Pretentii civile. Speta. Decizia 783/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.783/CM
Ședința publică din 04 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în sat,-, comuna, județul C, împotriva sentinței civile nr.700 din 6 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect drepturi bănești - diferențe salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimata pârâtă dl. avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 15449/3.11.2008. lipsind recurentul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.87 și următoarele cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
În referatul oral asupra cauzei grefierul de ședință învederează că intimata pârâtă, a depus la dosar prin serviciul registratură la data de 3.11.2008 întâmpinare, iar recurentul reclamant nu a depus încă un exemplar de pe recursul declarat în vederea comunicării intimatei pârâte.
Reprezentantul intimatei pârâte susține că nu solicită comunicarea recursului declarat de către recurent, întrucât a luat cunoștință de conținutul acestuia.
După referatul grefierului de ședință;
Întrebată fiind partea prezentă aceasta susține că în cauză mai are alte cereri prealabile de formulat sau înscrisuri de depus.
Instanța luând act de declarația părții că nu în cauză nu mai au alte cereri prealabile de formulat sau înscrisuri de depus, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul reprezentantul intimatei pârâte arată că, prin recursul declarat, reclamantul învederează ca unic motiv de recurs faptul că "angajatorul nu i-a asigurat front de lucru", aspect care nu privește societatea pârâtă și nu este de natură să antreneze răspunderea acesteia în cauza de față.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA;
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 700 din 6.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta și a fost obligat reclamantul la plata sumei de 350 de lei către societatea pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâta C, solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești cuvenite pentru perioada 15.01.2007 - 8.04.2007, respectiv, 1300 euro la momentul plății, precum și a cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
Societatea pârâtă C are ca obiect de activitate recrutarea și plasarea forței de muncă în străinătate, fiindu-i așadar aplicabile dispozițiile Legii nr. 156/2000 modificată prin nr.OG 43/2002 și prevederile Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 156/2000 aprobate prin nr.HG 384/2001, modificată.
În acest sens, pârâta a încheiat cu o firmă din - Personal un contract de furnizare de personal, conform căruia părțile au convenit asupra modalităților de recrutare a personalului muncitor din România pentru șantiere navale din ia ( filele 62 - 73 ).
În această calitate și în temeiul acestui contract, între societatea pârâtă, care acționează pe teritoriul statului român ca agent al angajatorului străin, a fost încheiat cu reclamantul un contract de muncă pentru ocuparea funcției de, având un salariu de bază lunar de 1.300 euro, programul de lucru stabilit fiind de 9 ore pe zi, 6 zile pe săptămână, pentru o perioadă de 3 luni.
Reclamantul a încasat cu titlu de avans suma de 200 euro pentru luna ianuarie și 250 euro pentru luna februarie, diferența fiind plătită soției acestuia conform împuternicirii.
Acesta nu a contestat că în luna ianuarie 2007 lucrat 17 zile iar în februarie 20 de zile, conform foilor de pontaj, dar a susținut că societatea pârâtă nu i-a asigurat front de lucru.
Din documentația depusă, rezultă că mai mulți salariați au fost trimiși în țară cu suportarea costurilor de deplasare, de către partenerul al firmei românești fiind astfel infirmate afirmațiile reclamantului " că aceste cheltuieli au fost plătite din fonduri proprii".
Reclamantul a recunoscut faptul că a fost plătit pentru orele lucrate dar solicită plata diferenței până la 1300 euro/lună deoarece societatea nu i-a asigurat front de lucru, situație față de care, prima instanță a apreciat că în cauză sunt incidente disp.art. 93 al.4 Codul muncii, potrivit cu care, contractul de muncă temporară încetează la terminarea misiunii pentru care a fost încheiat, astfel că pretențiile reclamantului sunt nefondate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul reclamant care arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu este îndreptățit la plata integrală a salariului negociat din moment ce, în contract nu era specificată modalitatea de remunerare în lipsa frontului de lucru.
În această manieră de lucru i s-a îngrădit dreptul la muncă și a fost afectată starea financiară a familiei sale.
Prin întâmpinare, intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat având în vedere că pentru munca prestată reclamantul a beneficiat de toate drepturile stabilite prin contract iar încetarea activității înainte de termen nu-i este imputabilă societății, constatându-se că reclamantul nu corespunde profesional.
Recursul este nefondat.
Reclamantul a încheiat un contract de muncă pe perioadă determinată de 3 luni cu societatea pârâtă în vederea realizării unui proiect iar salariul negociat în baza acestui contract era stabilit la 1300 euro/lună.
Activitatea trebuia să înceapă la 8.01.2007 și urma să se încheie la finele proiectului, respectiv după 3 luni dar în realitate, această activitate s-a încheiat la 22.01.2007, aspect recunoscut și de reclamant care, a arătat totodată că, a fost plătit conform contractului pentru perioada cât a lucrat, respectiv pentru ianuarie și februarie 2007.
Deși prin cererea inițială reclamantul a solicitat plata salariului pentru toată perioada contractului, respectiv 15.01.2007 - 8.04.2007 la interogatoriu a recunoscut faptul că salariul pentru ianuarie și februarie a fost plătit, rămânând de achitat suma de 1038,08 euro pentru perioada cât nu a lucrat, din vina societății care nu i-a asigurat front de lucru.
Potrivit art. 154 (1) Codul muncii " salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă".
În raport de disp.art. 163 (1) Codul muncii, societatea pârâtă a făcut dovada faptului că și-a respectat obligația achitării salariului convenit cu reclamantul, aferent perioadei cât acesta a lucrat.
Pentru restul perioadei, pentru care reclamantul nu a prestat activitate, nu s-au făcut nici un fel de dovezi cu privire la culpa angajatorului, respectiv neasigurarea frontului de lucru. Ori în lipsa unor astfel de dovezi, pârâta nu poate fi obligată la plata salariului pentru o perioadă în care nu a beneficiat de serviciile angajatului său.
Față de aspectele reținute mai sus, în mod corect Tribunalul a respins acțiunea și, întrucât în recurs nu s-au administrat alte probe care să conducă la reformarea acestei soluții, Curtea, în baza art. 312 Cod pr. civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în sat,-, comuna, județul C, împotriva sentinței civile nr.700 din 6 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, cu sediul în C,-, județul C, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
Grefier, - -
- -
Jud.fond;
Red.dec.jud. /2.12.2008
Dact.gref.
2 ex./4.12.2008
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Mariana Bădulescu, Maria Apostol
