legale și nu cu rata inflației.
De altfel, recurenta apreciază că, în dispozitivul sentinței, trebuia să se precizeze că sumele acordate sunt brute și, în plus, instanța de fond nu a respectat întocmai convenția părților și voința reală a acestora, făcând o analiză trunchiată a dispozițiilor art.168 C:
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele, conform art. 3041.pr.civilă, Curtea constată următoarele:
Dispozițiile art.283 alin.1 lit. e din Codul muncii nu sunt incidente în cauză, în condițiile în care termenul de prescripție este de 3 ani, fiind prevăzut de art.283 alin.1 lit. c Codul muncii.
Potrivit acestui ultim articol, cererile pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
În același sens sunt și disp. art. 166 alin.1 Codul muncii, conform cărora, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii, pârâta a precizat că, în absența negocierilor anuale pentru stabilirea valorii concrete, a modalităților de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor, anterior celor două evenimente, Paște și C, dreptul reclamantului nu este actual.
Or, absența acestor negocieri nu poate fi invocată pe cale de excepție. Faptul că în Contractul colectiv de muncă s-a prevăzut termenul de 15 zile calendaristice în care trebuia să se procedeze la negocieri anterior fiecărui eveniment, negocieri ce nu au avut loc, nu poate fi susținut în apărare de către pârâtă față de dispozițiile art.243 alin.1 din Codul muncii ce prevede că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Pe fondul cauzei, în mod corect instanța de fond a reținut că, potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă s-a prevăzut că salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu, cu ocazia sărbătorilor de Paște și
În alin.2 al aceluiași articol, s-a menționat că, pentru anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Astfel cum a reținut și instanța de fond, aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază doar la nivelul anului 2003, iar apărarea pârâtei în sensul că și ulterior acestui an au fost incluse suplimentările în salariul de bază al salariaților, este neîntemeiată.
În ceea ce privește apărarea recurentei referitoare la decizia Comisiei Paritare din 31.08.2007, aceasta nu poate veni în contradicție cu prevederile contractelor negociate.
Ca urmare, în temeiul art.243 alin.1 și art.236 alin.4 din Codul muncii, potrivit cărora executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar Contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, în mod corect instanța a admis în parte acțiunea, după cum s-a arătat mai sus.
Individualizarea sumelor după plata contribuțiilor la fondurile speciale urmează a fi realizată cu prilejul executării sentinței.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 alin.1 pr. civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA-Membru Grup, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.163 din 9 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în B,-, județul B, cu domiciliul ales la.Av., cu sediul în P,-,.9,. B,.24, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 10 aprilie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./08.05.2009
Dosar fond - - Tribunalul Buzău
Judecători fond - I
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
