Pretentii civile. Speta. Decizia 781/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.781/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 01 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
Judecător: - -
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.129 din data de 20 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 18 mai 2009 când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru 25 mai 2009, apoi pentru astăzi 01 iunie 2009.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 129/F/29.11.2008, Curtea de APEL BRAȘOVa admis excepția lipsei calității procesual pasive a Consiliului Superior al Magistraturii.
A respins excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
A respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP A, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național al Magistraturii, Tribunalul București, cu sediul în B și Curtea de Apel București.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanta este încadrată în calitate de expert asimilat magistraților, în cadrul institutului Național al Magistraturii, așa cum rezultă din carnetul de muncă al acesteia.
Pe parcursul anului 2007 reclamanta nu a beneficiat de creșterile salariale acordate prin Ordonanța de Guvern nr.10/2007, în cuantum de 5 % începând cu data de 1 ianuarie 2007, 2 % începând cu 1 aprilie 2007 și 11 % începând cu 1.10.2007.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a Consiliului Superior al Magistraturii, instanța a apreciat că în lipsa unor raporturi de muncă directe cu reclamanta, acest pârât nu ar putea fi obligat în solidar la plata drepturilor salariale restante, solicitate prin acțiunea introductivă. De altfel solidaritatea pasivă, nu poate fi prezumată, ci ea este prevăzută în mod expres de legiuitor, sau stabilită de părți în mod convențional, iar în speța dedusă judecății nu ne aflăm într-o asemenea situație.
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, se poate observa, din modul de redactare al acțiunii, că se dorește, ca această parte, să fie obligată numai la alocarea sumelor necesare efectuării plăților, în calitate de ordonator principal de credite, și de inițiator al proiectelor de buget. Ori față de acest capăt de cerere, instanța a apreciat că Ministerul Economiei și Finanțelor, are calitatea de a sta în judecată, și în consecință are calitatea de pârât.
Pentru ca reclamanta să poată invoca discriminarea, era necesar să se afle într-o situație comparabilă, cu cea a categoriei profesionale la care se raportează. Ori, experții, deși sunt asimilați magistraților, nu se află în situație comparabilă cu cea a magistraților de la ÎCCJ, care au beneficiat de creșterile salariale solicitate prin acțiunea introductivă.
Prima instanță a reținut și faptul că magistrații din cadrul celorlalte instanțe, respectiv, judecătorii, tribunale și curți de apel, au fost excluși de la acordarea creșterilor salariale în discuție, astfel că reclamanta se află într-o situație comparabilă cu aceste categorii de magistrați.
Într-o altă ordine de idei, OG 137/2000 reglementează actele sau faptele de discriminare, prin care se restrânge exercițiul unor drepturi, în condiții de egalitate drepturilor recunoscute de lege, și în nici un caz nu se referă la restrângerea unor drepturi stabilită prin legi sau ordonanțe.
Acordarea drepturilor salariale solicitate de reclamantă prin acțiunea introductivă, în lipsa unui temei de drept, și numai pe baza constatării unei eventuale discriminări, contravine principiului prestabilirii prin lege a salariului personalului din cadrul instituțiilor și autorităților de stat, principiu de bază în materia salarizării, în dreptul muncii.
Instanța a reținut și faptul că hotărârile Curții Constituționale referitoare la neconstituționalitatea art.27 din OG 137/2000 nu pot fi înlăturate deoarece potrivit art.31 alin.3 din Legea 47/1992 "dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă în acest interval Parlamentul sau Guvernul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale suntsuspendate de drept.
Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG 137/2000 prin decizia 821/3.07.2008, 818/3.07.2008, 820/2.07.2008 aceste decizii fiind publicate în MO din 16.07.2008 și fiind obligatorii pentru instanța de fond.
Fundamentul juridic al cererii de chemare în judecată presupune chiar interpretarea dispozițiilor art.2 și art.27 din OG 137/2000 în sensul pe care Curtea Constituțională l-a considerat neconstituțional.
Admițând o astfel de cerere instanța ar fi apreciat că "omisiunea legiuitorului de acorda și reclamantei beneficiul acestor drepturi constituie o discriminare contrară legii și normelor comunitare". Ori, prin deciziile mai sus arătate un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței pe care-și fundamentează reclamanta pretențiile - înțeles prin care se conferă instanțelor judecătorești competența dea desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative (cazul în speță) a fost considerat neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor în stat.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea în tot a acesteia în sensul admiterii acțiunii introductive astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea criticilor căii de atac se învederează că în mod nelegal instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Superior al Magistraturii, instituție care, alături de, în calitate de ordonator principal de credite, repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și al instituțiilor ierarhic inferioare, al căror conducători sunt ordonatori secundari, respectiv terțiari de credite
Sub aspectul soluției date pe fondul cauzei, se susține de către recurentă că hotărârea pronunțată aduce atingere garanțiilor dreptului la un proces echitabil, statuate prin art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, precum și discriminării față de alte categorii socio-profesionale.
Verificând hotărârea atacată în limitele motivelor de nelegalitate invocate, curtea apreciază recursul ca nefondat.
Relativ la primul motiv de recurs, valorificarea drepturilor de natură salarială pretinse de reclamantă are loc în cadrul raporturilor specifice existente între angajator și angajat, proprii raporturilor de muncă, reglementate în cazul de față de natura specifică a statutului profesional al titularei acțiunii.
Astfel cum a reținut și prima instanță, reclamanta este încadrată în calitate de expert, statut asimilat magistraților, raport în care calitatea procesuală a Consiliului Superior al Magistraturii nu se justifică; Institutul Național al Magistraturii, în calitate de ordonator principal de credite, substituie în cauză calitatea pretinsă de reclamantă a Consiliului Superior al Magistraturii, instituție a autorității judecătorești cu care reclamanta nu se află în raporturi directe ale prestațiilor profesionale.
În mod corespunzător, nu pot fi primite nici criticile aduse prin recurs soluției date pe fondul raportului procesual.
Instanța de fond a dat dezlegare pretențiilor solicitate de reclamantă, arătând că aceasta nu poate invoca discriminarea, la adăpostul prevederilor nr.OG 137/2000, întrucât nu se află într-o situație comparabilă cu cea a categoriei profesionale la care se raportează. Aceasta, întrucât, experții, deși asimilați magistraților, nu se află în situația comparabilă cu cea a magistraților de la, care au beneficiat de creșterile salariale pretinse prin acțiune. Tot astfel, nu pot fi recunoscute drepturile reclamantei pe baza constatării unei eventuale discriminări, în lipsa unui cadru normativ, o soluție contrară echivalând cu ingerința autorității judecătorești în materia legislativului.
Adoptarea hotărârii de către prima instanță nu aduce în niciun fel vreo restrângere a garanțiilor reclamantei la un proces echitabil - drept fundamental consacrat prin art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului - accesul fiind asigurat prin garanțiile procesuale recunoscute în cadrul procedurilor desfășurate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul și a menține hotărârea atacată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 129/F/29.11.2008 a Curții de APEL BRAȘOV, pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - - -
GREFIER
Red./29.06.09
Tehnored.AN/01.07.09- 2 ex.
Jud.fond /
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Daniel Marius Cosma
