Pretentii civile. Speta. Decizia 760/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 760/
Ședința publică de la 23 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Camelia Juravschi
Grefier șef sectie -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DGFP C, împotriva sentinței civile nr. 379/17 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurentului chemat în garanție Ministerul Economiei Și Finanțelor Prin DGFP C, a intimaților reclamanți, A, precum și a intimaților pârâți Curtea de Conturi a României și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar au fost depuse, prin serviciul registratură, note de ședință prin care se desemnează de către intimații reclamanți persoana însărcinată cu primirea corespondenței.
Se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare.
C U RT E A
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 379/17.04.2008 a Tribunalului Covasnaa fost admisă cererea formulată de reclamanții, toți cu domiciliul ales in Sf G,-, in contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, cu sediul in B,--24, sector 1, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul in B, str - nr 1,3, sector 1.
A fost obligată pârâta la plata in favoarea fiecărui reclamant a unei despăgubiri egale cu cuantumul sporului de vechime cuvenit fiecărui reclamant in parte pentru perioada 1 noiembrie 2000-31 martie 2004, conform tabelului depus la fila 4 din dosar și care face parte din prezenta hotărâre.
Despăgubirile datorate reclamanților vor fi actualizate prin aplicarea indicelui de inflație, de la data scadenței lunare a fiecărui drept bănesc si până la data plății efective.
A fost obligată pârâta la plata către reclamanți a dobânzii legale aferente sumelor datorate, dobânda calculată de la data de 14.01.2008 si până la data plății efective.
A fost admisă cererea de chemare in garanție formulata de pârâta Curtea de Conturi a României in contradictoriu cu chematul in garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost obligat chematul in garanție la efectuarea demersurilor necesare alocării fondurilor bănești pentru plata sumelor datorate de pârâtă reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții sunt angajați ai Curții de Conturi - Camera de Conturi C, in calitate de controlori financiari.
Odată cu intrarea in vigoare a prevederilor art 6 alin 1 din OUG nr 160/2000 act normativ ce reglementează salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curților de Conturi, aceasta categorie profesională a fost lipsită de plata sporului de vechime.
Respectiva situație a generat promovarea a numeroase acțiuni in justiție prin care, controlorii financiari au solicitat acordarea sporului de vechime in continuare si după anul 2000.
Datorita problemei de drept controversate si practicii judecătorești neunitare a fost promovat recurs in interesul legii, soluționat de către ICCJ prin Decizia nr 36/07.05.2007 (fila 31). Prin aceasta decizie, ICCJ a statuat ca prevederile art 6 alin 1 din OUG nr 160/2000 se interpretează în sensul că persoanele angajate in calitate de controlori financiari in cadrul Curților de Conturi beneficiau de sporul pentru vechime in muncă. Dezlegarea dată acestei probleme de drept de către ICCJ prin decizia sus menționată este obligatorie pentru instanțele judecătorești, conform art 329 alin 3 teza a doua Codul d e Procedură Civilă.
Controlorii financiari care au promovat acțiuni in justiție si au obținut hotărâri judecătorești irevocabile au solicitat Curții de Conturi plata respectivelor drepturi bănești.
Prin Hotărârea nr 75/08.11.2006, Plenul Curții de Conturi a României a dispus plata de îndată a sporului de vechime către toți controlorii financiari care au obținut hotărâri judecătorești irevocabile in acest sens.
Reclamanții nu au beneficiat de plata sporului de vechime pentru perioada de timp ce face obiectul prezentei cereri( 01.11.2000-31.03.2004) deoarece nu dețin o hotărâre judecătoreasca irevocabilă in acest sens, in timp ce alți controlori financiari din țară au încasat respectivele sume de bani în urma prezentării unor astfel de titluri executorii.
Data fiind aceasta situație vădit discriminatorie, reclamanții s-au adresat Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (fila 35) care, prin Hotărârea nr 228/15.08.2007 a statuat:"neacordarea sporului de vechime pentru petenti, controlori financiari ai Camerei de Conturi C constituie discriminare, un tratament diferențiat a acestora, nejustificat de un scop obiectiv si legitim, potrivit art 14 din Convenția Europeana a drepturilor Omului, art 16 alin 1 din Constituția României, art 1 alin 2 lit a, art 2 alin 1, art 6 alin 1 lit b din OG nr 137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările si completările ulterioare."
In stabilirea existentei sau inexistentei discriminării reclamanților prin neacordarea sporului de vechime în muncă pentru aceștia pe perioada de timp invocata, instanța urmează să cerceteze situația în care se afla părțile în raport cu alte categorii socio-profesionale, pe de o parte, si in raport cu salariații din aceeași categorie profesională, pe de alta parte.
Astfel, reclamanții, in calitate de angajați, sunt titulari de drepturi si obligații rezultate din raportul lor de muncă, beneficiind pentru munca prestata de vechime in muncă, conform art 16 alin 3 si art 1, art 295 alin 2 din Codul muncii. Vechimea în munca reprezintă o noțiune juridică largă, atotcuprinzătoare, care este recunoscută de lege tuturor celor care prestează activitatea în temeiul unui raport de munca, indiferent de felul muncii ori al funcției deținute. Simplul fapt ca o persoană face parte dintr-o categorie socio-profesională (a controlorilor financiari) nu constituie o justificare obiectivă și rezonabilă pentru decăderea acestora dintr-un drept garantat de lege tuturor profesiilor (dreptul la vechime in muncă) cu toate efectele și consecințele juridice salariale ale acestui drept.
Așa fiind, prin neacordarea sporului de vechime, reclamanții sunt in mod evident si grav discriminați, deoarece se afla în aceeași situație juridica si faptică ce fundamentează si generează acest spor salarial si pentru restul personalului Curții de Conturi. In acest sens instanța retine prevederile art 2 alin 1-3 din OUG nr 137/2000.
Apoi, situația grav discriminatorie există pentru reclamanți și prin raportare la ceilalți angajați din cadrul aceleiași categorii profesionale, deoarece pârâta acordă sporul de vechime numai acelor controlori financiari care dețin sentințe civile irevocabile in acest sens. Reclamanții sunt excluși de la încasarea sumelor de bani ce reprezintă sporul de vechime, fiindu-le astfel restrânse drepturile salariale față de alți colegi, angajați in aceeași funcție, deci aflați în situații identice, pentru motivul ca nu s-au adresat instanței judecătorești în vederea obținerii unei sentințe irevocabile care să dispună acordarea dreptului salarial. Ori aceasta excludere, această limitare a drepturilor reclamanților nu are absolut nici o justificare obiectivă si legitima, căpătând astfel caracter abuziv. Sunt încălcate astfel prevederile art 2 pct 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului; art 7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, ratificat prin Decretul nr 212/1974, art 14 din Convenția Europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv protocolul 12 la aceasta convenție, art 4 din Carta Sociala Europeana Revizuită, art 20, art 16 alin 1, art 53 si art 41 din Constituție.
Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat cererea reclamanților ca fiind întemeiata, și admis-o dispunând înlăturarea situației discriminatorii, conform alin 1 din art 27 OG nr 137/2000, în sensul obligării paratei la plata in favoarea fiecărui reclamant in parte a unei despăgubiri egale cu cuantumul sporului de vechime pentru perioada 1 noiembrie 2000-31 martie 2004, conform tabelului depus la fila 4 din dosar și care face parte din prezenta hotărâre.
In ceea ce privește pretenția de actualizare a sumelor datorate, instanța a reținut prevederile art 1084 civ potrivit cărora creditorul este îndreptățit să pretindă atât repararea pagubei suferite cât și beneficiul de care a fost lipsit. Pentru o reală despăgubire, care să acopere integral prejudiciul suferit de reclamanți ca urmare a neplății sporului de vechime, instanța a dispus actualizarea sumelor datorate de pârâta cu acest titlu, prin aplicarea indicelui de inflație, precum și a dobânzii legale, conform art 1084 civ.
Instanța a admis de asemenea cererea de chemare în garanție a MEF, formulata de pârâtă, reținând în acest sens prevederile art 28 din Legea nr 500/2002 conform cărora "proiectele legilor bugetare anuale si ale bugetelor se elaborează de către MEF" iar potrivit art 35 "MEF pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite si a bugetului propriu, întocmește proiectele legilor bugetare și proiectele bugetelor".Ca urmare chematul in garanție este titular al obligației de a întreprinde toate demersurile necesare alocării fondurilor bănești către pârâtă, în vederea plaților sumelor datorate de către aceasta.
Împotriva susmenționatei sentințe a declarat recurs chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă modificarea acesteia.
În motivarea cererii de recurs se arată că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la plata unor sume pentru angajații altor instituții, pentru că nu are atribuții în salarizarea reclamanților. Aceste atribuții aparțin Curții de Conturi.
Între Ministerul Economiei și Finanțelor și Curtea de Conturi nu există nici o obligație.
Conform art. 24 din OUG nr. 43/2006 Curtea de Conturi își întocmește propriul proiect de buget, pe care îl înaintează Guvernului în vederea includerii în proiectul legii bugetului de stat.
Instanța de fond în mod neîntemeiat a admis cererea de chemare în garanție formulată de Curtea de Conturi. Temeiul unei astfel de cereri îl constituie obligația ce revine chematului în garanție în baza legii, a contractului sau a unei obligații de restituire, condiții care nu se regăsesc în cauza de față.
Instanța nu a reținut nici faptul că suplimentarea cheltuielilor stabilite prin legea bugetului de stat se poate face numai pe bază de lege, cererea Curții de Conturi neputând constitui obiectul unei cereri de chemare în garanție, fiind o problemă de legiferare. În cauză nu s-a susținut și nu s-a dovedit că Ministerul Economiei și Finanțelor cu încălcarea legii, ar fi reținut pentru sine o parte din fondurile alocate Curții de Conturi a României prin Legea bugetului de stat, astfel că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are nici o obligație față de reclamanți.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, instanța constată că recursul este nefondat și în consecință va fi respins, pentru următoarele considerente:
Referitor la critica privind calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor, trebuie menționat faptul că din dispozitivul sentinței atacate, rezultă că recurentul a fost obligat să vireze fondurile necesare efectuării plăților, astfel încât este lipsită de relevanță apărarea potrivit căreia între reclamanți și prezenta recurentă, nu sunt raporturi de muncă, iar conform atribuțiilor stabilite prin lege aceasta are numai abilitatea de a face propuneri pentru formarea bugetului de stat. Tocmai în temeiul acestei atribuții, instanța de fond a procedat la obligarea de a vira fondurile necesare efectuării plăților, fonduri pe care să le aibă în vedere cu ocazia elaborării proiectelor de buget sau în cadrul rectificărilor bugetare.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de Curtea de Conturi a României, împotriva chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, soluția primei instanțe este legală, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 60-63 Cod procedură civilă.
În conformitate cu prevederile art. 28 din Legea nr. 500/2002, proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern prin Ministerul Finanțelor Publice, iar potrivit art. 35, Ministerul Finanțelor Publice, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu, întocmește proiectele bugetelor. Deci Ministerul Economiei și Finanțelor nu e plătitorul direct al drepturilor pretinse de reclamanți, are atribuții potrivit art. 19 al Legii 500/2002, de a dispune măsurile necesare pentru aplicarea politicii fiscale pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Din contextul dispozițiilor legale invocate rezultă că între Ministerul Economiei și Finanțelor și Curtea de Conturi, există raporturi juridice izvorâte din lege, în temeiul cărora urmează să fie obligat către intimata pârâtă să asigure fondurile necesare pentru plata drepturilor bănești pretinse de reclamanți.
Față de considerentele ce preced, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C împotriva sentinței civile nr. 379/17.04.2008 a Tribunalului Covasna pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 23 Iulie 2008
Ptr. - - aflată în concediu legal semnează Vicepreședinte Instanță . | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, - |
Red CJ 31.07.2008
Dact AG 31.07.2008/ 2 ex
Jud fond /
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu, Camelia Juravschi
