Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 735/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.735
Ședința publică din data de 10 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA-Membru Grup, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.184 din 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în B, cartier 1,.2..1, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA-Membru Grup prin avocat din cadrul Baroului G, lipsă fiind intimata-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat.
Avocat pentru recurenta-pârâtă arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului potrivit motivelor scrise aflate la dosar, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii reclamantei, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor bănești cuvenite cu titlu de Primă de C pentru anii 2005, 2006, 2007, Primă de Paște pentru anii 2006, 2007, calculate în funcție de salariul mediu 1, nivel de companie, sume actualizate cu indicele de inflație și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a lucrat în cadrul Sucursalei B până în data de 01.09.2006 când a fost preluată la sediul central al B unde și-a desfășurat activitatea până la 17.03.2008, moment la care i-a încetat contractul de muncă.
De asemenea a mai arătat că angajatorul a refuzat, în mod sistematic, să-i acorde toate drepturile ce decurg din Contractul colectiv de muncă, deși art.168 alin.1 din acest contract prevede că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SA, astfel, pârâta a nesocotit dispozițiile art.236 alin.4 din Legea nr.53/2003 și art.243 alin.1 din același act normativ.
Reclamanta a depus la dosar, în copii: act de identitate, carnetul de muncă, extras din contractul colectiv de muncă pe anul 2007, calculul sumelor, adresele nr.313/2005, 713/2006, 504/2007.
Pârâta SA Baf ormulat întâmpinare invocând excepțiile prescripției dreptului la acțiune și prematurității acțiunii.
S-a arătat că, potrivit art.289 alin.1 lit.e din Codul muncii, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unei clauze a sa, cererile în vederea soluționării conflictului de muncă pot fi soluționate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
De asemenea, art.168 alin.1 teza finală din Contractul colectiv de muncă prevede că drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu la nivel pentru fiecare dintre angajați, ci se acordă subsecvent negocierii anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente (Paște și C). Astfel, atâta timp cât aceste negocieri pentru stabilirea valorii concrete, a modalităților de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor nu au avut loc, nu se poate vorbi despre existența unui drept actual al reclamantei.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că prin art.168 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate s-a prevăzut " cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SNP SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu, în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Începând cu anul 2003, reprezentanții și au convenit ca pentru toți salariații drepturile suplimentare de C și Paște menționate în art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, în acest sens fiind inserat în art.168 alin.2. Și din evoluția modificărilor textului art.168 în perioada 2003-2007, este clar că alin.1 și 2 erau menite să reflecte evoluția drepturilor salariale în cadrul unității, în sensul includerii respectivelor drepturi salariale suplimentare în salariile angajaților, începând cu anul 2003 și deci inexistența unui drept de a le fi acordate sumele separat.
Aspectele invocate de reclamantă au fost analizate de către Comisia Paritară ce a stabilit că, începând cu anul 2003 până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate în alin.1 al art.168 vor fi incluse în salariul lunar al angajaților și vor fi acordate angajaților sub această formă.
S-a mai precizat că drepturile suplimentare menționate în art.168 au ca punct de referință salariul de bază mediu care, la nivelul unității, a fost în cuantumurile indicate în adresa Departamentului Resurse Umane nr.2022/2007.
La dosar, pârâta a depus în copii: adresele nr.831/2008, nr.830/2008, nr.5190/2007, 3793/2007, extras din contractul colectiv de muncă pe anul 2008, certificatele nr- al Curții de Apel Constanța, nr- al Tribunalului Buzău - Secția Civilă, nr- al Tribunalului Tulcea, nr- al Tribunalului Tulcea, act adiționat la Contractul colectiv de muncă, proces-verbal încheiat pentru perioada 01.03.2005-06.05.2005, decizia Comisiei Paritare din 31.08.2007.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.184 din 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, s-au respins excepțiile privind prescripția dreptului material la acțiune și prematuritatea cererii, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu societatea pârâtă Sc SA B, a fost obligată pârâta către reclamantă la plata drepturilor suplimentare reprezentând prima de C pe anii 2005, 2006 și 2007 și prima de Paște pe anii 2006, 2007, la nivelul salariului de bază mediu, indexate cu indicele de inflație la data plății efective și s-a respins ca nedovedită cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în privința excepției dreptului la acțiune, raportat la dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, astfel cum pârâta a invocat, că textul se referă la termenul de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării Contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii nu sunt incidente în cauză, în condițiile în care termenul de prescripție este de 3 ani, fiind prevăzut de art.283 alin.1 lit.c Codul muncii.
Potrivit acestui ultim articol, cererile pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
În același sens sunt și disp.art.166 alin.1 Codul muncii, conform cărora, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutare în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii, pârâta a precizat că în absența negocierilor anuale pentru stabilirea valorii concrete, a modalităților de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor, anterior celor două evenimente, Paște și C, dreptul reclamantei nu este actual.
Ori, absența acestor negocieri nu poate fi invocată pe cale de excepție. Faptul că în Contractul colectiv de muncă s-a prevăzut termenul de 15 zile calendaristice în care trebuia să se procedeze la negocieri, anterior fiecărui eveniment, negocieri ce nu au avut loc, nu poate fi susținut în apărare de către pârâtă, față de dispozițiile art.243 alin.1 din Codul muncii ce prevede că exercitarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă s-a prevăzut că salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu, cu ocazia sărbătorilor de Paște și În alin.2 al aceluiași articol, s-a menționat că pentru anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Astfel, instanța de fond a constatat că doar la nivelul anului 2003 aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază, iar apărarea pârâtei în sensul că și ulterior acestui an au fost incluse suplimentările în salariul de bază al salariaților, este neîntemeiată.
A mai apreciat instanța de fond că nu se poate reține nici apărarea referitoare la decizia Comisiei Paritare din 31.08.2007 ce nu poate veni în contradicție cu prevederile contractelor negociate.
Ca urmare, în temeiul art.243 alin.1 și art.236 alin.4 din Codul muncii, potrivit cărora executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar Contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, instanța de fond a admis în parte acțiunea, după cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, se susține, printr-un prim motiv de recurs, că primele de Paști și de C au fost acordate de către prima instanță fără a se stabili cuantumul acestora. S-a mai susținut că dreptul la acțiune este prescris în raport de dispozițiile art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii întrucât sumele solicitate nu se regăsesc în remunerarea expresă a drepturilor care intră în sfera noțiunii de "salariu", sens în care dreptul la acțiune pentru neexecutarea unei astfel de clauze se prescrie într-un termen de 6 luni de la data nașterii acestui drept.
S-a mai precizat faptul că prima instanță a soluționat cauza fără să dea eficiență excepției de prematuritate invocată.
Astfel, acțiunea era prematură întrucât în conformitate cu disp. art. 168 alin.1, teza finală din CCM, plata primelor de sărbători era subsecventă negocierii dintre Patronat și Sindicate care trebuia să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecărei sărbători.
Aceste negocieri nu au avut loc nici până în prezent și ca urmare nu se pot stabili valoarea corectă, modalitățile de acordare, criteriile și condițiile în care aceste prime urmează să fie plătite reclamanților.
S-a mai susținut, de asemenea că prima instanță în mod greșit a reținut că din actele dosarului nu rezultă că suplimentările salariale solicitate prin acțiune au fost incluse în salariile angajaților.
S-a arătat că și în situația în care ar fi fost depuse la dosar ștatele de plată ( fapt imposibil datorită numărului mare de salariați și a perioadei mari de timp în discuție, respectiv 2002-2007 ), acestea nu ar fi putut lămuri instanța dacă primele au fost sau nu acordate întrucât aceste prime nu se regăsesc pe ștatele de plată, ci în salariul de bază la care se aplică celelalte sporuri lunare.
Un alt motiv de recurs vizează faptul că prima instanță în mod greșit nu a recunoscut caracterul obligatoriu al deciziei Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, care confirmă situația conform căreia " începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților, fiind astfel clarificată voința părților care au fost reprezentate conform procedurii din actul adițional nr. 2 din CCM.
Totodată, a mai precizat recurenta că în mod greșit s-a dispus acordarea unei despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale conform OG 9/2000 și că instanța trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele acordate sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit de 16 % și contribuția la fondurile speciale ( asigurări sociale, șomaj, fondul de sănătate ).
Concluzionând, recurenta a arătat că prima instanță a făcut o analiză trunchiată a disp.art. 168, nerespectând voința părților. Astfel, drepturile salariale au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, iar pentru anii următori nu au mai fost încheiate alte contracte colective de muncă la nivel de unitate care să modifice sau să completeze dispozițiile art. 168 din CCM pe anul 2003 sau să prevadă o altă modalitate de acordare a acestor drepturi.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat în temeiul art. 304 pct. 9, 3041Cod procedură civilă și art. 312 alin.1,2,3 cod procedură civilă admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și în raport de dispozițiile legale care au incidență în cauză și de dispozițiile art. 3041cod procedură civilă, constată că recursul este nefundat, pentru următoarele considerente:
Prin invocarea excepției de prematuritate în primul motiv de recurs pârâta își invocă, de fapt propria culpă, deoarece chiar dacă prin art. 168 alin. 1 teza 2 din CCM se stabilește că anterior fiecărei sărbători cu minim 15 zile vor avea loc negocieri cu sindicatul în vederea stabilirii valorii concrete a modalităților de acordate, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor, împrejurarea că aceste negocieri nu au avut loc nu este imputabilă reclamantului ci recurentei care avea obligația conform contractului, să inițieze și finalizeze aceste negocieri.
Cu toate acestea, inexistența acestor negocieri nu presupune inexistența dreptului la plata suplimentărilor salariale cuvenite de Paște și C și al căror cuantum este deja determinat de disp. art.168 alin.1 teza 1 din CCM ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate.
Mai reține Curtea că instanța de fond a respins în mod corect excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât potrivit art.283 alin.1 lit.c Codul muncii în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat termenul de prescripție este de 3 ani indiferent de izvorul acestor drepturi salariale, fiind de neconceput ca pentru aceleași drepturi să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora și în plus dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii au caracter de normă specială în raport cu disp. art. 283.1 lit.e Codul muncii care se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă între care și drepturile salariale.
A mai pretins recurenta că pretențiile reclamanților sunt total nejustificate deoarece drepturile salariale solicitate au fost deja achitate prin includerea acestor prime în salariul de bază începând cu anul 2003, situație constatată de altfel și de către Comisia Paritară.
În raport de cele mai sus-arătate, nota a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C pe anul 2004 și de Paște și C pe anul 2005, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005, ar fi fost acordate reclamantului prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestuia pe anii respectivi.
Sub același aspect recurenta arată că, oricum modalitatea de calcul a reclamanților este greșită, cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate și nu la salariul de bază mediu pe unitate, așa cum se prevede prin art.168 alin.1 CCM.
Este adevărat că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază, numai că începând cu anul 2004 acest lucru nu s-a produs, fapt dovedit în cauză și necontrazis de recurentă cu actele depuse la dosar.
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamanților, ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de
prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Tot lipsită de fundament este și susținerea recurentei că instanța de fond ar fi calculat drepturile reclamanților raportându-se la salariul mediu brut pe unitate, deoarece au fost avut în vedere disp. art 168 CCM, calculul drepturilor reclamanților fiind făcut în raport cu salariul de bază mediu pe unitate, situație care a și dus la admiterea acțiunii.
Curtea constată că nu este întemeiat nici ultimul motiv de recurs, aceste aspecte vizând materia executării, sens în care, conform disp.art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, constată că recursul este nefondat și urmează să îl respingă ca atare, menținând în totalitate sentința primei instanțe care este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA-Membru Grup, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.184 din 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în B, cartier 1,.2..1, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 10 aprilie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex/8.05.2009
Dosar fond - - Tribunalul Buzău
Judecători fond - I
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
